Manoela Popescu
Într-o lume caracterizată printr-un nivel fără precedent de dezvoltare economică, mijloace tehnologice și resurse financiare este inadmisibil faptul că milioane de oameni trăiesc în sărăcie extremă. Iar crizele umanitare contribuie la adâncirea sărăciei din întreaga lume, pe multiple dimensiuni. Tocmai de aceea sărăcia trebuie să fie abordată din mai multe perspective, deoarece aceasta nu este doar o problemă economică, ci mai degrabă un fenomen multidimensional care include atât lipsa veniturilor, cât și a capacităților de bază de a trăi în demnitate.
Astfel, indicele sărăciei multidimensionale din 2022 arată că oamenii experimentează sărăcia în mod foarte diferit. Iar persoanele care trăiesc în sărăcie se confruntă cu multe privațiuni interdependente și care se consolidează reciproc, care le împiedică să-și realizeze drepturile și să le perpetueze sărăcia, inclusiv: condiții de munca periculoase, locuințe nesigure, lipsa alimentelor, acces inegal la justiție, lipsa puterii politice, precum și acces limitat la asistență medicală. În mod evident, experiența sărăciei este trăită diferit de fiecare persoană, în parte. Spre exemplu, în Asia de Sud, o persoană aflată în sărăcie multidimensională este mai des lipsită de nutriție, salubritate, combustibil pentru gătit și adăpost, pe când în Africa subsahariană, o persoană aflată în sărăcie multidimensională are, în plus față de aceste privațiuni, acces redus la o sursă îmbunătățită de apă potabilă și la electricitate.
De altfel și Comisia Europeană a definit indicatori oficiali ai sărăciei și excluziunii sociale, însă statele membre UE adoptă adesea propriile definiții (mai mult sau mai puțin implicite) ale sărăciei atunci când implementează scheme naționale de venit minim (MIS), complicând astfel comparațiile la nivelul UE. Aceste definiții (implicite) ale sărăciei se dovedesc adesea a fi mai stricte decât definiția ratei sărăciei relative (AROP) în țările UE-27 din diverse motive (de exemplu, cerințele privind vârsta și rezidența, condițiile de testare a mijloacelor legate de averea gospodăriei). În mod evident, această definiție mai strictă afectează acoperirea și adecvarea MIS. De exemplu, situația nivelului de sărăcie și excluziune socială cu care se confruntă populația României este cuantificată prin analiza evoluției numărului de persoane expuse riscului sărăciei sau al excluziunii sociale (AROPE) și prin analiza celor 3 indicatori din care este compus si anume: rata sărăciei relative (AROP), deprivarea materială gravă (SMD) și apartenența la o gospodărie unde intensitatea muncii este extrem de redusă (VLWI). În scopul de a cuantifica indicatorii privind sărăcia și excluziunea socială în statele membre și la nivelul UE este utilizată, în principal, Ancheta privind veniturile și condițiile de viață in Uniunea Europeană (EU-SILC), realizată de fiecare stat membru (https://www.eapn.eu).
Indicele sărăciei multidimensionale (MPI) 2022 stabilește, pentru prima dată, așa numitele „profiluri de privare”, care variază în mod clar în funcție de regiune. Astfel, indicele sărăciei multidimensionale ia în considerare pe lângă veniturile persoanelor și alți indicatori (10 la număr) necesari pentru a stabili modul în care oamenii sunt lipsiți de educație, sănătate, hrană, apă electricitate etc.. Oamenii care sunt lipsiți de cel puțin o treime din cei 10 indicatori ponderați sunt clasificați ca săraci multidimensional (https://feature.undp.org).
Trebuie specificat faptul că, odată cu introducerea „profilurilor de privare”, MPI 2022 oferă o imagine foarte nuanțată a amplorii și naturii sărăciei în țările în curs de dezvoltare. Setul de date MPI analizează peste 850 de combinații diferite de 10 privațiuni specifice pentru a înțelege variațiile regionale și de altă natură ale sărăciei multidimensionale.
O imaginea de ansamblu asupra Indicelui sărăciei multidimensionale 2022, publicat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) și Inițiativa Oxford privind sărăcia și dezvoltarea umană (OPHI), arată aproximativ 1,2 miliarde de oameni din 111 țări în curs de dezvoltare, care trăiesc în sărăcie multidimensională. Iar aproximativ jumătate dintre persoanele aflate în sărăcie multidimensională sunt copii. Indicele 2022 acoperă 6,1 miliarde de oameni din 111 țări în curs de dezvoltare, sau aproximativ 92% din populația lumii în curs de dezvoltare, iar 19,1% dintre aceștia sunt considerați săraci multidimensional. În același timp, în Indicele sărăciei multidimensionale (MPI) 2022 se arată că 682 de milioane de oameni săraci trăiesc în gospodării cu cel puțin o persoană subnutrită, în timp ce 595 de milioane de oameni săraci trăiesc în case în care nimeni nu a avut cel puțin șase ani de școală. Iar 1 miliard de săraci sunt expuși riscului din cauza sistemelor de gătit cu combustibil solid.
Oamenii care trăiesc în sărăcie multidimensională sunt, în principal din Africa Subsahariană, respectiv 579 de milioane de oameni. Iar invazia Ucrainei de către Rusia, care a afectat securitatea alimentară pe continent, atât în ceea ce privește disponibilitatea și prețul alimentelor importate, cât și incertitudinile tot mai mari de pe piețele și lanțurile financiare globale, a adâncit sărăcia multidimensională din această zonă. Aceasta deoarece, Rusia și Ucraina reprezintă 80% din toate importurile de grâu din Algeria, Egipt, Libia, Maroc, Tunisia, Nigeria, Etiopia, Sudan și Africa de Sud (https://news.un.org). În al doilea rând, 385 de milioane de oameni din Asia de Sud experimentează sărăcia multidimensională. Împreună, aceste două regiuni reprezintă 83% dintre oamenii săraci multidimensional. Cu toate acestea, cifrele reflectă și progrese semnificative înregistrate în Asia de Sud, unde estimările MPI pentru India arată că un număr istoric de 415 milioane de oameni au ieșit din sărăcia multidimensională în ultimii mai bine de 15 ani. Se pare că cea mai rapidă îmbunătățire a fost în rândul celor mai sărace grupuri, inclusiv copiii, castele inferioare și oamenii care trăiesc în zonele rurale (https://feature.undp.org).
Raportat la distribuția geografică, MPI 2022 relevă o diferență semnificativă între zonele urbane și cele rurale. Astfel, aproximativ 83% dintre persoanele aflate în sărăcie multidimensională trăiesc în zonele rurale, iar 17% dintre oamenii săraci multidimensional trăiesc în zone urbane. Din cele 111 țări în curs de dezvoltare acoperite, 964 de milioane de persoane aflate în sărăcie multidimensională trăiesc în zonele rurale și 198 de milioane în zonele urbane. Din perspectiva vârstei, raportul MPI 2022 arată că jumătate dintre persoanele aflate în sărăcie multidimensională, respectiv 593 de milioane de persoane, au sub 18 ani. Aceasta înseamnă că aproape unul din trei copii, comparativ cu unul din șapte adulți sunt săraci multidimensional. Iar puțin peste 8% (adică 94 de milioane de persoane) au vârsta de 60 de ani sau peste.
IPM 2022 arată că multe țări au reușit să reducă sărăcia prin mai mulți indicatori. Din cele 81 de țări cu date comparabile de-a lungul timpului, 72 au realizat reduceri semnificative ale valorii IPM pe cel puțin o perioadă. Majoritatea au redus privațiunile săracilor pe cinci sau mai mulți indicatori. Categoric, aceasta este o tendință promițătoare, dar trebuie menționat că IPM 2022 include o mulțime de date colectate înainte de începerea pandemiei de COVID-19, iar datele dintr-o varietate de surse sugerează că pandemia a stopat, sau chiar a inversat, unele dintre aceste progrese.
Din perspectiva celor 10 indicatori luați în calcul pentru a analiza sărăcia ca fenomen multidimensional, raportul arată că aproximativ 40% dintre persoanele aflate în sărăcie multidimensională, adică 470,1 milioane de persoane, sunt lipsite atât de nutriție, cât și de salubritate. Mai mult de jumătate, respectiv 593,3 milioane de persoane, sunt privați simultan de energie electrică și combustibil pentru gătit. Iar cel mai comun profil dintre cele 111 țări supuse cercetării fenomenului sărăciei afectează 3,9% dintre săraci și include exact patru lipsuri: nutriție, combustibil pentru gătit, salubritate și locuință (cel mai frecvent profil și în India).
Analiza multidimensională a sărăciei din întreaga lume are potențialul de a oferi factorilor de decizie oportunitatea de a aborda într-un mod integrat seturile de privațiuni, precum și răspunsurile adecvate necesare atingerii Obiectivului 1 de dezvoltare durabilă (ODD1), de a pune capăt sărăciei pretutindeni și sub toate formele ei. MPI oferind o perspectivă unică asupra condițiilor de sărăcie și a modului în care acestea variază în funcție de grupele de vârstă, zonele urbane și rurale și regiunile din aceeași țară (https://feature.undp.org).
Concluziile raportului MPI 2022 necesită o ajustare din perspectiva efectelor crizei pandemice de COVID-19, precum și a războiului din Ucraina. Un raport publicat de ONG-ul anti-sărăcie, Oxfam International, „Prima criză, apoi dezastru”, în aprilie 2022, relevă faptul că peste 250 de milioane de oameni din întreaga lume ar putea fi împinși în sărăcia extremă în acest an din cauza efectelor pandemiei de COVID-19, creșterii inegalității și a prețurile alimentelor generate de războiul în Ucraina. Cu această creștere masivă, ar fi în total „860 de milioane de oameni care ar putea trăi în sărăcie extremă până la sfârșitul anului”, adică cu mai puțin de 1,9 dolari pe zi. În comunicatul de presă al raportului Oxfam se precizează că „Numai creșterea prețurilor la alimente la nivel mondial va scufunda 65 de milioane de oameni” într-o astfel de sărăcie, care se va adăuga celor 198 de milioane de oameni afectați de pandemie și de inegalitățile tot mai mari (https://trends.levif.be).
Potrivit estimărilor anterioare ale Băncii Mondiale, pandemia de COVID-19 și creșterea inegalităților ar fi creat 198 de milioane de noi săraci în 2022, inversând tendința după două decenii de progres. Pe baza studiilor Băncii Mondiale, Oxfam estimează acum că doar creșterea prețurilor la alimente va împinge 65 de milioane de oameni în sărăcia extremă, crescând numărul la un total de 263 de milioane de oameni aflați în sărăcie extremă în 2022, echivalent cu populațiile din Regatul Unit, Franța, Germania și Spania la un loc. Directorul executiv al Oxfam International, Gabriela Bucher, sublinia că dacă nu se iau imediat măsuri drastice, „am putea vedea unul dintre cele mai mari valuri de sărăcie și suferință extremă”.
De asemenea, raportul Oxfam subliniază și că multe guverne sunt în pragul falimentului, fiind forțate să reducă drastic cheltuielile publice pentru a rambursa creditorii și pentru a importa alimente și combustibil. Astfel, se arată în „Prima criză, apoi dezastru”, în 2022, cele mai sărace țări ale lumii vor trebui să cheltuiască 43 de miliarde de dolari pentru rambursarea datoriilor care ar fi putut fi folosite pentru finanțarea importurilor de alimente (https://www.levif.be).
Potrivit vicepreședintei Băncii Mondiale pentru Regiunea Europa și Asia Centrală, Anna Bjerde, invazia Ucrainei de către Rusia a declanșat una dintre cele mai mari mișcări de persoane strămutate și a avut un impact grav asupra vieții umane și economice. Ucraina are încă nevoie de sprijin financiar masiv atâta timp cât războiul va dura, precum și pentru finanțarea proiectelor de redresare și reconstrucție care ar putea fi lansate rapid (https://www.banquemondiale.org).
Astfel, economia globală rămâne slăbită de război din cauza perturbărilor comerciale majore și a șocurilor prețurilor alimentelor și carburanților, toate acestea contribuind la o inflație ridicată și, în consecință, la înăsprirea condițiilor globale de finanțare. În zona euro, principalul partener economic al economiilor emergente și în curs de dezvoltare din Europa și Asia Centrală, a înregistrat o scădere semnificativă în a doua jumătate a anului 2022 din cauza problemelor din lanțurile de aprovizionare, a tensiunilor presiunilor financiare și a scăderii încrederii consumatorilor și a întreprinderilor.
Însă, de departe, cele mai dăunătoare consecințe ale invaziei Ucrainei de către Rusia sunt date de creșterea prețurilor la energie. În timp ce prețurile globale la petrol, gaze și cărbune erau deja în creștere de la începutul anului 2021, acestea au explodat în urma invaziei Rusiei în Ucraina, împingând inflația la niveluri nemaivăzute în decenii în regiune. Această criză fără precedent are consecințe atât pentru consumatori, cât și pentru guverne, deoarece limitează capacitatea fiscală, productivitatea afacerilor și bunăstarea gospodăriei și, în mod evident, extinde și adâncește fenomenul de sărăcie multidimensională. Cele mai afectate țări vor fi cele care sunt dependente moderat sau puternic de importurile de gaze naturale pentru încălzire (care reprezintă 30% din cererea de energie), industrie sau energie electrică, precum și cele care sunt strâns legate de piețele energetice ale Uniunii Europene. Aceste țări trebuie să se pregătească pentru penuria de gaze și să pună în aplicare planuri de urgență pentru a atenua cele mai grave impacturi asupra gospodăriilor și întreprinderilor, inclusiv prin economisirea energiei, creșterea eficienței energetice și implementarea de cote sau măsuri de raționalizare.
Ca atare, revizuirile în scădere ale previziunilor de creștere pentru 2023 sunt larg răspândite în Europa emergentă și în curs de dezvoltare și în Asia Centrală, pe fondul unor mari incertitudini care planează asupra perspectivelor regionale. Prelungirea sau intensificarea războiului ar putea cauza pagube economice și de mediu mult mai mari, cu o posibilă fragmentare sporită a comerțului și investițiilor internaționale, precum și riscuri de stres financiar dat fiind nivelurile ridicate ale datoriilor și inflației.
De altfel, într-un raport publicat în iulie 2022, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) avertiza că în cele trei luni din martie 2022, creșterea ratelor inflației a dus la creșterea numărului de oameni săraci cu 71 de milioane în țările în curs de dezvoltare. Pe măsură ce ratele dobânzilor cresc sub presiunea inflației, există riscul declanșării sărăciei induse de recesiune, ceea ce va amplifica și mai mult criza, ceea ce va accelera și adânci sărăcia în întreaga lume (https://www.undp.org).
Potrivit grupului PPE, rata inflației din zona euro a atins treptat 9,1% în august 2022, aproape jumătate dintre statele membre suferind de rate cu două cifre, unele atingând o inflație de până la 25%. În plus, și datorită impactului indirect al costurilor ridicate ale energiei, majoritatea indicatorilor inflației de bază au crescut, iar presiunea inflaționistă este alimentată și mai mult de devalorizarea cursului de schimb euro (https://www.eppgroup.eu).
Ținând cont de faptul că războiul din Ucraina, pandemia și creșterea prețurilor la alimente și energie vor genera adevărate șocuri pentru guvernele lumii, acestea trebuie să fie pregătite să modernizeze sistemele de protecție socială, care reprezintă baza eforturilor de reducere a sărăciei. Se știe că răspunsul la pandemie s-a bazat pe două tipuri principale de instrumente de politică: protecția venitului și protecția ocupării forței de muncă, al căror raport evaluează eficiența acestora în stimularea creșterii economice, reducerea sărăciei și conservarea locurilor de muncă. Se constată că, pe termen scurt, creșterea cheltuielilor pentru protecția ocupării forței de muncă este asociată cu o ocupare mai mare și cu o sărăcie mai scăzută. Pe de altă parte, efectul acestor măsuri asupra creșterii este mai puțin evident.
În concepția vicepreședintei Băncii Mondiale pentru Regiunea Europa și Asia Centrală, Anna Bjerde, intervențiile care vizează construirea unor sisteme de protecție socială orientate spre viitor pot, așadar, combina mai multe pârghii: un venit minim garantat menit să protejeze persoanele și gospodăriile împotriva șocurilor; reforme de reglementare care elimină treptat constrângerile de angajare și concediere pentru întreprinderi și, în cele din urmă, sprijină crearea de locuri de muncă formale în sectorul privat și o reducere a economiei informale; acoperire sporită și protecție a grupurilor vulnerabile; tehnologia digitală pentru îmbunătățirea ofertei de servicii publice din punct de vedere calitativ și cantitativ (https://www.banquemondiale.org).
Însă, confruntați cu această criză a costului vieții, în special în țările cele mai sărace, factorii de decizie politică sunt puși în fața unor alegeri dificile. De fapt, provocarea este de a găsi echilibrul potrivit între oferirea unei ajutoare semnificative pe termen scurt gospodăriilor sărace și vulnerabile într-un moment în care majoritatea țărilor în curs de dezvoltare văd că spațiul lor fiscal se micșorează și datoria lor crește vertiginos. De asemenea, grupul PPE, care luptă pentru reducerea sărăciei multidimensionale, apreciază că, din cauza creșterii costurilor de producție ca urmare a costurilor mai mari ale materiilor prime, a lanțurilor de aprovizionare constrânse și a prețurilor de transport/energie combinate cu schimbarea comportamentului consumatorilor și angajamentul față de obiectivele climatice, companiile trebuie să-și regândească strategiile (https://www.eppgroup.eu). De altfel, toți cei implicați în eradicarea sărăciei în lume ar trebui să-și regândească strategiile, punând în centrul lor individul, nu doar pentru a pune capăt sărăciei și discriminării, ci și pentru a construi un viitor durabil pentru toți din prezent și din viitor.
