Manoela Popescu
Se știe că Europa navighează între unitate și diversitate, iar această dialectică este cea care a prezidat formalizarea ei instituțională. Întrebarea este de unde vine această aspirație la unitate? Amintirea contribuției creștinismului la modelarea culturii europene ar trebui să fie începutul acestui demers istoric al construcției europene. Componentele esențiale ale proiectului european de unificare politică și culturală a continentului prin două concepte cheie: persoana, respectiv drepturile fundamentale ale acesteia, și pacea au fost produse de filosofia creștină. Noțiunea de „persoană” nu înseamnă individualitate, ci face posibilă insistarea asupra dinamicii relaționale, în special socială, împotriva individualismului rezultat din raționalismul iluminismului și împotriva colectivismului care standardizează. Mai mult chiar, noțiunea de „persoană” face apel la comuniunea în cadrul diverselor comunități la diferite niveluri. Astfel că primele expresii ale unității europene au luat numele de „Comunități”: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Comunitatea Economică Europeană (CEE), dar și Consiliul European de Apărare Comunitar (CED). Ca atare, persoana este centrală în construcția Europei, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene adoptată în decembrie 2000 precizează clar acest lucru în preambulul său „(UE) plasează individul în centrul acțiunii sale”, în timp ce articolul 1 afirmă: „Demnitatea umană este inviolabilă. Trebuie respectat și protejat” (https://www.europeana.eu).
Cu toate acestea, creștinismul nu este suficient să explice și să construiască o identitate europeană în fața identităților naționale. Realizarea unei Europe bazate pe reconciliere și definirea unui destin comun pe baza delegărilor de suveranitate a fost visul lui Robert Schuman. Angajamentul lui față de Europa se baza pe credința lui, acțiunile sale fiind impulsionate de Benedict al XV-lea, Pius al XI-lea și Pius al XII-lea. Istoria creștină a Europei poate duce la o unitate intrinsecă pe care interesele contradictorii ale statelor au subminat-o. Aceasta a fost și viziunea pe care a avut-o Papa Ioan Paul al II-lea despre Europa, pe care o vedea extinzându-se la dimensiunile ei geografice și istorice (https://www.fondapol.org).
Însă, rolul creștinismului în asigurarea viitorului dorit al Europei este major dat fiind faptul că Europa are particularitatea de a fi singurul continent pe deplin creștinat, deși din punct de vedere religios, Europa este marcată istoric de pluralism. Iar pentru multe popoare europene (pentru maghiari și polonezi, de exemplu), convertirea la catolicism a coincis cu însăși nașterea națiunea, legând astfel indisolubil identitatea națională și identitatea religioasă. De aceea, se poate considera că apartenență creștină comună este o componentă a identității europene. De altfel, Goethe, afirma că „limba maternă a Europei este creștinismul”, iar Kant vedea în Evanghelie „sursa din care a luat naștere civilizația noastră”. Americanul Thomas S. Eliot aprecia că tot ceea ce spune și face un cetățean european provine din cultura creștină pe care el a moștenit-o. De altfel, nu există localitatea în Europa fără biserică. Se poate spune că Europa întreagă este acoperită de mănăstiri, biserici, colegii, catedrale, capele, sanctuare, clopotnițe și turle, fresce, statui, vitralii, opere de artă, într-o varietate infinită de stiluri. Astăzi, chiar dacă atașamentul oamenilor de creștinism, de clopotul care anunță comunităților evenimentele și ora exactă nu mai este atât de puternic într-o societate multiculturală și individualistă, este totuși greu de imaginat o Europă care ar fi lipsită de cultura creștină.
În mod cert, contribuțiile creștinismului la unitatea Europei sunt puternice și există într-adevăr o civilizație europeană bazată pe creștinism. Deși în ultimele două secole s-a manifestat o scădere a influenței bisericilor pe plan politic, intelectual, religios și moral, sub efectul ascensiunii puterii statelor naționale și a aspirației crescânde la libertatea conștiinței. Cum următorii ani sunt decisivi pentru democrația creștină europeană, așa cum a afirmat președintele grupului PPE, Manfred Weber, înaintea vizitei de două zile la Roma, este timpul construirii unei Europe a poporului, iar creștinismul trebuie să-și asume rolul de liant al indentității și culturii europene. Grupul PPE a călătorit la sfârșitul săptămânii trecute la Vatican și la Roma pentru a discuta despre viitorul Europei și despre rolul creștinismului. În acest sens, pe 8 iunie, Ordinul de Malta a găzduit o dezbatere despre creștinism și responsabilitatea Europei în lume cu reprezentanți de frunte ai Bisericii. Membrii grupului PPE au discuta cu Episcopul Mariano Crociata, Președintele Comisiei Conferinței Episcopale a Uniunii Europene, Riccardo Paterno’ Di Montecupo, Marele Cancelar al Ordinului Suveran al Maltei, Cardinalul Leonardo Sandri, Prefectul Emerit al Dicasterului pentru Bisericile Orientale și episcopul Mirosław Stanisław Wachowski, subsecretar pentru relațiile cu statele al Sfântului Scaun. Discuțiile au fost urmate de o dezbatere aprofundată asupra rolului valorilor creștine în procesul de integrare europeană. Potrivit șefului Delegației Italiei (FI) a grupului PPE din Parlamentul European, Fulvio Martusciello, reuniunea grupului PPE de la Roma vrea să sublinieze exact necesitatea unei dovezi mai puternice din partea creștinilor. Manfred Weber, președintele grupului PPE, un grup politic creștin democrat, apreciază că „Vremurile se schimbă și trebuie să ne schimbăm odată cu ele”. Manfred Weber sa întâlnit cu premierul italian, Giorgia Meloni, pe 5 ianuarie la Roma și a discutat despre o posibilă colaborare la nivel european (https://www.euractiv.fr). Grupul PPE subliniază necesitatea modelării stilului de viață european, prin susținerea și prețuirea valorilor creștine europene. Aceasta deoarece, subliniază Manfred Weber, „Fără aceste valori creștine, modul nostru de viață european și-ar pierde sufletul; Europa și-ar pierde sufletul” (https://www.eppgroup.eu).
Potrivit grupului PPE, trecem printr-o perioadă de crize globale care amenință integritatea, sistemele economice și unitatea. Astfel, criza economică pune sub semnul întrebării globalizarea, criza ecologică amenință sistemele socio-economice, iar criza politică duce la incapacitatea de a acționa eficient în fața acestor provocări. Interdependențele nu mai sunt văzute doar ca o sursă de securitate, ci și ca o sursă de insecuritate. Societățile europene par să se fragmenteze în comunități divizate, ceea ce complică posibilitatea dialogului democratic. Mai mult decât atât, progresul obținut cu mari sacrificii este redus sub impactul coflictelor armate, sărăcia devine din ce în ce mai acută, tot mai mulți oameni sunt la limita pauperității, iar foametea pătrunde tot mai adânc în societate. Modelul european de civilizație, care se bucură de o bună considerație în întreaga lume, este acum pus la îndoială de războiul din Ucraina și de consecințele acestuia. Conform grupului PPE este responsabilitatea și datoria noastră să păstrăm realizările trecutului și să construim pornind de la ceea ce s-a obținut deja.
Deși UE rămâne a doua economie din lume, grupul PPE apreciază că „ne confruntăm cu o concurență puternică din partea altor puteri mondiale, atât în ceea ce privește influența economică, cât și provocările la adresa sistemului nostru politic și, în unele cazuri, pentru valorile și principiile noastre”. Ca atare, Europa se luptă să-și găsească locul în fața marilor puteri a căror influență crescândă provoacă multilateralismul. Această luptă împinge democrația creștină (forța politică care a fost forța motrice din spatele integrării europene în ultimele decenii) “să devină mai puternică și să redevină motorul schimbării semnificative”. În acest sens, grupul PPE subliniază că „rămân credincioși moștenirii creștin-democratice care și-a dovedit valoarea de peste două mii de ani, bazată pe bun management, personalism, subsidiaritate, responsabilitate și solidaritate”. Credința grupului PPE fiind aceea că valorile creștin-democratice rămân cel mai puternic punct de plecare pentru proiectarea viitorului, deoarece ele combină cele mai bune moduri de gândire conservatoare, liberale și creștin-sociale și le reunesc într-o viziune comună asupra lumii. Grupul PPE apreciază că democrația creștină nu este o chestiune de religie, ci o chestiune de abordare politică precisă, care se bazează pe valorile fundamentale ale demnității fiecărei persoane și care concepe vocaţia politică ca fiind în slujba umanităţii. Democrația creștină este pentru grupul PPE busola necesară pentru a naviga prin lume.
În accepțiunea grupul PPE, este necesară o manifestare prezentă a valorilor, respectiv definirea de noi obiective și de noi misiuni pentru democrația creștină, pentru viitorul Europei. Moștenirea democrație creștine trebuie păstrată și transmisă generațiilor viitoare, însă trebuie transmisă, mai ales, capacitatea de a acționa pentru binele umanității și pentru progresul social și economic, pe baza principiilor care ne unesc. Aceasta deoarece, în viziunea grupului PPE, Europa se întemeiază pe o civilizație, născută din întâlnirea pilonilor greco-latin și evreiesc și creștin, care s-au întins în epoca medievală, Renașterea și Iluminismul. Conceptul de Europa desemnează un spațiu geografic și spiritual care datează de câteva milenii. De aceea, trebuie să cultivăm o identitate europeană comună, alături de identitățile noastre naționale. Ca atare, responsabilitatea de a transmite mai departe valorile creștine (persoana și pacea) revine democrației creștine. Astfel, „Europa de astăzi va fi mai bine pregătită să înfrunte viitorul dacă va recunoaște, valoriza, identifica și transmite rădăcinile intelectuale și spirituale care, de secole, au hrănit culturile noastre plurale”.
Categoric, Europa s-a hrănit cu creștinism, care a asigurat unitatea continentului. Problema este că creștinismul nu este uniform, ci este în sine divers. Este alcătuită din amintiri diferite, chiar conflictuale, legate de influențele suferite, de evenimente și de oameni, de locuri și de limbi, toate acestea fiind indisolubil interconectate. Însă ceea ce contează este moștenirea comună care, în ciuda sau datorită diversității sale, poate aduce unitate și poate contribui la pacea pe un continent atât de mult supus confliectelor și incertitudinii. O anumită unitate culturală forjată de creștinism nu înseamnă că o identitate europeană se conturează cu adevărat, mai ales că, în fața identităților naționale, identitatea europeană pare foarte fragilă. Deși creștinismul nu este suficient pentru a depăși diviziunile naționale, natura și cultura, practicile democrației, acțiunea de a participa la o civilizație comună pot conduce la crearea unei identități europene adecvată vremurilor.
