Alexandru Radu
Ultima decadă a lunii octombrie a adus și lămurirea situației politice din două țări importante ale continentului european. În Marea Britanie Partidul Conservator a renunțat la Elisabeth (Liz) Truss în favoarea lui Rishi Sunak, devenit noul lider conservator și, implicit, noul premier, iar în Italia provizoratul guvernamental s-a încheiat odată cu investirea ca prim-ministru a Georgiei Meloni, șefa formațiunii Frații Italiei câștigătoare a scrutinului parlamentar din 25 septembrie 2022.
Aflat la guvernare din 2010, artizan al Brexit-ului, Partidul Conservator s-a confruntat în acest an cu una dintre cele mai importante crize de succesiune din istoria sa. Pe 7 iulie, în urma retragerii a jumătate dintre membrii cabinetului, Boris Johnson, liderul conservatorilor și premierul Marii Britanii din 2019, și-a anunțat demisia. În competiția pentru ocuparea postului rămas vacant s-au înscris inițial peste 10 candidați, însă numai doi dintre aceștia – Elisabeth Truss și Rishi Sunak, ambii membri ai fostului cabinet Johnson – au ajuns în etapa votului final de la începutul lunii septembrie. Cei mai mulți dintre conservatori au optat pentru Truss, învestită oficial ca premier al Marii Britanii pe 6 septembrie. Totuși, la numai 45 de zile de la învestire, Elisabeth Truss a fost nevoită să demisioneze, ca urmare a consecințelor economice nefaste ale pachetului de măsuri pentru reducerea impozitelor, propus pe 23 septembrie. În aceste condiții, conservatorii i-au încredințat partidul lui Rishi Sunak, al cărui mandat oficial la conducerea guvernului a început pe 25 octombrie. În primul său discurs în calitate de prim-ministru, Sunak a subliniat că „stabilitatea și încrederea economică sunt în centrul agendei acestui guvern”, avertizând totodată că „aceasta înseamnă că vor urma decizii dificile”, declarații percepute de majoritatea conservatorilor ca fiind dovada realismului și responsabilității noului premier. De altfel, Partidul Conservator, aflat în declin electoral și confruntat cu amenințarea alegerilor parlamentare anticipate, avea nevoie de un astfel de premier, care să redea încrederea britanicilor în politica guvernamentală conservatoare. Iar Rishi Sunak apare ca fiind soluția potrivită.
Tot din 25 octombrie, Italia are în mod oficial un nou guvern, condus de Georgia Meloni, după ce a acesta obținut votul de încredere al parlamentului de la Roma și a depus jurământul în fața președintelui republicii, Sergio Mattarella. În urmă cu o lună, alegerile parlamentare anticipate se soldaseră cu victoria, surprinzătoare pentru mulți italieni și neliniștitoare pentru mai toate cancelariile europene, a coaliției de dreapta condusă de partidul Frații Italiei. Temerile exprimate atunci, mai mult sau mai puțin voalat, de diverși lideri politici și analiști ai vieții politice porneau, pe de-o parte, de la rădăcinile fasciste ale partidului, iar pe de alta, de la atitudinile naționaliste și euro-sceptice regăsite în discursul electoral al reprezentanților acestuia. Dar toate aceste temeri au fost înlăturate sau cel puțin atenuate, pentru cei mai sceptici, de însăși Giorgia Meloni, în cadrul primului său discurs parlamentar de după învestire. Noul premier al Italiei a afirmat că respinge ideologia fascistă – „nu am simpatizat niciodată cu regimurile antidemocratice, inclusiv cu fascismul” – după cum a dat asigurări că guvernul său „nu urmărește să încetinească sau să saboteze integrarea europeană”. Mesajul său pro-european a fost întărit prin reafirmarea parteneriatului cu NATO și Ucraina, Meloni exprimându-și convingerea că Europa nu poate ceda „șantajului lui Putin privind energia”. De altfel, imediat după investirea sa ca premier, Georgia Meloni a fost felicitată de liderii Uniunii Europene, atât „premierul” UE, Ursula von der Leyen, cât și președintele Consiliului European, Charles Michel, exprimindu-și speranța unei bune colaborări cu noul guvern italian. Adăugăm că, deloc întâmplător, Moscova s-a abținut a exprima o anume atitudine față de învestirea noului guvern italian, ca de altfel și față de cabinetul Sunak, Italia și Marea Britanie regăsindu-se pe lista rusească a așa-ziselor țări neprietene. Avem, deci, motive pentru a spune că guvernul Meloni, compus din nouă ministri ai formațiunii Frații Italiei, câte cinci de la Forza Italia și Liga, plus tot atâția independenți, a pornit cu dreptul.
Desigur, e încă prea devreme pentru a îndepărta toate semne de întrebare legate de presația celor două noi guverne. Bunăoară, este legitim a ne întreba în ce măsură guvernul Sunak va fi mai performant decât anterioarele guverne conservatoare. Sau dacă Georgia Meloni nu va fi o voce critică la adresa Uniunii Europene, similară celor din grupul țărilor „suveraniste”, adepte ale politicii „mai puțină Europă”. Totuși, este un fapt că numirea lui Rishi Sunak în fruntea Partidului Conservator și a guvernului pune capăt instabilității politice din ultimele luni care a afectat profund Partidul Conservator, ca și societatea britanică. După cum, învestirea guvernului Meloni confirmă parcursul european al Italiei.
