Alexandru Radu
După emoția creată de rezultatele recentului scrutin parlamentar din Italia, soldat cu victoria formațiuni radicale „Frații Italiei”, alegerile legislative din Letonia și Bulgaria de la începutul lunii octombrie s-au încheiat cu rezultate normale. Normale din punct de vedere ideologic, în sensul că votanții din cele două țări estice au favorizat partidele cu orientare politică moderată, pro-europeană în dauna celor cu discurs extremist, anti-sistem. În ambele cazuri, victoria electorală a revenit unor formațiuni aparținând dreptei politice, membre ale Partidului Popular European – Noua Unitate (JV), în Letonia, alianță liberal-conservatoare creată în 2018 între partidul „Unitate” și alte trei formațiuni politice minore, avându-l în frunte pe Krisjanis Karins, premierul în exercițiu al țării, respectiv Cetățenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei (GERB), partidul politic dominant în ultimul deceniu în Bulgaria, condus de fostul prim-ministru Boiko Borisov. Dar să detaliem rezultatele acestor scrutine.
În Letonia, pentru alegerile parlamentare desfășurate la termen, pe 1 octombrie, au depus candidaturi 19 formațiuni politice, șapte dintre acestea calificându-se în parlamentul de la Riga, în conformitate cu votul dat de 58,8% dintre electorii letoni. Obținând aproape 18,97% din voturi, „Noua Unitate” și-a confirmat poziția de principal partid al scenei politice lituaniene, la distanță relativ mare de partidele clasate pe locurile al doilea și al treilea – „Uniunea Verzilor și a Țăranilor”, cu 12,44% din sufragii, și „Lista Unită”, 11,01%. Cele trei pot fi considerate partidele tradiționale ale sistemului politic. Locurile parlamentare au fost completate de reprezentanții a patru formațiuni politice de tip radical, care au primit între 9% și 6% din opțiunile votanților: „Alianța Națională” și „Lituania pe Primul Loc”, cu orientare naționalistă, „Stabilitate”, euro-sceptică și „Progresiștii”, de factură populistă. Lipsesc însă deputații partidului „Armonia”, reprezentant al importantei minorități ruse din Letonia (circa 30% din populație), care a înregistrat o depreciere electorală masivă, de la 19,8%, în 2018, la numai 4,8%. De precizat că cei 100 de parlamentari letoni sunt aleși în baza unui scrutin proporțional (metoda Saint-Laguë) cu vot preferențial, accesul în parlament fiind condiționat de depășirea pragului electoral de 5%.
Alegerile parlamentare anticipate din Bulgaria (al treilea scrutin de acest fel în ultimul an și jumătate), organizate pe 2 octombrie și caracterizate prin cea mai slabă participare electorală postcomunistă (sub 35% dintre cetățenii cu drept de vot), au plasat formațiunea „Cetățenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei” pe prima poziție a clasamentului electoral, cu 24,5% din voturi, în fața partidului „Continuăm Schimbarea”, al premierului demisionat Kiril Petkov, votată de 19,5% dintre electori. Aliații politici ai acestuia – Partidul Socialist Bulgar și „Bulgaria Democrată” – și-au menținut practic pozițiile parlamentare anterioare, primind fiecare circa 9% din voturile exprimate. Au fost însă devansate de formațiunea minorătății turce, o prezență constantă în parlamentul de la Sofia, cu aproximativ 13% din sufragii, dar și de „Renașterea” (9,8% din voturi), partid pro-rus, cu orientare naționalist-conservatoare. Totodată, în parlament a intrat și noul partid naționalist „Ascensiunea Bulgariei”, votat de 4,5% din electori. Niciuna dintre celelalte 22 de formațiuni participante la alegeri nu a reușit să atingă pragul electoral de 4% ce caracterizează sistemul electoral de tip proporțional folosit pentru alegerea celor 240 de parlamentari.
Așadar, dincolo de diferențele specifice, alegerile din Letonia și Bulgaria au fost câștigate de forțe politice moderate, plasate în centrul vieții politice, acestora revenindu-le și misiunea de a forma majoritățile guvernamentale. Misiune care, însă, se anunță a fi mai dificilă decât cea din Italia. Aici, sistemul electoral favorizează constituirea și funcționarea coalițiilor politice, astfel că alegerile, deși bazate pe același principiu al proporționalității, tind să producă direct majoritatea guvernamentală, ce aparține coaliției victorioase. În schimb, în Letonia și Bulgaria, utilizarea unor scrutine proporționale clasice nu generează astfel de majorități, ci doar victorii electorale relative, confirmând regula generală a corespondenței dintre alegerile proporționale și fragmentarea politică parlamentară. În același timp, fabricarea majorității guvernamentale este puternic dependentă de conjuncturile politice specifice. Astfel, în Letonia, Krisjanis Karins a limitat deja opțiunile privind formarea noului guvern, declarând că „Noua Unitate nu v-a intra în coaliție [guvernamentală] cu partidele care cu orientările politice în Rusia și nu vom colabora nici cu Uniunea Verzilor și Țăranilor”. Similar stau lucrurile în Bulgaria, unde Kiril Petkov a reiterat angajamentul formațiunii sale „Continuăm Schimbarea” de a nu întra într-o majoritate guvernamentală alături de GERB, partid acuzat de proliferarea corupției; aceasta chiar și în condițiile în care Boiko Borisov a declarat că ar renunța la a deține funcția de prim-ministru într-un viitor cabinet de coaliție. Teoretic, politicienii lituanieni și bulgari nu au decât trei soluții: reîntoarcea la electorat, guvernarea de mare coaliție (precum în România, bunăoară) sau fabricarea postelectorală a unui guvern de coaliție, minoritar ori majoritar. Practic, opțiunilor lor sunt reduse la ultima, cu toate costurile pe care această soluție le presupune.
