Obsesia ”Occidentului colectiv”

Odată cu eșecul ”operațiunii militare speciale” deschise de Rusia la 24 februarie în Ucraina în limbajul oficial al purtătorilor de opinia de la Kremlin și-a făcut apariția un nou termen cu valoare de concept: occidentul colectiv, devenit dușmanul Maicii Rusia.

Avem la îndemână pagini întregi de extrase din evoluția ascendentă a verbiajului antioccidental promovat de oficialii sau media rusă în ultimele opt luni. Poate cu altă ocazie. Interesul actual este concentrat, firesc de altfel, pe cea mai autorizată voce, liderul dela Kremlin Vladimir Putin. Cea mai recentă ocazie este prilejuită de discursul  rostit de Putin, joi 27 octombrie curent, în cadrul prilejui de Clubul Valdai.

” Era dominației occidentale în lume se estompează în trecut – înaintea celui mai important și periculos deceniu de la cel de-al Doilea Război Mondial…(cf.adevărul.ro)

Despre politica Occidentului,

• Occidentul revendică toate resursele umanității, iar „ ordinea bazată pe reguli ” pe care o propune este concepută pentru a-i permite să trăiască fără niciun fel de reguli. El este incapabil să gestioneze de unul singur umanitatea, dar încearcă în prezent cu disperare să facă acest lucru, în condițiile în care „majoritatea popoarelor lumii nu mai vor<…> să suporte asta”.
• Occidentul a pus în joc puterea asupra lumii, dar „acest joc este cu siguranță periculos, sângeros și <…> murdar”: „Neagă suveranitatea țărilor și popoarelor, identitatea și unicitatea lor și nu pune în prim plan și interesele altora”.
• În Occident, ei trebuie să-și amintească proverbul care spune că- „acel care seamănă vânt <…> va culege furtună”. El și noile centre ale lumii multipolare vor trebui să înceapă o conversație de la egal la egal despre un viitor comun și „cu cât mai devreme, cu atât mai bine”.

Despre criza liberalismului

• Liberalismul modern s-a schimbat dincolo de orice limite astfel încât e greu a-l mai recunoaște, mergând până la absurd, când punctele de vedere alternative sunt declarate subversive, iar orice critică este percepută ca „mașinațiuni ale Kremlinului”: „Un fel de prostii, în ce s-au scufundat”.
• Modelul neoliberal al lumii în „stil american” se confruntă nu cu „o criză sistemică, ci chiar cu o criză doctrinară”: „Pur și simplu nu au nimic de oferit lumii, decât să-și mențină dominația”.
• Încrederea Occidentului în infailibilitatea sa este periculoasă, deoarece este la un pas de „dorința celor infailibili de a-i distruge pur și simplu pe cei pe care nu îi plac, sau astfel spus de a-i „anula”. Dar istoria îi „anulează” pe cei care, dintr-un motiv oarecare, au decis că au dreptul de a dispune de cultura mondială la propria discreție.
• La baza civilizației mondiale se află societățile tradiționale cu valorile lor tradiționale, care, spre deosebire de cele neoliberale, sunt unice în fiecare țară. Occidentul are dreptul la „zeci de genuri și parade gay”, dar „nu ar trebui să încerce să le insufle altora”.

Despre Rusia și Occident

• Rusia nu s-a considerat și nu se consideră un dușman al Occidentului , la un moment dat i-a oferit „să trăiască în armonie”, dar a primit un „nu” ca răspuns. Americanofobia, anglofobia și francofobia sunt aceleași manifestări de rasism ca și rusofobia. Dar există „cel puțin două Occidenturi” – tradiționale, cu cea mai bogată cultură, și agresive și neocoloniale, al căror dictat Moscova nu îl va accepta niciodată.
• Nu a fost și nu va fi niciodată posibilă „spălarea hărții geopolitice”, distrugerea Rusiei , așa cum nimeni nu va putea să-i dicteze vreodată ce fel de societate și pe ce principii să construiască.
• “Rusia nu contestă elitele Occidentului. Rusia pur și simplu își apără dreptul de a exista și de a se dezvolta liber. În același timp, noi înșine nu vom deveni un fel de nou hegemon“.
• Nici Moscova nu își va impune valorile: „Spre deosebire de Occident, nu ne urcăm în curtea altcuiva ”….

Despre sensul momentului prezent

• Lumea se află într-un punct de cotitură istoric, înaintea „celui mai periculos și important deceniu de la cel de-al Doilea Război Mondial”. Semnificația momentului prezent este că toate țările au posibilitatea de a-și alege propria lor cale originală de dezvoltare.
• Noua ordine trebuie să se bazeze pe lege și drept, să fie liberă și corectă. De comerțul mondial ar trebui să beneficieze majoritatea, nu corporațiile individuale, dezvoltarea tehnologică ar trebui să reducă inegalitatea, nu să o crească.
• Sunt necesare și noi platforme financiare internaționale independente, care să le înlocuiască pe cele care, la fel ca rezervele internaționale, au fost discreditate de Occident: „Mai întâi, au fost devalorizate din cauza inflației înregistrate pentru dolar și din zona euro, iar apoi complet au fost confiscate rezervele noastre de aur și de valute”.
• Multipolaritatea este o șansă reală și, de fapt, singura „pentru aceeași Europă” de a-și restabili subiectivitatea politică și economică , care este „foarte limitată” astăzi.

Despre amenințarea nucleară

• „Cât timp există arme nucleare, există întotdeauna pericolul folosirii lor”. Situațiile în care Rusia consideră că este posibil să-l folosească sunt precizate în doctrina sa.
• Moscova nu a fost niciodată prima care a vorbit despre posibilitatea utilizării armelor nucleare, ci doar „a făcut aluzii” în urma declarațiilor liderilor occidentali. Rusia crede că Occidentul o șantajează în mod deliberat – de exemplu, nimeni nu a reacționat la declarațiile „unei fetițe nebune ”, Liz Truss, deja fost prim-ministru britanic.
• Nu are sens militar sau politic ca Rusia să lanseze o lovitură nucleară asupra Ucrainei, iar scopul „gălăgiei din prezent despre amenințările nucleare” este de a pune presiune asupra aliaților Moscovei, țărilor prietene și neutre.
• Rusia sprijină planurile AIEA de a trimite o misiune pentru a verifica rapoartele despre o „bombă murdară” și „ar trebui să o facă cât mai curând posibil și cât mai în amănunt posibil”, deoarece Kievul face tot posibilul pentru a-și acoperi urmele.

Despre operațiunea din Ucraina

• Dacă Moscova nu ar fi lansat o operațiune militară specială, situația s-ar fi înrăutățit pentru ea, iar pierderile viitoare ar fi fost mai mari. Nu merită să vorbim despre subestimarea inamicului din Ucraina.
• Sarcina principală a operațiunii rămâne să-i ajute pe cei Donbass. Rusia nu putea să recunoască pur și simplu independența republicilor sale: „Nu vor supraviețui singure, acesta este un fapt evident”.
• Evenimentele din Ucraina pot fi parțial interpretate ca un război civil, deoarece rușii și ucrainenii sunt un singur popor, dintre care părți au ajuns în state diferite. „Singurul garant real, <…> serios al statului, suveranității și integrității teritoriale ucrainene ar putea fi doar Rusia, care a creat Ucraina de astăzi”.
• Moscova este încă pregătită pentru negocieri cu Kievul, el a fost cel care a decis să nu le continue. Washingtonul ar trebui să-i dea un semnal despre necesitatea de a rezolva problemele în mod pașnic.

Despre situația din Rusia

• Evenimentele din Ucraina au arătat că Rusia este o țară mare, care, sub sancțiuni, s-a dovedit a fi mai puternică decât credea oricine, inclusiv ea însăși. Apogeul dificultăților cauzate de sancțiunile din economie este deja în urmă, iar niciunul dintre oficialii din ultimul an nu a dezamăgit prin acțiunile lor.
• Din cauza operațiunii militare speciale, Moscova suferă pierderi, în primul rând umane, dar există și „câștiguri uriașe”: „Ceea ce se întâmplă, fără nicio îndoială, aduce în cele din urmă beneficii Rusiei și viitorului ei”.
• În Rusia, s-a dezvoltat un consens aproape complet asupra necesității de a lupta împotriva amenințărilor externe, „oamenii cu o orientare absolut pro-occidentală” alcătuind o mică parte a societății…”

Rămâne de văzut cât de credibile pot fi sirenele cuprinse în unele părți ale discursului liderului dela Kremlin ce coexistă cu diabolizarea Occidentului și civilizației sale.

(S.N.)