Manoela Popescu
Atacul armat al Rusiei asupra Ucrainei a devastat teritorii, a creat haos și distrugere, a schimbat procese și mentalități, solicitând modificări legislative la nivelul UE în toate domeniile de politică. Acest conflict armat este de departe cel mai mare declanșator de schimbări și nu doar în ceea ce privește securitatea și apărarea Europei, ci și referitor la politicile industriale ale Europei, producția de alimente, sistemul energetic, politica de migrație și multe alte domenii. În acest context, grupul PPE lucrează la o listă cuprinzătoare de modificări necesare în normele UE pentru a ajuta Ucraina și a proteja cetățenii europeni de efectele semnificative ale acestui război (https://www.eppgroup.eu).
De la începutul conflictului, UE a adoptat o serie de sancțiuni împotriva statului atacator. Astfel, pe 25 februarie 2022, UE a adoptat sancțiuni individuale împotriva lui Vladimir Putin, Serghei Lavrov, deputaților Dumei de Stat a Rusiei și membrilor Consiliului Național de Securitate, sancțiuni economice cu referire la sectoarele finanțelor, energiei, transporturilor și tehnologiei, precum și suspendarea prevederilor care vizează facilitarea eliberării vizelor diplomaților ruși și altor oficiali și oameni de afaceri ruși. Iar pe 28 februarie și 2 martie 2022 au urmat un al treilea val de sancțiuni (primul val de sancțiuni fiind cel de pe 23 februarie), respectiv: închiderea spațiului aerian al UE pentru toate aeronavele rusești, interzicerea tranzacțiilor cu Banca Centrală Rusă, excluderea a șapte bănci rusești din sistemul SWIFT, interzicerea furnizării de bancnote exprimate în euro către Rusia, suspendarea difuzării în UE a presei de stat (Russia Today și Sputnik), impunerea de sancțiuni individuale împotriva belarușilor ca răspuns la implicarea Belarusului în invazia militară a Rusiei.
Pe 9 martie 2022, UE adoptă sancțiuni împotriva Belarusului, iar pe 15 martie 2022, alte sancțiuni împotriva Rusiei printre care interzicerea importurilor de fier și oțel din Rusia în UE, a noilor investiții în sectorul energetic rus și a exporturilor de bunuri de lux în Rusia. Pe data de 8 aprilie 2022, UE interzice importurile de cărbune și alți combustibili fosili solizi din Rusia, închide porturilor UE pentru toate navele rusești, interzice transportatorilor rutieri ruși și belaruși să intre pe teritoriul UE, interzice importurilor de lemn, ciment, fructe de mare și băuturi spirtoase din Rusia, precum și exporturile de combustibil pentru avioane și alte bunuri către Rusia.
La 3 iunie 2022, Consiliul a adoptat o a șasea rundă de sancțiuni, ținând cont de continuarea războiului său de agresiune împotriva Ucrainei de către Rusia, de sprijinul Belarusului pentru Rusia și de rapoartele privind atrocitățile comise de forțele armate ruse. Pachetul de sancțiuni include: interzicerea importurilor de țiței și produse petroliere rafinate din Rusia, excluderea a trei bănci rusești suplimentare și a unei bănci din Belarus din sistemul SWIFT și suspendarea difuzării în UE a încă trei mass-media publice ruse. Se acordă însă o excepție temporară pentru importurile de țiței prin conducte în statele membre ale UE care, datorită amplasării lor geografice, depind în mod specific de aprovizionarea Rusiei și nu au o alternativă viabilă. Iar Bulgaria și Croația vor beneficia și de derogări temporare la importul de țiței importat pe mare și, respectiv, de motorină în vid din Rusia (https://www.consilium.europa.eu).
Evident este faptul că această invazie continuă și, planificată sau nu, condamnată și sancționată, Rusia pare să continue pe drumul luat încă din 2021 sau, după unii specialiști, mult mai devreme. Retrospectiv privind, în 2021, Rusia a început o desfășurare militară pe scară largă în apropierea graniței cu estul Ucrainei, provocând îngrijorări serioase în Ucraina, în Europa și în întreaga lume. Pe 21 februarie 2022, după săptămâni de tensiune extremă, ca urmare a decizie votului favorabil al Dumei Ruse (camera inferioară a Parlamentului Rusiei) de la 15 februarie, președintele rus, Vladimir Putin, recunoaște zonele ucrainene Donețk și Lugansk ca entități independente și trimite acolo trupe rusești. Acest fapt generează și primul lot de sancțiuni din partea UE condamnă ferm decizia lui Putin de a recunoaște zonele controlate neguvernamental ale regiunilor Donețk și Lugansk, precum și agresiunea militară neprovocată a Rusiei împotriva Ucrainei de pe 24 februarie 2022. De asemenea, condamnă implicarea Belarusului în agresiunea militară condusă de Rusia (https://www.consilium.europa.eu).
De-a lungul istoriei, războaiele au venit și au curs, iar invazia Ucrainei de către Rusia nu va face excepție. Ceea ce le diferențiază este durata și amploarea lor. La început, au existat temeri că Rusia va cuceri rapid Ucraina, dar retragerea Rusiei și rezistența ucraineană a făcut ca aceste temeri să nu se manifeste, dar să lase loc la altele, respectiv un război de durată, de uzură, cu mari distrugeri și consecințe socio-economice insurmontabile. Acum ne întrebăm după 100 de zile, unde duce acest război și cât va mai dura? Oare acest război va dura ani de zile? Perioadă în care cele două state se vor distruge reciproc, alimentate în acțiunile lor armate de sprijinul aliaților? Într-un astfel de scenariu, președintele rus ar paria poate pe oboseala UE de a susține un stat care nu este membru cu drepturi depline, preocupată mai mult de reconstrucția și redresarea post-COVID-19? În același timp, mizând pe rezistența și încăpățânarea proverbială a armatei ruse și demonstrând răbdare strategică, Rusia ar putea să-și dorească un astfel de război de uzură.
Deocamdată, UE dă dovadă de hotărâre și solidaritate în a ajuta Ucraina (inclusiv cu arme) și în a adopta sancțiuni împotriva Rusiei, fapt ce transformă acest flagel într-un constant conflict înghețat, un „război pentru totdeauna”. Generalul australian pensionat și savant în armată, Mick Ryan, consideră că „Există puține perspective de victorie operațională sau strategică zdrobitoare de către ambele părți pe termen scurt. Niciunul dintre beligeranți nu a demonstrat capacitatea de a arunca o lovitură strategică decisivă” (https://www.bbc.com).
Însă speranța lumii întregi este ca președintele rus să anunțe încetarea focului. Ținând cont de teritoriile ocupate, ar putea să-și anunțe o așa zisă victorie și să surprindă, la suprafață, lumea cu anunțul de încetare unilaterală a focului. Acesta este un scenariu plauzibil din perspectiva faptului că sancțiunile UE sunt greu de suportat pentru Rusia. Potrivit lui Keir Giles, expert în Rusia la grupul de reflecție Chatham House, acest scenariu este posibil, deoarece ar fi un truc care ar putea fi folosit de Rusia în orice moment, dacă dorește să valorifice presiunile europene asupra Ucrainei pentru a se preda și a renunța la teritoriu în schimbul unei păci naționale. Argumentele în favoarea acestui scenariu se aud de la Paris, Berlin și Roma, în sensul că nu este nevoie ca războiul să fie prelungit, ci este timpul să se pună capăt durerii economice globale. Desigur, SUA, Regatul Unit și alte state din estul Europei nu vor fi de acord, deoarece aceste state doresc ca atacul Rusiei să eșueze, mai ales pentru ca ordinea internațională să fie restabilită și onorată (https://www.bbc.com).
Poate că aceste din urmă state vor fi mai aproape ca și rezultat dorit de o înțelegere politică între Rusia și Ucraina, decât de victoria Rusiei. Acesta este un alt scenariu posibil, dacă cele două state aflate în conflict ar decide că nu pot realiza prea multe din punct de vedere militar și ar concluziona că pierderile de vieți omenești, precum și cele materiale și economice sunt prea mari și ar negocia o înțelegere. Dacă Ucraina, susținută de SUA și de UE, s-ar simți pregătită să facă față negocierilor cu Rusia, aflându-se în cea mai puternică poziție posibilă? Iar pentru Rusia prețul socio-economic plătit ar fi prea mare? Atunci, acest scenariu ar fi posibil. Desigur, este posibil ca un acord de pace să nu dureze foarte mult, datorită lipsei de încredere a Ucrainei în Rusia.
În contextul ajutorului venit din SUA și de la UE, este posibilă o victorie a Ucrainei? Ar putea Ucraina să forțeze trupele ruse să se retragă acolo unde erau înainte de invazie? Desigur, președintele Ucrainei, Volodymyr Zelensky, a declarat, pentru televiziunea olandeză că „Ucraina va câștiga cu siguranță acest război” (https://www.bbc.com). Pe ce se bazează afirmația președintelui ucrainean? Poate pe sancțiunile occidentale care au lovit economia și armata Rusiei, poate pe ajutorul financiar, logistic, militar din partea UE? Ucraina deja face contraatacuri, folosind noile sale rachete cu rază lungă de acțiune, confiscând teritoriul unde liniile de aprovizionare rusești sunt întinse. Aceasta înseamnă că Ucraina își transformă armata dintr-o forță defensivă într-o forță ofensivă. Iată de ce acest scenariu este suficient de plauzibil pentru ca factorii de decizie să se îngrijoreze deja de consecințele sale. De unde această îngrijorare? Evident, din faptul că președintele rus înfrânt are suficient orgoliu să escaladeze conflictul folosind potențial arme chimice sau nucleare. În acest sens, istoricul Niall Ferguson a declarat recent la un seminar la Kings College, Londra că „Mi se pare puțin probabil ca Putin să accepte înfrângerea militară convențională atunci când are o opțiune nucleară” (https://www.bbc.com).
Însă, oficialii occidentali subliniază că Rusia, în ciuda eșecurilor timpurii, încă plănuiește să pună mâna pe capitala Kiev și să controleze o mare parte din Ucraina. Aceștia sunt de părere că Rusia ar putea valorifica câștigurile din Donbas, eliberând forțe pentru a fi folosite în altă parte, poate chiar țintind încă o dată Kievul (https://www.bbc.com). Iar în contextul în care oamenii îți pierd viețile, fie ei militari sau civili, poporul Ucrainei s-ar putea împărți în două tabere: unii dorind să lupte mai departe, alții dorind pacea.
Indiferent de forța și ajutorul occidentului pentru Ucraina sau de sancțiunile pentru Rusia, viitorul acestui război nu este încă scris, ceea ce ne conduce la ideea conforma căreia prezentul acestui conflict este cel mai important. Cu alte cuvinte, să nu uităm că Ucraina este o țară de 44 de milioane de locuitori situată între Europa și Rusia, fostă republică sovietică, care a devenit independentă în 1991. În timp ce o mare parte a țării este mai degrabă pro-occidentală, partea de est a Ucrainei este în mare parte vorbitoare de limbă rusă și se simte apropiată de Moscova (https://www.lefigaro.fr). Categoric, în situația dată, destul de copleșitoare, cu vești diferite de pe câmpul de luptă, agitație diplomatică, emoții puternice ale celor îndoliați și strămutați, ruină și haos, este greu de identificat calea de urmat pentru stingerea conflictului. Însă, trebuie încercat tot ce este necesar pentru a instaura pacea și ordinea internațională mult dorită de tot mapamondul.
