Manoela Popescu
Demnitatea ființei umane nu este doar un drept fundamental în sine, ci constituie baza tuturor celorlalte drepturi fundamentale. Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 a consacrat demnitatea umană în preambulul său: „Întrucât recunoașterea demnității inerente și a drepturilor egale și inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane este fundamentul libertății, justiției și păcii în lume” (https://www.un.org). Deci, orice persoană are dreptul să fie tratată cu demnitate. Toată lumea, pretutindeni, are dreptul de a fi tratată cu demnitate, iar în calitate de ființe umane, avem dreptul la respect și recunoaștere unul față de celălalt. Ca atare, demnitatea nu este un concept abstract: ea aparține fiecăruia.
Astăzi însă, în ciuda adoptării Declarației Universale a Drepturilor Omului în 1948, milioane de oameni se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului în viața lor de zi cu zi, mai ales cei care trăiesc într-o sărăcie persistentă experimentează faptul că demnitatea lor este încălcată și lipsită de respect. Aceasta deoarece demnitatea lor umană este refuzată și încălcată atunci când sunt forțați să trăiască în sărăcie extremă, când trebuie să sufere privațiuni în multe aspecte ale vieții lor și când suferă de excluziune socială, discriminare, stigmatizare și rușine (https://www.atd-quartmonde.org).
Modul în care sunt tratați cei mai săraci oameni reprezintă o măsură a respectului în care demnitatea umană este redusă la tăcere în societățile noastre. O societate care apără și respectă drepturile omului ajută la definirea unei vieți demne, în care indivizii au libertatea de a face alegeri în cunoștință de cauză și de a participa în mod semnificativ la procesele de luare a deciziilor care le afectează viața.
Demnitatea pentru toți în practică este tema-umbrelă a Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei pentru 2022-2023. Această temă vine cu angajamentul de a pune capăt sărăciei, de a proteja planeta și de a asigura că toți oamenii de pretutindeni se bucură de pace și prosperitate. Realitatea actuală arată însă că, într-o lume în care producem suficient pentru a hrăni pe toată lumea, 811 milioane de oameni nu au suficientă hrană și 44 de milioane sunt expuși riscului de înfometare, 2 miliarde de oameni încă trăiesc fără acces la apă potabilă și 3,6 miliarde fără canalizare, în timp ce 1,3 miliarde de oameni trăiesc încă în sărăcie multidimensională, dintre care aproape jumătate sunt copii și tineri (https://www.un.org).
De asemenea, este cunoscut faptul că inegalitatea de șanse, inclusiv accesul la servicii cheie și inegalitatea de gen persistă, în timp ce inegalitatea veniturilor este în creștere bruscă și, în fiecare an, decalajul dintre bogați și săraci devine și mai mare. Se pare că, în ultimul an, în timp ce milioane de oameni se luptă pentru supraviețuire datorită erodării drepturilor lucrătorilor și a calității locurilor de muncă, dar și a consecințelor crizelor umanitare, precum și a schimbărilor climatice, puterea corporativă și bogăția clasei miliardare au înregistrat o creștere fără precedent.
Trebuie să conștientizăm faptul că sărăcia și inegalitatea nu sunt inevitabile. Mai ales pentru că ele sunt rezultatul unor decizii deliberate sau al inacțiunii celor implicați, care dezamăgește pe cei mai săraci și marginalizați din societățile noastre și le încalcă drepturile fundamentale. Excluziunea socială, discriminarea structurală și lipsa puterii susțin și adâncesc sărăcia și fac aproape imposibilă ieșirea persoanelor prinse în chingile unei sărăcii multidimensionale, care le încalcă demnitatea și le neagă umanitatea. Iar criza pandemică de COVID-19 ca și cea umanitară cauzată de războiul din Ucraina a evidențiat și a contribuit la dinamica inegalităților, excluziunii și a sărăciei multidimensionale, expunând astfel lacunele și eșecurile sistemului de protecție socială, precum și inegalitățile structurale și diverse forme de discriminare care adâncesc și perpetuează sărăcia. Mai mult decât atât, urgența climatică împovărează o dată în plus persoanele care trăiesc în sărăcie, deoarece aceste comunități suportă pierderi grele, în mod nejustificat, prin apariția mai frecventă a dezastrelor naturale și a degradării mediului, care duce la distrugerea caselor, culturilor și mijloacelor de trai.
Anul acesta se împlinesc 35 de ani de la Ziua Mondială pentru Depășirea Sărăciei Extreme și 30 de ani de la Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei. Această zi onorează milioanele de oameni care suferă de sărăcie și curajul lor de zi cu zi de a supraviețui într-o lume din ce în ce mai amenințătoare pentru ei și recunoaște, totodată, solidaritatea globală necesară și responsabilitatea comună pentru eradicarea sărăciei și combaterea tuturor formelor de discriminare (https://www.un.org).
Se știe că sărbătorirea Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei datează din 17 octombrie 1987. Istoria ne reamintește faptul că în acea zi, o sută de mii de oameni s-au adunat la Palais du Trocadéro din Paris, unde Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat în 1948 Declarația Universală a Drepturile omului. Activiști din toate țările au adus astfel un omagiu victimelor sărăciei extreme, violenței și foametei, reafirmând că sărăcia este o încălcare a drepturilor omului și că trebuie întreprinse acțiuni comune pentru a se asigura că aceste drepturi sunt respectate. Aceste deziderate au fost înscrise pe o lespede în cinstea victimelor sărăciei, a foamei, excluderii și violenței dezvăluită în acea zi pe curtea libertăților și drepturilor omului, la Palais du Trocadéro. De atunci, în fiecare zi de 17 octombrie, oameni din întreaga lume se adună pentru a aminti că sărăcia este o încălcare a drepturilor omului (https://www.luttepauvrete.be). În același timp, oameni de toate originile și credințele se adună și pentru a-și reitera angajamentul și pentru a-și manifesta solidaritatea cu cei săraci. Replicile pietrei memoriale au fost dezvăluite în întreaga lume și servesc drept loc de adunare pentru a sărbători această zi. Spre exemplu, o replică a respectivei plăci memoriale se află în grădina sediului Națiunilor Unite din New York. Acesta fiind locul în care, în fiecare an, Secretariatul Națiunilor Unite organizează comemorarea Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei.
Însă, abia în 1992 (22 decembrie), prin rezoluția A/RES/47/196, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a desemnat ziua de 17 octombrie drept Zi internațională pentru eradicarea sărăciei și a cerut tuturor statelor să dedice această zi prezentării și promovării de activități concrete, în funcție de contextul lor național, care vizează eliminarea sărăciei și mizeriei. În același timp, prin această rezoluție, sunt invitate organizațiile interguvernamentale și neguvernamentale să asiste statele care solicită organizarea de activități naționale pentru a marca această zi (https://www.un.org).
Trebuie precizat faptul că, ziua de 17 octombrie nu este doar un moment pentru a evidenția eforturile de eradicare a sărăciei sau a luptelor celor care trăiesc în sărăcie, ci este și ocazia ca persoanele private de drepturi și de demnitate să-și facă auzită vocea. Acest fapt ne oferă un spațiu de conștientizare și un timp de reflecție pentru a recunoaște că cei săraci sunt primii care luptă împotriva sărăciei.
Mesajul secretarului general al ONU emis cu ocazia Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei – 17 octombrie 2022 subliniază faptul că realitatea de astăzi este dură, mai ales din perspectiva nivelul de sărăciei înregistrat. Studiile arată că pandemia de COVID-19 a împins milioane de oameni în sărăcie, anulând mai bine de patru ani de progres obținut cu greu. Inegalitățile se măresc, iar economia țărilor și a gospodăriilor este afectată de pierderile de locuri de muncă, de creșterea prețurilor la alimente și la energie și de spectrul tot mai mare al unei recesiuni globale. În același timp, criza climatică și conflictele puternice provoacă suferințe imense, în special celor mai săraci oameni. Iar țările în curs de dezvoltare sunt sufocate și li se refuză accesul la resurse și la reducerea datoriilor, care le-ar permite să investească în redresare și creștere. Potrivit secretarului general al ONU, la acest moment, atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă pare imposibilă. De aceea, tema din acest an a Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei: „Practicarea demnității pentru toți” trebuie să fie un strigăt pentru o acțiune globală urgentă. Acțiune urgentă pentru a investi în soluții centrate pe oameni, pentru reformarea fundamentală a sistemului financiar global și pentru a oferi tuturor țărilor acces la finanțare și reducerea datoriilor, pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare în tranziția de la combustibilii fosili care distrug planeta la energia regenerabilă și la construirea de economii verzi (care creează locuri de muncă), pentru a pune capăt conflictului, a depăși diviziunile geopolitice și a construi pacea. Secretarul general al ONU și-a dorit ca de Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei societatea să-și reînnoiască angajamentul pentru construirea unei lumi mai bune pentru toți (https://reliefweb.int).
În acest sens, în discursul ținut cu ocazia Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a afirmat că mult prea mulți oameni încă nu au acces la apă, hrană, îmbrăcăminte, adăpost, educație și îngrijire medicală. De asemenea, a precizat că, pandemia de COVID-19 și războiul Rusiei împotriva Ucrainei împing milioane de oameni în sărăcie, iar parlamentul trebuie să depună eforturi pentru a contracara această tendință (https://www.europarl.europa.eu).
În acordul cu acest angajament, grupul PPE recunoaște că nu va fi ușor pentru nimeni, dar mai ales pentru cei aflați în sărăcie multidimensională să treacă de această iarnă, dat fiind faptul că efectele crizei de sănătate sunt multiplicate și intercondiționate de cele ale războiului din Ucraina. Grupul PPE apreciază că Europă trebuie să facă parte dintr-o soluție cuprinzătoare care să abordeze provocările noastre iminente. Astfel că, grupul PPE solicită Comisiei să ia în considerare acordarea tuturor statelor membre spațiu pentru a introduce noi scutiri temporare sau reduceri ale accizelor și taxelor pe energie, pentru a reduce sarcina asupra gospodăriilor și întreprinderilor. În același timp, grupul PPE solicită statelor membre să ia în considerare scutirea alimentelor de bază (cum ar fi fructele și legumele neprocesate și produsele lactate) de la TVA în întreaga UE, atâta timp cât criza continuă. În acest sens, solicitând Comisiei și statelor membre să asigure o monitorizare și aplicare eficace de către autoritățile de supraveghere a pieței și de concurență, pentru a se asigura că reducerea este transferată cetățenilor. Potrivit grupului PPE, Comisia ar trebui să se asigure că toate cererile statelor membre de scutiri sau reduceri temporare sunt tratate rapid și consecvent, deoarece toate acțiunile de ajutor trebuie să ajungă efectiv la gospodării și întreprinderi. Iar pentru o mai bună coordonare a politicilor statelor membre, grupul PPE solicită un forum de răspuns rapid: instituirea unei reuniuni lunare a Consiliului ministerial al UE privind „costul vieții” care să reunească miniștri din toate domeniile de politică relevante, raportând Parlamentului European. Acest lucru ar permite identificarea celor mai bune practici și atenuarea potențialului impact transfrontalier al politicilor naționale divergente (https://www.eppgroup.eu).
De asemenea, grupul PPE sprijină propunerea Comisiei de a stabili un plafon temporar de urgență pentru veniturile de pe piață obținute din vânzarea de energie electrică la nivel european. Planul vizează un plafon pentru veniturile producătorilor de energie electrică fără gaze și fără cărbune, precum și o taxă suplimentară rezonabilă asupra profiturilor impozabile excedentare ale companiilor de combustibili fosili. Iar această solidaritate temporară trebuie să contribuie la reducerea costurilor cu energie pentru gospodării și întreprinderi (https://www.eppgroup.eu).
Construirea unui viitor durabil necesită intensificarea eforturilor noastre pentru a elimina sărăcia extremă și discriminarea și pentru a ne asigura că toată lumea își poate exercita pe deplin drepturile omului. Participarea deplină a persoanelor care trăiesc în sărăcie, în special participarea lor la deciziile care le afectează viețile și comunitățile, trebuie să fie în centrul politicilor și strategiilor care vizează construirea unui viitor durabil. În acest fel, ne putem asigura că planeta și societățile noastre pot satisface nevoile și aspirațiile tuturor, atât al generațiilor actuale cât și al celor viitoare. Este evident că toți trebuie să se unească pentru a pune capăt sărăciei și discriminării pentru a construi un viitor durabil în care nevoile actuale sunt satisfăcute fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a și le satisface pe ale lor.
