Alexandru Radu
Partea continentului asiatic cunoscută în genere sub numele de Asia Centrală cuprinde un număr de cinci state, foste componente ale Uniunii Societice până la destrămarea acesteia în 1991: Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.
Cele cinci state ocupă un teritoriu comun de circa 4 milioane de kilometrii pătrați, comparabil cu cel al Uniunii Europene, și reunesc o populație, majoritar musulmană, de aproximativ 72 de milioane de locuitori, de peste șapte ori mai redusă decât cea a Uniunii.
Mai mult de jumătate din acest teritoriu vast revine Kazahstanului (peste 2,7 milioane de km2), dar țara, cu circa 19 milioane de locuitori, nu este și cea mai populată din regiune, din cauza condițiilor climatice și reliefului de stepă semi-desertică. Populația cea mai numeroasă, estimată la 35 de milioane, o regăsim în Uzbekistan, a cărei suprafață este de 448.978 km2. Dimensiuni asemănătoare are Turkmenistan (491.210 km2), dar populația nu depășește 6 milioane de locuitori, bună parte a țării fiind ocupată de deșertul Karakum. Populații similare regăsim în celelalte două state central-asiatice, acestea fiind și cele mai reduse ca suprafață: Kârgâzstan – 199.951km2, respectiv Tadjikistan – 143.100km2.
Acestea două sunt și cele mai slab dezvoltate, deși relativ bogate în resurse naturale, economiile lor fiind preponderent agrare, cu un PIB/locuitor puțin peste 1.000$. La polul opus se situează Kazahstan și Turkmenistan, ambele bogate în resurse minerale, în special petrol și gaze naturale, care constituie și sursa principală a avuției sociale. Spre exemplu, în Kazahstan, care deține și importante rezerve de uraniu, valoarea indicatorul PIB/loc. trece de 8.5000$. O poziție mediană ocupă Uzbekistan, a cărei dezvoltare mai susținută (valoarea indicatorului PIB/loc. se apropie de 2.000$) se datorează în primul rând producției de bumbac, țara ocupând locul al doilea mondial la exportul acestui produs.
În ce privește dimensiunea politică, progresele realizat de cele cinci republici central-asiatice în direcția dezvoltării democratice în ultimele trei decenii nu sunt semnificative, ultimulul raport Freddom in the World plasându-le în continuare în categoria țărilor nelibere (nedemocratice), alături de alte 53 de state în marea lor majoritate din Asia și Africa. Formal, regimul politic propiu acestor țări este de tip prezidențial, însă practica politică este cea a unui președinte cu puteri absolute, specifice mai degrabă unui regim autoritarist, monarhic. Bunăoară, în Turkmenistan, Saparmurat Niiazov, ex-lider al comuniștilor sovietici, ales primul președinte al țării în 1992, a fost proclamat președinte pe viață în 1999. Pe de altă parte, atât în Kazahstan, cât și în Kîrgîzstan atribuțiile președinților au fost reduse în urma unor reforme constituționale menite să democratizeze exercitarea funcției.
Dar cea mai importantă caracteristică a celor cinci state este aceea că fac parte dintr-o regiune geostrategică de importanță deosebită. Odinioară parte a rutei comerciale a Drumului Mătăsii, cu unul din centre în Samarkand, oraș important al Uzbekistanului contemporan, regiunea își reafirmă astăzi rolul de verigă dintre Occident și Orient. Resursele naturale de care dispun statele regiunii, ca și poziția lor geografică specială reprezintă factorii esențiali ai integrării acestora în economia globală.
Declanșarea agresiunii militare a Rusiei asupra Ucrainei a dus la intensificarea competiției dintre actorii regionali și mondiali pentru dezvoltarea de parteneriate privilegiate cu aceste state. Stă mărturie în acest sens recenta inițiativă politică a Beijingului, respectiv organizarea primului summit China-Asia Centrală la cel mai înalt nivel, o premieră absolută în perioada post-sovietică. Anunțată oficial în prima decadă a lunii iunie, reuniunea s-a desfășurat în zilele de 18-19 iunie în orașul Xi’an din nordul Chinei. Summitul i-a pus față în față pe liderii celor cinci state central-asiatice cu președindete Chinei. Cu această ocazie, Xi Jinping a prezentat planul Chinei de a dezvoltare a regiunii, parte a grandiosului proiect chinezesc de refacere a Drumului Mătăsii, cunoscut sub numele de Belt and Road Initiative, îndemnându-și omologii să „exploateze deplin posibilitățile cooperării tradiționale din domeniul economiei, comerțului, capacității industriale, energetice și de transport”, conform unui fragment din discursul acestuia prezentat de agenția de presă China Nouă.
Pentru Beijing, miza politică a inițiativei a reprezentat-o, așa cum au titrat și agențiile de presă internaționale, întărirea prezenței chinezești în regiune, aflată în mod tradițional sub influența Moscovei. Semnificativ apare și faptul că reuniunea de la Xi’an s-a desfășurat în paralel cu summitul G7, desfășurat în orașul japonez Hiroșima, dar, încă mai important, cu Forumul Economic UE-Asia Centrală, găzduit de Kazahstan la Amatî, ce a reunit oficiali și reprezentanți ai mediului de afaceri din Uniunea Europeană și din cele cinci țări central-asiatice.
Aflat la cea de a doua sa ediție, Forumul este expresia inițiativei Uniunii de a dezvolta un parteneriat strâns cu Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan, pe baza strategiei europene pentru Asia Centrală adoptată în 2019. În baza acesteia, UE a lansat un program financiar pe trei ani, în valoare de 28 milioane euro, pentru susținerea dezvoltării în regiune.
De altfel, trebuie subliniat că, pe lângă faptul că este cel mai mare donator in Asia Centrală, cu un ajutor de 1,1 miliarde de euro între 2014 și 2020, UE reprezintă și cel mai mare investitor din regiune, cu peste 40% din total, depășind astfel investițiile cumulate ale SUA, Rusia și China, astfel că interesul Uniunii pentru continuarea și extinderea cooperării cu țările central-asiatice este pe deplin justificat. Acest obiectiv a fost reiterat și de președintele Consiliului European, Charles Michel, cu ocazia prezenței sale în Kârgâstan pentru participarea la cel de al doilea summit UE-Asia Centrală din 2 iunie, alături de președinții din Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan (reprezentat de vice-președintele Consiliului de Miniștri) și Uzbekistan.
