Manoela Popescu
Războiul din Ucraina a depășit 8 luni de zile deja, iar consecințele umanitare, economice și de mediu continuă să se acumuleze. Costurile războiului fiind resimțite nu numai în Ucraina, ci și în întreaga lume, unde, la rândul lor, agravează alte conflicte și alte situații de urgență. De fapt, se poate afirma cu certitudine că diferitele crize interconectate sunt cauzate și exacerbate de război.
Tot mapamondul resimte faptul că războiul, nejustificat și neprovocat, purtat de Rusia împotriva Ucrainei a avut repercusiuni majore mai ales asupra piețelor energetice și alimentare. Astfel, agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei are un impact direct asupra securității alimentare și a accesibilității alimentelor în întreaga lume.
Piețele globale de alimente și energie resimt tensiunea războiului, ceea ce înseamnă că și oamenii din întreaga lume simt acest lucru, făcând față tot mai greu situației tensionate de insecuritate alimentară și energetică. Rusia și Ucraina, doi producători majori de alimente de bază, furnizează 90% din aprovizionarea cu grâu a Armeniei, Azerbaidjanului, Eritreei, Georgiei, Mongoliei și Somaliei. Ucraina este, de asemenea, un furnizor important de grâu pentru Programul Alimentar Mondial, care oferă ajutor alimentar pentru 115,5 milioane de oameni din peste 120 de țări. Iar Rusia este unul dintre primii trei producători de țiței din lume, precum și al doilea mare producător, și cel mai mare exportator, de gaze naturale (https://www.un.org).
În contextul perturbărilor cauzate de război în procesele de producție și export, disponibilitatea acestor produse esențiale este din ce în ce mai limitată, accesul global la petrol și gaze fiind redus dramatic. Astfel că, o parte din grâul, porumbul și orzul din lume se află încă în Ucraina și Rusia. De asemenea, o cotă și mai mare din aprovizionarea mondială cu îngrășăminte, în special crucială pentru agricultura din țările cu soluri sărace, rămâne în Rusia și Belarus ca urmare a războiului. Desigur, inițiativa pentru transportul de cereale de la Marea Neagră, care a permis reluarea exporturilor de cereale ucrainene de la 1 august, a adus o oarecare ușurare, dar această inițiativă trebuie continuată.
Cu toate acestea, lipsurile generate de război determină creșteri record ale prețurilor. Astfel, costul energiei electrice a crescut cu 50% de la începutul anului 2022. Creșterea prețurilor la țiței, în prezent de 33%, este de așteptat să depășească 50% până la sfârșitul anului. În același timp, costurile cu combustibilul pentru transport, una dintre principalele cauze ale inflației în Africa în 2021, au crescut în continuare de la începutul războiului. În mod evident, creșterea prețurilor contribuie la o criză globală a costului vieții, ale cărei efecte sunt resimțite în mod disproporționat în țările în curs de dezvoltare. Astfel, comunitățile din Africa, Asia, America Latină și Orientul Mijlociu sunt puternic lovite, gospodăriile deja vulnerabile plătind un preț deja mult prea mare (https://www.unwomen.org).
Trebuie precizat faptul că războiul din Ucraina se adaugă altor crize, respectiv crizei de sănătate și crizei climatice, iar efectele sale relevă slăbiciuni majore în sistemele alimentare și energetice globale. Aceasta deoarece, se cunoaște că insecuritatea alimentară era deja în creștere înainte de izbucnirea războiului, cu aproximativ 44 de milioane de oameni în pragul foametei din cauza pandemiei de COVID-19, schimbărilor climatice și conflictelor. Potrivit ONU, în total, aproximativ 345 de milioane de oameni din 82 de țări se confruntă cu insecuritate alimentară acută sau cu un risc ridicat de insecuritate alimentară în 2022, cu aproape 200 de milioane mai mult decât înainte de pandemie (https://www.un.org).
De asemenea, sărăcia energetică, manifestată ca urmare a pandemiei de COVID-19 care a anulat multe progrese recente din domeniul energetic, s-a adâncit ca urmare a războiului din Ucraina. Spre exemplu, în 2020, 733 de milioane de oameni încă nu aveau acces la electricitate, iar nu mai puțin de 2,4 miliarde de oameni nu au acces la mijloace curate de gătit, un factor de poluare a aerului casnic care provoacă 3,2 milioane de decese premature pe an, în principal în rândul femeilor și copiilor. De asemenea, se estimează că 1 miliard de persoane sunt deservite de unități de sănătate care nu au o sursă fiabilă de energie electrică, ceea ce înseamnă că serviciile de îngrijirea medicală pot fi compromise datorită creșterii prețului la energie. Se cunoaște faptul că, vulnerabilitatea sistemelor alimentare și energetice globale se datorează în mare măsură dependenței noastre de combustibilii fosili. Iar atâta timp cât securitatea energetică este legată de petrol și gaze, aceasta va rămâne susceptibilă la volatilitatea pieței și la șocurile prețurilor. Din cauza rolului combustibililor fosili în producția și distribuția agricolă șocurile petroliere duc, de asemenea, la creșterea volatilității prețurilor alimentelor (https://www.unwomen.org).
De aceea, pe fondul agravării crizelor climatice și de mediu, războiul din Ucraina evidențiază urgența renunțării treptate la combustibili fosili. Cu toate acestea însă, creșterea prețurilor la petrol și gaze ar putea duce în cele din urmă la sporirea investițiilor în energia pe bază de combustibili fosili, deoarece profiturile extraordinare din sectorul combustibililor fosili vor îngreuna schimbarea. Astfel, fără intervenția statelor pe piața energetică, lumea ar putea vedea o inversare a decarbonizării, al cărei progres este deja prea lent.
În acest context, țările UE coordonează îndeaproape acțiunile de combatere a creșterii prețurilor și a proviziilor limitate. Datorită Politicii Agricole Comune (PAC), disponibilitatea alimentelor, furajelor și îngrășămintelor nu reprezintă o preocupare majoră în UE. UE este în mare parte autosuficientă, iar piața sa unică ar trebui să-și joace rolul în absorbția șocurilor, asigurând securitatea alimentară pentru cetățenii UE și garantarea sprijinului pentru venituri pentru fermierii europeni. Cu toate acestea, scăderea importurilor de porumb, grâu, ulei, rapiță și făină de floarea-soarelui din Ucraina are un impact, în special, asupra prețurilor hranei pentru animale și asupra industriei agroalimentare din UE. Ca atare, având în vedere prețurile ridicate ale pieței și tendințele inflaționiste rezultate în urma războiului din Ucraina, principala preocupare în UE rămâne accesibilitatea prețurilor.
Astfel, la reuniunea Consiliului European din 23-24 iunie 2022, liderii UE au subliniat că Rusia este singura responsabilă pentru criza alimentară globală și au cerut Rusiei să înceteze imediat să distrugă agricultura și să permită exporturile de cereale din Ucraina. Aceasta deoarece Rusia a folosit alimentele ca armă în războiul său împotriva Ucrainei. În acest fel a devenit singura responsabilă pentru criza globală a securității alimentare pe care a provocat-o și pe care o alimentează. Trupele ruse bombardând și ocupând terenurile arabile ale Ucrainei, distrugând fermele, instalațiile de depozitare și procesare a alimentelor, echipamentele și infrastructura de transport. De asemenea, rușii au blocat porturile ucrainene, împiedicând exportul de milioane de tone de cereale pe piețele mondiale (https://www.consilium.europa.eu). De aceea, toate sancțiunile împotriva Rusiei luate de UE permit libera circulație a produselor agricole și alimentare, precum și livrarea de ajutor umanitar. Statele membre UE și-au manifestat sprijinul ferm pentru buna funcționare a coridoarele de solidaritate, care facilitează exporturile de alimente din Ucraina prin diferite rute terestre și porturi ale UE (https://ec.europa.eu).
Ca urmare a intervenției secretarului general al Națiunilor Unite, António Guterres, în cadrul „inițiativei privind cerealele în Marea Neagră”, în iulie 2022, Rusia a acceptat să pună capăt blocadei porturilor ucrainene de la Marea Neagră. De la acel moment, transporturile de cereale prin Marea Neagră au fost reluate, iar în septembrie 2022, peste 3,5 milioane de tone de produse agricole au fost expediate din Ucraina. Astfel, cerealele, în principal porumb și grâu, au fost trimise în Asia (mai mult de 40%, din care 17% în Turcia), Africa (16%), precum și în țările UE. Se știe că UE importă în principal porumb din Ucraina. În vederea extinderii Inițiativei pentru cereale la Marea Neagră, condusă sub egida Națiunilor Unite, liderii UE și-au exprimat sprijinul pentru apelul lansat de Secretarului General al ONU la reuniunea Consiliului European din octombrie 2022, pentru extinderea acordului dincolo de perioada actuală, care se încheie în noiembrie (https://www.consilium.europa.eu).
De asemenea, la 20 iunie 2022, Consiliul European a cerut statelor membre să își unească eforturile pentru a combate insecuritatea alimentară la nivel global prin patru direcții de acțiune: solidaritate prin ajutor de urgență și sprijin pentru asigurarea accesibilității alimentelor; stimularea producției durabile, a rezistenței și a transformării sistemelor alimentare; facilitarea comerțului ajutând Ucraina să exporte produse agricole prin diferite canale și sprijinind comerțul global; multilateralism eficient și sprijin puternic pentru rolul central al Grupului ONU de răspuns la criză global în coordonarea eforturilor globale (https://www.consilium.europa.eu).
Cum războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei are consecințe dezastruoase pentru poporul ucrainean, precum și pentru oamenii din întreaga lume, UE este ferm angajată să colaboreze cu partenerii săi globali pentru a aborda cele mai grave consecințe privind securitatea alimentară și a luat măsuri rapide și cuprinzătoare. De asemenea, UE și statele sale membre și-au manifestat solidaritatea cu țările partenere cele mai afectate de criza alimentară, UE intensificându-și sprijinul ca actor global receptiv, responsabil și de încredere. Astfel, în iunie 2022, țările UE au aprobat angajamentul de 7,7 miliarde EUR pentru perioada 2021-2024 pentru securitatea alimentară.
În contextul dezbaterii despre securitatea alimentară globală din cauza războiului rus din Ucraina, purtătorul de cuvânt al grupului PPE în Comisia pentru agricultură a Parlamentului European, Herbert Dorfmann, preciza că „Trebuie să ne creștem autonomia europeană în producția de alimente”. Pe lângă pașii necesari făcuți pentru a proteja părți din transporturile alimentare din Ucraina, securitatea alimentară solicită mai mult decât atât. Mai ales că este în joc „viitorul propriei noastre producții alimentare”. Iar producția noastră de alimente pe termen scurt este amenințată de costurile în creștere pentru energie și îngrășăminte. Motiv pentru care grupul PPE a solicitat Comisiei să pregătească o nouă strategie. Potrivit grupului PPE, amenințarea vine de la propunerile de lege care ar reduce producția europeană de alimente și ar crește costurile fermierilor. De aceea, grupul PPE va respinge anumite propuneri care sunt dăunătoare pentru consumatorii și întreprinderile noastre. În domeniul agriculturii, respectiv propunerile de lege pentru refacerea naturii și reducerea produselor de protecție a plantelor. Categoric, grupul PPE sprijină producția durabilă, dar asta nu trebuie să însemne reducerea producției de alimente. Herbert Dorfmann subliniind că „Menținerea producției de alimente în Europa nu este doar în interesul fermierilor, ci și al consumatorilor”. Iar pentru grupul PPE este o datorie europeană să protejeze producția de alimente, funcționarea piețelor alimentare globale și să lupte împotriva protecționismului. Potrivit grupului PPE, războiul și violența Rusiei au amenințat deja securitatea alimentară globală și au provocat mai multă malnutriție, de aceea trebuie să facem tot posibilul pentru a crește mai multe alimente și pentru a ne garanta securitatea alimentară (https://www.eppgroup.eu).
De asemenea, în Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2022 referitoare la abordarea securității alimentare în țările în curs de dezvoltare se precizează că războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina a destabilizat și mai mult piețele agricole deja fragile și a exacerbat situația deja gravă cauzată de COVID-19. În același timp a exercitat o presiune suplimentară asupra crizelor alimentare în curs și asupra securității alimentare la nivel mondial, cauzând creșterea prețurilor la alimente și furaje la nivel internațional cu mult peste nivelurile care erau deja ridicate. Iar acest lucru ar putea duce la creșterea insecurității alimentare, a sărăciei, a tulburărilor sociale și a instabilității în multe țări în curs de dezvoltare, care depind în mare măsură de importurile de grâu din Ucraina și Rusia, întrucât 40 % din exporturile de grâu și porumb din Ucraina merg în Orientul Mijlociu și în Africa (https://www.europarl.europa.eu).
Toate acestea arată că nu suntem pe drumul cel bun și că este foarte puțin probabil ca obiectivele în materie de nutriție să fie atinse până în 2025 sau ca foametea să fie eradicată până în 2030, ceea ce reprezintă ambiția ODD 2 „zero foamete”. Mai ales că, în mod evident, foametea și insecuritatea alimentară sunt din nou în creștere în întreaga lume. Cum previziunile arată că aproximativ 660 de milioane de persoane ar putea continua să se confrunte cu foametea până în 2030, inclusiv din cauza consecințelor pandemiei de COVID-19, acum este timpul pentru acțiuni îndrăznețe, în special în ceea ce privește inegalitățile în accesul la hrană, pentru a accelera progresele către obiectivul „zero foamete” (https://www.europarl.europa.eu).
De asemenea, în Rezoluția Parlamentului European referitoare la abordarea securității alimentare în țările în curs de dezvoltare se subliniază faptul că țările care depind de importurile de alimente din Ucraina și Federația Rusă ar trebui să își diversifice sursele de aprovizionare cu alimente bazându-se pe alte țări exportatoare, pe stocurile de alimente existente sau prin sporirea diversității bazelor lor de producție intern (https://www.europarl.europa.eu).
În sprijinul realizării autonomiei europene în materie de alimente, UE ar trebui să sprijine piețele locale și regionale, acordând o atenție deosebită femeilor și agriculturii familiale, cu scopul de a asigura aprovizionarea cu alimente accesibile și la prețuri rezonabile, garantând astfel că persoanele cele mai vulnerabile vor continua să aibă acces la alimente chiar și în situații de urgență sau de criză.
În același timp, UE ar trebui să sprijine în mod specific și să capaciteze agricultura la scară mică, agricultura familială și cooperativele, concentrându-se și pe munca decentă. Astfel, creșterea producției în agricultura la scară mică va genera creșterea cantității de alimente pe piața mondială, ceea ce va duce la scăderea prețurilor la alimente și la o alimentație mai bună.
