Manoela Popescu
Cunoscut este faptul că Acordul comercial și de cooperare dintre UE și Regatul Unit stabilește regimuri preferențiale în domenii precum comerțul cu mărfuri și servicii, comerțul digital, proprietatea intelectuală, achizițiile publice, aviația și transportul rutier, energia, pescuitul, coordonarea securității sociale, aplicarea legii și cooperarea judiciară în materie penală, cooperarea tematică și participarea la programele Uniunii Europene. Respectivul Acord are la bază dispoziții care asigură condiții de concurență echitabile și respectarea drepturilor fundamentale.
Deși este departe de a asigura nivelul de integrare economică din perioada în care Regatul Unit era stat membru al UE, Acordul comercial și de cooperare depășește acordurile tradiționale de liber schimb și oferă o bază solidă pentru menținerea prieteniei și cooperării noastre de lungă durată. Acordul comercial și de cooperare a fost semnat la 30 decembrie 2020, s-a aplicat cu titlu provizoriu de la 1 ianuarie 2021 și a intrat în vigoare la 1 mai 2021. Însă, Acordul nu acoperă numai comerțul cu bunuri și servicii, ci și o gamă largă de alte domenii în interesul UE, cum ar fi investițiile, concurența, ajutoarele de stat, transparența fiscală, transportul aerian și rutier, energia și sustenabilitatea, pescuitul, protecția datelor și coordonarea securității sociale (https://ec.europa.eu).
În mod evident, respectarea Acordului este atent monitorizată de către UE. Mai mult decât atât, potrivit grupului PPE, UE intenționează să-și pună în aplicare acordurile post-Brexit cu Regatul Unit și, în acest sens, consolidează instrumentele legale necesare pentru a face acest lucru. Ca atare, deputații europeni au susținut săptămâna trecută o legislație care permite UE să impună sancțiuni Regatului Unit în cazul în care aceasta nu respectă termenii Acordului de retragere și Acordului de comerț și cooperare cu Uniunea Europeană. Astfel, potrivit grupului PPE, legea include propuneri de reguli și proceduri mai stricte pentru a proteja drepturile UE, inclusiv un posibil mecanism de sancțiuni, în temeiul Acordului de retragere UE-Marea Britanie și al Acordului comercial și de cooperare (https://www.eppgroup.eu).
Aceste propuneri ar permite executivului UE să impună restricții privind comerțul, investițiile sau alte activități în cazul în care Regatul Unit încalcă anumite condiții comerciale convenite. Însă, un vot final în plen asupra acestei legi va avea loc în noiembrie, deputații europeni sperând să o finalizeze până la începutul anului 2023 (https://www.europarl.europa.eu).
Însă, principalul dezacord dintre UE și Regatul Unit se referă la punerea în aplicare a protocolului privind Irlanda de Nord, care prevede controale vamale pentru mărfurile care circulă între Marea Britanie și insula Irlanda.
Ce reprezintă Protocolul Irlanda de Nord? Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord, denumit în mod obișnuit Protocolul Irlandei de Nord, este partea din acordul de retragere a Brexit care asigură evitarea unei granițe dure pe insula Irlanda după ce Marea Britanie a părăsit oficial UE la 31 ianuarie 2020. Protocolul ține cont de circumstanțele unice de pe insula Irlanda și a fost convenit între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (Marea Britanie) și Uniunea Europeană (UE) ca o soluție stabilă și durabilă menită să protejeze economia întregii insule și Acordul de Vinerea Mare (Belfast) în toate dimensiunile sale, dar și pentru a proteja integritatea pieței unice a UE (https://www.consilium.europa.eu).
Cum s-a ajuns în această situație? Marea Britanie a refuzat să pună în aplicare aceste controale vamale, iar parlamentul de la Westminster ia în considerare acum un proiect de lege care să permită guvernului lui Liz Truss să anuleze unilateral prevederile protocolului. Proiectul de lege privind Protocolul Irlandei de Nord va oferi baza pentru modificarea Protocolului privind Irlanda/Irlanda de Nord, inclus în Acordul de retragere Regatul Unit-UE, în dreptul intern al Regatului Unit. Proiectul de lege urmărește să facă acest lucru prin neaplicarea elementelor protocolului și prin delegarea de competențe miniștrilor de a face noi legi privind protocolul și de a implementa acordurile cu UE. Membrii Camerei Lorzilor din Regatul Unit au discutat principalele principii și scopul proiectului de lege privind Protocolul Irlandei de Nord în a doua lectură, marți, 11 octombrie 2022 (https://www.parliament.uk).
Astfel că UE a început proceduri de încălcare a dreptului comunitar împotriva Regatului Unit în legătură cu proiectul de lege, în timp ce Londra a început deja propriile consultări cu privire la blocarea de către Comisie a aderării Regatului Unit la programul Horizon Europe Research and Development Center (https://www.euractiv.fr).
Legăturile dintre Londra și Bruxelles au fost foarte tensionate în timpul procesului Brexit, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a Protocolului Irlandei de Nord, menit să evite o frontieră fixă pe insula Irlanda prin stabilirea unui sistem de controale vamale asupra mărfurilor care traversează Marea Irlandei (https://www.touteleurope.eu). După negocierea și aprobarea protocolului, guvernul lui Boris Johnson l-a considerat inaplicabil în urma criticilor puternice din partea comunității unioniste pro-britanice din Irlanda de Nord, referitoare la controalele vamale care separă Irlanda de Nord de piața internă de Regatul Unit (https://www.euractiv.fr).
De ce este atât de important Protocolul privind Irlanda de Nord în aplicarea Acordul comercial și de cooperare dintre UE și Regatul Unit? Motivul se află în istoria Irlandei. Să ne amintim că Irlanda se află sub stăpânirea Regatului Unit din 1801 și de la semnarea Actului de Unire. Acest acord istoric ratifică atașamentul Regatului Irlandei, cu majoritate catolică, față de Regatul Unit, în principal protestant. La acea vreme, acesta din urmă era alcătuit din Anglia (care includea apoi Țara Galilor) și Scoția. Sentimentul anti-britanic a dus la Revolta de Paște din 1916, primul pas către Războiul de Independență, care a început în 1919. După un conflict sângeros, în 1921, autoritățile britanice au decis împărțirea insulei: la nord, mica enclavă din Ulster, Irlanda de Nord, unde locuiesc împreună o majoritate de protestanți și o minoritate de catolici, iar la sud, Republica independentă Irlanda, locuită în principal de catolici. Irlanda este astfel înzestrată cu două parlamente, unul la Dublin, celălalt la Belfast. Cu toate acestea, această împărțire nu va fi niciodată acceptată de naționaliștii catolici. La rândul ei, majoritatea protestantă din Irlanda de Nord, considerând catolicii ca potențiali trădători, i-a retrogradat la statutul de cetățeni de clasa a doua, înmulțind discriminarea economică, socială și politică (https://www.touteleurope.eu).
La sfârșitul anilor 1960, represiunea brutală a unei demonstrații pașnice organizată de mișcarea pentru drepturile civile din Irlanda de Nord a marcat începutul a 30 de ani de război civil în Ulster. Războiul civil între unioniști (care sunt în favoarea aderării Marii Britanii) și republicani, (în favoarea unei reunificări a celor două Irlande) a fost marcat de multe vieți pierdute și distrugeri până la Acordului de Vinerea Mare din 1998. Astfel, istoria Irlandei este presărată cu atacuri sângeroase, episoade violente, precum „Duminica sângeroasă” din 1972, când treisprezece catolici au fost uciși de parașutiști britanici, în timp ce demonstrau în orașul Derry. În urma acestui tragic episod, IRA (Armata Republicană Irlandeză), ai cărei membri întrețin legături strânse cu Sinn Féin (Partidul Republican al Irlandei de Nord), a multiplicat actele teroriste, în special pentru a influența politica guvernului britanic față de prizonierii politici republicani. Opoziția lui Margaret Thatcher față de orice compromis pe această temă a dus în 1984 la un atac comis la Brighton, în timp ce aceasta din urmă era în drum spre congresul Partidului Conservator. Un prim pas spre pace este făcut odată cu semnarea acordului de la Hillsborough, urmat de o serie de noi acorduri care au culminat cu încetarea focului IRA în 1997. Pacea a fost instaurată odată cu semnarea Acordului de Vinerea Mare, la 10 aprilie 1998, de către de prim-ministrul britanic Tony Blair și omologul său irlandez Bertie Ahern, precum și de liderii principalelor partide unioniste și naționaliste. Acordul de Vinerea Mare a pus capăt unui conflict de 30 de ani, care a provocat moartea a aproape 3.500 de oameni.
Dialogul permanent între Londra și Dublin, dar mai ales apartenența comună a celor două state la Uniunea Europeană din 1973 a jucat un rol important în realizarea păcii. Acordul de Vinerea Mare prevede dezarmarea IRA, abolirea revendicării teritoriale a Republicii Irlanda asupra Irlandei de Nord sau recunoașterea dreptului tuturor celor din Irlanda de Nord de a se identifica și de a fi acceptați ca irlandezi sau britanici sau ambele. De asemenea, acest tratat a permis Irlandei de Nord să se autoadministreze prin alegerea unui guvern condus de un prim-ministru și a unei adunări compuse atât din naționaliști, cât și din unioniști (https://www.touteleurope.eu).
În iunie 2016, 51,9% dintre britanici au ales să părăsească UE, declanșând astfel procesul Brexit, dar dintre aceștia, 55,9% din Irlanda de Nord au votat împotrivă părăsirii UE. Ca atare, ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană ar putea pune în pericol Acordul de Vinerea Mare. Aceasta deoarece întoarcerea la o frontieră fizică ar putea îngreuna și deplasarea celor 30.000 de oameni care călătoresc zilnic dintr-o parte în alta a insulei, precum și comerțul, care se ridică la 7,4 miliarde de EUR pe an (în 2018) între cele două părți ale insulei (https://www.touteleurope.eu).
Irlanda de Nord beneficiază în continuare de piața unică și de uniunea vamală și respectă regulile chiar dacă nu mai este membră a Uniunii Europene. Astfel, mărfurile produse în Irlanda de Nord pot intra în continuare în UE cu un minim de controale vamale. Produsele exportate în Irlanda de Nord din restul Regatului Unit sau din țările terțe, destinate a fi vândute pe piața europeană, sunt controlate la punctele de intrare în teritoriu (în principal porturile maritime ale Irlandei, precum și aeroporturile) și nu la granița dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda. Legea europeană în materie de TVA trebuie să se aplice în continuare. În plus, Adunarea Irlandei de Nord poate decide să reînnoiască sau să abandoneze regulile europene în 2025, la patru ani după încheierea perioadei de tranziție. Dacă, în schimb, membrii adunării decid să renunțe la regulile europene, acestea vor fi menținute timp de doi ani, timpul să se găsească o soluție alternativă sau nu neapărat.
Categoric, situația din Irlanda de Nord provoacă multă tensiune între europeni și britanici, care au dificultăți în a cădea de acord asupra implementării Acordului de ieșire din UE a Regatului Unit, semnat în 2019. De fapt, protocolul nord-irlandez nu a fost niciodată implementat pe deplin de Regatul Unit. Acest lucru a determinat Comisia Europeană să lanseze șapte proceduri de încălcare a dreptului comunitar împotriva țării din martie 2021. Acestea ar putea duce în special la sancțiuni grele pentru Londra. Se pare că aplicarea imperfectă a regulilor specifice Irlandei de Nord de către guvernul britanic este parțial legată de situația politică locală. În Ulster, noua situație generată de Brexit alimentează furia anumitor părți ale populației, în special a unioniștilor protestanți. Aceștia din urmă resping ferm protocolul nord-irlandez, deoarece consideră că îi separă de restul Regatului Unit. Un resentiment care a contribuit la declanșarea ciocnirilor violente de la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie 2021, între anumiți unioniști și republicani catolici, dând naștere la temeri profund justificate cu privire la viitorul în care pacea cu greu stabilită începe să se disipeze.
În mai 2022, naționaliștii, în favoarea aderării la Republica Irlanda, au câștigat alegerile. Dar unioniștii refuză să ia parte la guvernare, așa cum cere sistemul politic nord-irlandez, atâta timp cât rămân controalele vamale post-Brexit în Marea Irlandei. Pentru a depăși acest impas, guvernul britanic a înaintat parlamentarilor britanici în iunie o lege care punea sub semnul întrebării protocolul privind Irlanda de Nord, fără a consulta europenii. După adoptarea textului în primă lectură, Comisia a reacționat prin inițierea a patru proceduri de încălcare a dreptului comunitar împotriva Londrei, pe lângă alte trei deja deschise (https://www.touteleurope.eu).
Nici sosirea lui Liz Truss în fruntea Regatului Unit pe 6 septembrie 2022 pentru a-l înlocui pe Boris Johnson nu este de bun augur pentru relații mai bune între Regatul Unit și UE. La fel de radicală ca și predecesorul ei pe tema Irlandei de Nord, noul premier se pare că nu intenționează să revină asupra proiectului de lege prezentat în iunie (https://www.touteleurope.eu).
În acest context, acțiune UE a devenit necesară odată ce guvernul Regatului Unit, prin Legea privind Protocolul Irlandei de Nord, și-a arătat disponibilitatea de a încălca dreptul internațional. Dintr-o perspectivă irlandeză, acest regulament este, de asemenea, esențial pentru a proteja economia întregii Irlande. Dorința majorității este să se aplice acordurilor comerciale dintre UE și Regatul Unit ca parte a acordurilor post-Brexit. Speranța UE este că Regatul Unit poate fi un partener de încredere în viitor, dar, în același timp, nu este surprinzător faptul că UE dorește să se protejeze dat fiind acțiunile anterioare ale Regatului Unit. Cuvintele pozitive ale Marii Britanii trebuie înlocuite de acțiuni și fapte clare în aplicarea Acordului de comerț și cooperare. Iar, în acest sens, grupul PPE va continua să susțină negocierile constructive dintre UE și Regatul Unit pentru o implementare flexibilă a Protocolului Irlanda de Nord, pe măsură ce discuțiile tehnice vor fi reluate. De altfel, grupul PPE prin vocea lui Sean Kelly, prim-vicepreședinte al Delegației Parlamentului European la Adunarea Parlamentară a Parteneriatului UE-Marea Britanie, sublinia faptul că „perturbarea și incertitudinea cauzate de abordarea guvernului Regatului Unit față de Protocolul din Irlanda de Nord dăunează afacerilor și comerțului dintre UE și Regatul Unit și dăunează relațiilor. Acum este momentul să schimbăm acest curs”. De aceea, purtătorul de cuvânt al grupului PPE pentru comerțul internațional, Christophe Hansen, preciza că este de cea mai mare importanță ca Regatul Unit să respecte Protocolul Irlandei de Nord, pe care l-a acceptat și l-a semnat. Existența Acordului de Vinerea Mare (Belfast), precum și a întregului Acord de Comerț și Cooperare nu ar trebui puse în pericol în acest fel. Mai ales că UE a fost întotdeauna pregătită să găsească soluții reciproce cu privire la modul în care este implementat protocolul. De altfel, credința grupului PPE este că există soluții pentru a aborda dificultățile legate de punerea în aplicare a protocolului, iar „UE a demonstrat o mare disponibilitate de a oferi flexibilitate și de a lucra cu Regatul Unit în aceste probleme. Ceea ce avem nevoie este un angajament real și constructiv din partea Regatului Unit ” (https://www.eppgroup.eu).
Cu alte cuvinte, grupul PPE dorește să vadă o abordare constructivă din partea Guvernului Regatului Unit pentru rezolvarea oricăror probleme nesoluționate cu privire la Protocolul din Irlanda de Nord. Aceasta deoarece, obiectivul general al protocolului, de a preveni întoarcerea unei granițe dure pe insula Irlanda și de a păstra pacea a condus la un progres vizibil pozitiv, mai ales de când noua administrație din Regatul Unit a preluat puterea. Speranța grupului PPE este că acest lucru este benefic pentru ambele părți și că acesta se va traduce în relații mai bune între UE și Regatul Unit, în general. Iar noul regulament va împuternici Comisia Europeană să impună restricții privind comerțul, investițiile sau alte activități în cazul în care Regatul Unit ar urma să încalce anumite condiții comerciale convenite.
În aceste condiții, este de așteptat ca implementarea corespunzătoare a Acordului comercial și de cooperare dintre UE și Regatul Unit, precum și a Protocolului Irlandei de Nord să devină un deziderat cu adevărat important pentru cele două părți implicate, iar găsirea de soluții benefice pentru toți să fie calea de urmat.
