Alexandru Radu
Viitorul summit NATO este programat să aibă loc în capitala Letoniei pe 11 și 12 iulie. În viziunea liderilor Alianței, cel puțin a celor favorabili parcursului nord-atlantic al Suediei, reuniunea ar trebui să marcheze încheierea oficială a procesului de aderare a acestei țări la NATO. Bineînțeles, dacă Turcia va renunța la veto-ul său.
Ankara a avut rezerve față de extinderea Alianței prin cuprinderea Finlandei și Suediei încă de la debutul procesului, cerând guvernului de la Helsinki și, în special, celui de la Stockholm să adopte o atitudine mai dură împotriva militanților refugiați în aceste țări ai Partidului Muncitorilor din Kurdistan (organizație catalogată drept grupare teroristă în Turcia, dar și în SUA și Europa) și ai altor grupări similare, ca și împotriva celor acuzați de președintele Erdoğan de implicare în tentativa de lovitură de stat din 2016. Finlanda și Suedia au acceptat să-și intensifice acțiunile pentru combaterea terorismului, inclusiv să accelereze activitatea de extrădare a militanților vizați de Ankara. În cele din urmă, în martie 2023, Turcia și-a dat acordul formal pentru admiterea Finlandei, dar a amânat o decizie similară în cazul Suediei, motivând că politica guvernului de la Stokholm este în continuare prea permisivă, prea tolerantă vis-a-vis de activitatea organizațiilor și persoanelor considerate indezirabile de Ankara. Așa se face că aderarea Suediei este în continuare blocată de Turcia, la mai bine de 13 luni de la momentul oficial al demarării procesului, petrecut pe 18 mai 2022.
De cealaltă parte, liderii occidentali ai Alianței și-au intensificat eforturile pentru a determina Turcia să accepte admiterea Suediei în NATO înaintea summitului de la Vilnius. O astfel de misiune și-a asumat chiar secretarul general al Alianței, care s-a deplasat în mod special la Ankara pentru a fi prezent la ceremonia de învestire a lui Recep Tayyip Erdoğan în noul său mandat prezidențial. În urma discuțiilor dintre cei doi oficiali, care au avut loc a doua zi, pe 4 iunie, Jens Stoltenberg a insistat asupra faptului că Suedia a făcut progrese în ceea ce privește solicitările Turciei privind înăsprirea legislației antiterorism și a accelerării extrădărilor cetățenilor turci, astfel că se așteaptă ca parlamentul turc să ratifice aderarea Suediei înaintea summitului NATO de la Vilnius din 11-12 iulie. Dar dacă președintele Erdoğan nu s-a arătat convins de argumentele lui Jens Stoltenberg, un pas înainte tot a fost făcut. Astfel, s-a convenit deblocarea Mecanismului permanent comun al Turciei, Finlandei, Suediei și Alianței Nord-Atlantice, o nouă reuniune a acestuia fiind programată pentru 14 iunie, la Ankara, cu participarea șefului de cabinet al secretarului general NATO, Stian Jenssen, secretarului de stat din cadrul ministerului suedez de Externe, Jan Knursson, omologului finlandez al acestuia, Jukka Salovaara și a consilierului-șef al președintelui Erdogan, Akif Cagatay Kilic.
Atmosfera din preambulul noii reuniuni a Mecanimsului permanent comun, cea de a patra de la constituirea sa, a fost una optimistă, inclusiv oficialul turc lăsând să se întrevadă posibilitatea unui progres al negocierilor. Însă optimismul liderilor occidentali a fost temperat chiar de Recep Tayyip Erdogan, care, la întoarcerea din vizita sa în Azerbaidjean, a avertizat că „Suedia are așteptări, dar aceasta nu înseamnă că noi le vom satisface”, acuzând guvernul de la Stockhoml că nu a făcut destul pentru combaterea terorismului kurd. Practic, președintele turc semnala că poziția sa a rămas neschimbată, anticipând astfel deznodământul discuțiilor din cadrul reuniunii Mecanismului permanent comun de a doua zi. Reacțiile oficiale ale participanților la reuniune au confirmat eșecul negocierilor și, deci, al deblocării de către guvernul turc a aderării Suediei la NATO, chiar dacă în limbajul diplomatic specific unei astfel de activități. Astfel, negociatorul suedez a apreciat că „întâlnirea a fost productivă, dar suntem departe de linia de sosire”, urmând ca dialogul să continue. În aceeași notă, comunicatul remis de Președinția turcă la finalul intâlnirii a făcut referiri la progresele relizate de Suedia în conformitate cu acordul tripartit convenit anul trecut la Madrid, fiind însă necesar ca părțile să continue să lucreze pentru „pași concreți viitori” privind aderarea Suediei la NATO.
Așadar, anticipate de declarațiile președintelui Erdogan, concluziile discuțiilor din cadrul reuniunii de la Ankara nu au marcat schimbarea de atitudine a Turciei așteptată de liderii occidentali, de cei de la Stockholm în primul rând. Cu toate acestea, Jens Stoltenberg continuă să fie optimis în ceea ce privește posibilitatea ca la Vilnius să se oficializeze aderarea Suediei la NATO. Probabil și pentru că a sesizat o anume nuanță în recentele luări de cuvânt ale președintelului turc. Anume faptul că deblocarea situației de către partea turcă nu mai pare a fi legată de demersuri concrete legislative și juridice ale Suediei, acum fiind vorba mai degrabă de o condiționare conjuncturală, președintele Erdogan afirmând că Suedia nu ar trebui să se aștepte ca Ankara să ratifice aderarea sa la NATO până la summitul NATO din 11-12 iulie, dacă nu împiedică protestele-antiturce de la Stockholm. Deocmadată însă, vorbim despre o nouă șansă ratată.
