Dan Scarlat
Început pe 24 februarie 2022 invazia rusească asupra Ucrainei nu a avut nici pe departe efectul scontat de Putin. Din contră, o serie de eșecuri greu de imaginat au bântuit armata rusă. Putem considera eșecul de a cuceri și păstra aeroportul de la Hostmel, Antonov International Airport, ca fiind primul și poate cel mai important din toată seria, importanța strategică a acestuia fiind esențială pentru forțele ruse.
Eșecul Rusiei de a captura Kievul reprezintă rezultatul unui lanț de greșeli strategice și calcule prost realizate. De la coloanele blindate slab apărate, până la incapacitatea de a asigura spațiul aerian sau extinderea liniilor de front cu mult peste ceea ce putea acoperi suportul logistic, iar ca punct central al eșecului în partea de nord a Ucrainei se regăsește incapacitatea de a prelua acest aeroport[1].
Acest aeroport de mari dimensiuni și baza militară de lângă el se aflau la 25 kilometrii de Kiev și trebuia să fie punctul central al invaziei din nord. Forțele ruse trebuiau să ajungă cât mai rapid în Kiev, să răstoarne guvernul și să-l forțeze pe Volodymyr Zelensky să fugă sau să fie capturat, iar în locul său instalat un nou Președinte și un Guvern marionetă. Acest lucru, cel mai probabil ar fi creat dezordine în cadrul forțelor ucrainene și ar fi dus la o predare în masă.
Capturarea aeroportului era vitală pentru strategia rusească, pista lungă, destinată avioanelor care transportă marfă fiind ideală pentru suportul logistic necesar trupelor rusești, permițând transportul rapid de forțe militare, transportoare blindate, tancuri și personal auxiliar necesar. Aeroportul și baza militară ar fi devenit hub-ul central al invaziei din nord.
Cu toate acestea operațiunea de a prelua aeroportul nu a decurs așa cum se așteptau toți experții militari. În primul rând nu au existat lovituri aeriene, baraje de artilerie, rachete precise, care să elimine pe cât posibil orice apărare ucraineană.
În schimb de la primele ore ale dimineții, elicoptere Mi-8[2], au deschis focul asupra aeroportului doar atât cât să permită debarcarea parașutiștilor, în număr insuficient de mare încât să asigure și să respingă orice tentativă a forțelor ucrainene de a recâștiga controlul. Este de înțeles astfel de ce forțele ruse s-au grăbit să preia aeroportul, dar acțiunea în sine a fost prost executată. Chiar dacă la numai o zi, Moscova anunța prin vocea Gen. Maj. Igor Konashenko, că au trimis peste 200 de elicoptere pentru a prelua controlul asupra aeroportului și a bazei militare, autoritățile locale ucrainene au declarat că luptele au continuat pe parcursul mai multor saptămâni, forțele armate ucrainene reușind să doboare mai multe elicoptere care transportau parașutiști, în ciuda eforturile susținute de armata rusă.
Chiar dacă aeroportul efectiv a rămas sub controlul forțelor rusești, asediul la care acestea erau supuse din partea trupelor speciale ucrainene a împiedicat aterizarea oricărui avion care să permită reîntărirea parașutiștilor care deja ducea o luptă pentru supraviețuire[3].
Acesta este punctul de cotitură al invaziei din nord. Coloanele de blindate care înaintau spre Kiev s-au trezit brusc fără sprijinul așteptat, în multe cazuri rămânând blocate fără combustibil și fiind abandonate fără ca măcar să fi tras un foc.
Forțele rusești, total nepregătite în fața rezistenței ucrainene, incapabile să se adapteze noilor condiții, lipsite de o coordonare eficientă între operațiunile de la sol și cele aeriene au dovedit în plus și lipsa unui plan coerent de desfășurare.
Istoricul militar Frederick Kagan afirmând pentru Associated Press News că: ”este uimitor…….nu cunosc nici o putere militară majoră precum Rusia care să invadeze o țară într-un moment la alegerea ei și să eșueze atât de complet”.[4]
Astfel că pe 25 martie 2022, Președintele Putin a declarat că ”și-au atins obiectivele în regiunea Kiev” și că de acuma eforturile vor fi centrate pe regiunile separatiste din Donbas.
Adițional, pentru prima oară de la începutul invaziei, este stabilită și o persoană, aleasă personal de Putin, care să coordoneze pentru prima oară acțiunile armatei ruse.
Generalul Aleksandr Dvornikov, supranumit ”măcelarul” încă din timpul Războiului Cecen (1999-2000) fiind mai târziu responsabil pentru dezastrul umanitar provocat în Aleppo, Siria. În Grozny, a ordonat baraje masive de artilerie asupra orașului, practic distrugând orașul, ca mai apoi să trimită forțe mici de infanterie care trăgeau în oricine. Mii de civili au fost omorâți în Grozny, iar orașul fiind transformat în ruine. Aceeași ”strategie” a aplicat-o mai târziu în Siria, când a preluat controlul bătăliei pentru orașul Aleppo, fortăreață a opoziției președintelui sirian Bashar al-Assad. Rezultatul, zeci de mii de civili morți și un oraș istoric distrus.
Autoritățile ucrainene iau în serios ”strategia” favorită a generalului, oficialii locali încercând deja evacuarea regiunii Donetsk și Luhansk, și redirecționarea civililor către zone mai sigure din interiorul Ucrainei. În partea de nord-est a regiunii Kharkiv autoritățile evacuează orașele Barvinkove și Lozova, iar în Dnipro, primarul de asemenea a cerut ca femeile, copii și bătrânii să părăsească zona.
Cu toate acestea, se estimează că mai poate dura chiar luni de zile până Rusia să-și refacă Grupurile de Luptă din zonă și să declanșeze un atac adevărat. Până atunci Moscova va trebui să se mulțumească cu continuarea bombardamentelor asupra orașelor și aruncarea în luptă a unor unități pe jumătate refăcute, aduse direct de pe frontul din nord, de la Kiev[5].
Chiar dacă pe data de 9 mai, Putin nu va avea victorii militare, demne de un lider al unei superputeri militare și economice, cu care să se mândrească, mai mult ca sigur că în lunile următoare războiul pentru Ucraina va deveni mult mai sângeros, situații similare celor din Bucha sau Mariupol vor fi mult mai frecvent întâlnite.
Victoria poate să meargă în orice parte, din acest moment. Armata rusă superioară cantitativ poate câștiga în Ucraina, dar pe cealaltă parte, profesionalismul, curajul forțelor ucrainene dotate corespunzător cu tehnică avansată occidentală și în special, în cantități suficiente (atât Statele Unite ale Americii cât și Germania au promis să se implice și să trimită tehnică militară) poate fi îndeajuns să răstoarne așteptările inițiale, nu doar să le depășească, așa cum au făcut până acum. Nimeni nu se aștepta pe 24 februarie 2022 ca armata rusă nu numai să nu reușească să cucerească Kievul, dar chiar să fie obligată să abandoneze această idee.
[1] Ukrainian Troops Retake Key Airport From Russian Paratroopers (coffeeordie.com)
[2] Pictures: In Battle for Hostomel, Ukraine Drove Back Russia’s Attack Helicopters and Elite Paratroopers – 19FortyFive
[3] Russia lost the battle for Kyiv with its hasty assault on a Ukrainian airport – Los Angeles Times (latimes.com)
[4] Russia’s failure to take down Kyiv was a defeat for the ages | AP News
[5] Alexander Dvornikov: Russia has appointed a new general for Ukraine. Can Moscow reboot its war in time for Putin to claim a victory? – CNN
