Manoela Popescu
Europa traversează o situație fără precedent în raport cu cea de la lansarea procesului Conferinței privind viitorul Europei, ceea ce face necesar un nou impuls pentru integrarea europeană, fiind nevoie de o acțiune comună și o solidaritate mai puternică, în condițiile revenirii războiului pe continentul european. Specialiștii apreciind că valul de șoc al invaziei ruse a schimbat liniile geopolitice. Aceasta deoarece, președintele Putin cufundă Rusia în incertitudine și apar noi fracturi în afara blocului occidental (https://www.lemonde.fr). Mai ales că rezultatul conflictului rămâne încă incert. De asemenea, este prea devreme să se aprecieze cât de departe va ajunge unda de șoc. Însă, impactul atacului armat al Rusiei asupra Ucrainei este deja comparat de specialiști cu cel al atacurilor din 11 septembrie sau chiar al căderii Zidului Berlinului din 1989.
Faptul că apar schimbări majore pe tabla de șah a geopoliticii este relevat de un eveniment aparent minor legat de eliberarea unor deținuți americani din închisorile venezuelene, departe de tragedia din Europa. Acest eveniment demonstrează însă impactul global al șocului invaziei Ucrainei de către armata rusă din 24 februarie. De ce Venezuela? Deoarece regimul din acest stat mare producător de petrol este principalul aliat al Moscovei în America Latină. Odată cu războiul din Ucraina și embargoul asupra petrolului rusesc decretat pe 8 martie de administrația Biden, barierele scad (https://www.lemonde.fr). Astfel, se pare că tabla de șah a pieței petroliere se modifică prin mutarea pionului numit Venezuela.
Acest conflict armat, potrivit cancelarului german Olaf Scholz și președintelui francez Emmanuel Macron este începutul unei „noi ere” în care Rusia tocmai a grăbit intrarea Europei. Această nouă eră închide cele trei decenii ale erei post-Război Rece, deschise prin căderea Uniunii Sovietice în 1991. Cum va arăta această nouă eră? Conform istoricului Mary Elise Sarotte, expert în Războiul Rece și post-Războiul Rece, într-un text publicat de New York Times, această eră este mai problematică decât perioada anterioară, caracterizată fiind de o imensă ostilitate cu Moscova. Perioada care tocmai s-a încheiat era caracterizată prin evitarea confruntării directe dintre cele două mari puteri: SUA și Rusia. Se pare că, noua eră, aduce o totală lipsă de scrupule a președintelui rus, care s-a dovedit a fi capabil să atace o altă țară cu o asemenea violență. În acest context este puțin probabil ca să fie semnate noi tratate de control al armelor, odată ce au fost încălcate cele existente (https://www.lemonde.fr).
Însă, potrivit opiniilor exprimate de alți specialiști, noua eră a început odată cu criza pandemică de COVID-19 caracterizată prin telemuncă, schimbări profunde ale societății, modificări ale tuturor paradigmelor, economiei puternic afectată, reconfigurări structurale etc. Cum criza a avut un puternic impact, dar inegal asupra regiunilor și grupurilor sociale, apar noi provocări în viitorul Europei. În general, regiunile de est ale UE au ajuns din urmă remarcabil de bine față de restul Uniunii, dar există în continuare disparități profunde, deoarece aceste regiuni s-au dezvoltat pe baza avantajelor la costuri reduse și a investițiilor în infrastructură. Istoria arată că numeroasele regiuni cu venituri medii și mai puțin dezvoltate, în special în sudul și sud-vestul Europei, au cunoscut perioade lungi de stagnare sau declin economic relativ. Ca atare, pentru a depăși acest impas de dezvoltare, sunt necesare măsuri specifice în guvernanță, educație, inovare și în mediul de afaceri (https://www.lecho.be). Mai ales că, atacul Rusiei asupra Ucrainei, va adânci disparitățile dintre est și vest, într-un mod mult mai profund.
Astfel că, în contextul noii ere, caracterizată de consecințele socio-economice negative ale pandemiei de COVID-19, de războiul dintre Rusia și Ucraina, precum și de alte amenințări la adresa mediului, drepturilor omului, reziliența energetică și schimbările climatice, se impune reconsiderarea strategică a viitorului Europei. Potrivit președintelui grupului PPE, Manfred Weber, „pandemia de COVID-19, amenințarea chineză și războiul dintre Rusia și Ucraina marchează schimbări tectonice în perspectiva viitorului Europei”. Astfel, înaintea dezbaterii în plenul Parlamentului European a Rezoluției referitoare la acțiunile de întreprins în urma concluziilor Conferinței privind viitorul Europei, Manfred Weber preciza faptul că statele membre se confruntă cu provocări majore în garantarea unor bunuri aparent evidente, cum ar fi securitatea, energia sau alimentele. Iar dacă UE dorește să fie relevantă în secolul 21, Manfred Weber aprecia că „trebuie să gândim mai mare și să acționăm mai repede”. În acest sens, grupul PPE crede că este timpul să organizăm o convenție care să pregătească Europa pentru noile realități ale deceniilor viitoare. Mai ales că, există un consens largă, potrivit vicepreședintele grupului PPE, Paulo Rangel, că UE este capabilă să răspundă într-un mod mai eficient la problemele globale decât statele membre (https://www.eppgroup.eu).
Categoric, suntem de aceeași părere cu președintele grupului PPE: avem nevoie de o UE mai puternică, mai eficientă, mai democratică și mai ambițioasă, în care „cetățenii decid viitorul Europei!”. Consolidarea democrației la toate nivelurile este absolut fundamentală pentru nou eră, dat fiind faptul că nu știm cum va fi, știm doar ca va fi plină de neprevăzut. Intrarea în noua eră s-a făcut brusc, prin ruperea de trecut, cauzată de un război de mare intensitate în Europa, neașteptat și neprevăzut chiar și de specialiști. Consecințele intrării în noua eră au apărut deja, reflectate fiind în noua poziționarea strategică a Europei. Conform grupului PPE, pentru prima dată, am văzut Europa dedicând fonduri pentru finanțarea armelor pentru o țară terță, ceea ce nu a mai fost făcut niciodată până acum. Asistăm la o reinvestire a fondurilor în apărarea lor, așa cum este cazul Germaniei, care este, evident, cel mai spectaculos (https://www.eppgroup.eu).
Potrivit specialiștilor, schimbările care anunță noua eră sunt schimbări structurale. Astfel, asistăm la prezența masivă a SUA în Europa de Est, la preocuparea NATO pentru afacerile europene, la state precum Suedia sau Finlanda cerând aderarea la NATO, o organizație pe care președintele francez Emmanuel Macron a perceput-o în 2019 ca fiind „în moarte cerebrală” (https://legrandcontinent.eu). Cu toate acestea, astăzi NATO pare să fie în centrul construcției apărării europene într-o asemenea măsură încât ne putem întreba dacă există acum o diferență între apărarea Uniunii Europene și NATO. În acest context, dacă Suedia și Finlanda vor fi acceptate în Alianța Atlantică, vor rămâne doar 4 țări din cele 27 de țări ale Uniunii Europene care nu sunt membre NATO: Irlanda, Austria, Malta și Cipru.
Potrivit decanului Școlii de Afaceri Internaționale din Paris, școală atașată Sciences-Po Paris și care a fost ministru de externe spaniol, Arancha Gonzalez Laya, Europa a trecut prin patru crize majore în cei 22 de ani ai acestui secol. Prima criză existențială este cea din 2008, a cărei origine a fost în Statele Unite, în sistemul său financiar care nu era suficient de reglementat. Dar această criză s-a extins apoi într-o Europă prost pregătită, cu o construcție economică și financiară incompletă, care a dat naștere multor dureri și distrugeri (https://legrandcontinent.eu). Totuși, din haosul financiar, datorită rolului Băncii Centrale în managementul crizei financiare, s-a făcut un pas în înainte în construcția europeană. Criza financiară din 2008 ne-a învățat lecția inacțiunii la timp și a tehnicii pașilor mărunți. Când, de fapt, a gândi mari este cheia și de a acționa, făcând salturi mari înainte.
De asemenea, criza migrației din 2015 a pus Europa iar în dificultate, arătând că nu era pregătită, deoarece problematica azilului și a migrației nu era bine reglementată în Europa. Negocierile au fost dificile, cu un răspuns populist foarte puternic în Europa, însă și criza migrației s-a soldat încă o dată cu progrese și noi instrumente legate de gestionarea fluxurilor migratorii către Europa și de integrarea migranților în Europa.
A venit apoi criza existențială dată de retragerea Marii Britanii din construcția europeană. Și iată cum momentul potențial de rupere a UE s-a transformat într-o altă oportunitate de creștere, de trecere la alt nivel de dezvoltare a comunității europene.
Pandemia de COVID-19 a venit să testeze sistemele economice și sociale ale UE, iar cu riscul de fracturare a pieței interne a Uniunii Europene, s-a produs din nou un salt înainte în construcția europeană prin emiterea de datorii comune. Astfel, credința decanului Școlii de Afaceri Internaționale din Paris este că lecția crizelor acestor primi 22 de ani ai secolului XXI este că fiecare criză s-a încheiat de fiecare dată cu o creștere comunitară (https://legrandcontinent.eu). Și ca de fiecare dată, depinde de Europa să construiască un nou model de dezvoltare care să îi permită să facă față concurenței internaționale, în timp ce risipește mai puțin resursele și îi exploatează mai puțin pe cei mai slabi. Aceasta deoarece, o societate poate fi eficientă din punct de vedere tehnologic și inumană din punct de vedere social (https://www.lalibre.be).
Conflictul armat dintre Rusia și Ucraina, care afectează democrația și ordinea construită pe baza suveranității și integrității teritoriale a statelor naționale, devine o altă criză majoră a acestui secol, destul de dificil de surmontat. Însă această criză ne poate oferi, încă o dată, oportunitatea de a construi o autonomie strategică europeană, care să ofere capacitatea de a acționa în Europa, mai ales când aliații nu sunt pregătiți. În acest context, investiția este fundamentală, deși acestea reprezintă o provocare la acest moment, dat fiind faptul că investițiile publice încă nu au revenit la nivelurile de dinainte de 2008. Însă, acum dispunem de mijloace fără precedent, mai ales financiare (Facilitatea de redresare și reziliență), care ne oferă șansa de a construi o comunitate puternică. Însă trebuie ținut cont de dimensiunea teritorială în toate măsurile de politică la nivel național și european. Cu alte cuvinte, principiul verificării impactului regional și acela de a nu aduce prejudicii coeziunii trebuie să fie integrat în toate domeniile de politică vizate. Iar în contextul tranzițiilor ecologice, digitale și demografice, comisarul european pentru Coeziune și Reforme, Elisa Ferreira, apreciază că trebuie „să facem din 2022 începutul unei noi ere, o eră a unei coeziuni mai puternice a Uniunii noastre” (https://www.lecho.be). Autonomia strategică europeană în industrie, sănătate, tehnologie, securitate, apărare, valută, agricultură va permite Europei să facă față cu succes oricărei crize, de orice natură.
Iată de ce, în Rezoluția Parlamentului European referitoare la acțiunile de întreprins în urma concluziilor Conferinței privind viitorul Europei se precizează că Uniunea Europeană traversează o situație fără precedent în raport cu cea de la lansarea procesului Conferinței, ceea ce face necesar un nou impuls pentru integrarea europeană, fiind nevoie de o acțiune comună și o solidaritate mai puternice (https://www.europarl.europa.eu). Deși contextul actual nu a fost un punct de reper în grupurile de dezbatere ale cetățenilor de la nivel european și național, totuși, Conferința a avut ca rezultat o participare inovatoare și reușită a cetățenilor europeni și a oferit o nouă șansă instituțiilor europene, conducând la un dialog aprofundat în legătură cu viitorul Uniunii între cetățeni, parlamentele naționale, autoritățile regionale și locale, partenerii sociali și organizațiile societății civile. Iar propunerile ambițioase și constructive formulate de Conferință, bazate pe recomandările și ideile rezultate din grupurile de dezbatere ale cetățenilor de la nivel european și național, în urma Evenimentului tineretului european și de pe platforma online sunt salutare și conduc către o construcție europeană puternică. Se cunoaște faptul că, pe 9 mai 2022, Conferința pentru viitorul Europei și-a încheiat lucrările. Propunerile de reformă, incluse în raportul final, au fost primite în cadrul unei ceremonii de închidere, de președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, președintele Emmanuel Macron în numele Președinției Consiliului și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen (https://www.consilium.europa.eu).
Așadar, trecerea la un model de creștere durabilă, favorabilă incluziunii și rezilientă, întărirea competitivității și a rezilienței economiei UE, promovarea investițiilor orientate spre viitor axate pe tranziția justă, verde și digitală, cu o dimensiune socială puternică, inclusiv egalitatea de gen reprezintă aspecte cheie ale modului în care se va materializa puternica construcție europeană. Ca atare, solidari în acest demers, vom putea realiza o Uniunea Europeană mai democratică, mai sigură, mai eficace, mai prosperă, mai echitabilă, mai sustenabilă, mai capabilă să acționeze și să aibă o mai mare influență în lume. Mai ales că vocația Europei este tocmai de a juca un rol cheie în faza de tranziție de la o epocă la alta, de la o criză la alta. Însă trebuie precizat faptul că, în orice moment al construcției europene, nu se construiește doar pe baze științifice, economice sau financiare, ci construcția europeană are un suflet despre care vestigiile trecutului mărturisesc din belșug.
