Dan Scarlat
Pe langă aspectele economice resimțite la nivel global, războiul din Ucraina poate genera și schimbări geopolitice cu ecou până în zona asiatică.
Un prim exemplu în acest sens este dat de situația în care se află India, care se află în prezent prinsă între dependența față de gazul și petrolul rusesc, dar și importurile de armament din Rusia, pe de o parte, iar pe cealaltă parte, față de necesitatea continuării cooperării cu Statele Unite pentru a putea contracara influența în creștere a Chinei.
Și din punct de vedere geografic, situația celui mai populat stat democratic din lume este la fel de complicată, relațiile fiind încordate atât cu Pakistanul, în vest, cât și cu Republica Chineză, în nord, pe parcursul timpului având loc mai multe conflicte de mică intensitate cu ambele state:
- Războiul Sino-Indian din 1962, când China a preluat controlul asupra regiunii Aksai Chin (partea estica a Kasmirului);
- Războiul Indo-Pakistan din 1965;
- Ciocnirile din Nathu La și Cho la, dintre India și China;
- Războiul Indo-Pakistan din 1971 – confruntare între India și Pakistan pe fondul Războiului de Independență a Bangladeshului;
- Conflictul Siachen 1984-2003, ce a avut ca rezultat anexarea Ghețarului Siachen de către IndiaȘ
- Conflictul din regiunea Kargil (1999) când trupe pakistaneze s-au infiltrat în regiunea Kargil, India a contracarat și a forțat trupele pakistaneze să se retragă.
- Confruntarea de la graniță între India și China (2017)
- 2020-2021 alte confruntări între India și China de-a lungul granițelor incluzând și regiunea lacului Pangong, Regiunea Autonomă Tibet și în zona de est a regiunii Ladakh.
India a început să dezvolte o relație strânsă cu Moscova încă din 1962, în perioada războiului Sino-Indian când cererile sale de ajutor militar au fost refuzate de Statele Unite și Marea Britanie, singurul răspuns pozitiv venind din partea Rusiei care a fost de acord să vândă 12 avioane MIG-21 precum și asigurarea de asistență tehnică necesară producerii acestor avioane în India. Astfel relația strânsă dintre Moscova și New Delhi a continuat până în anii ”80, dar s-a oprit odată cu colapsul Uniunii Sovietice.
În prezent, India importă cu prioritate petrol, gaze naturale și cărbuni din Rusia, valoarea acestora fiind de 2,05 mld. de dolari în anul 2020, iar pe total, schimburile economice atingând aproape 9 mld. de dolari în 2021[1]. Dar aici nu sunt incluse importurile militare.
În perioada 2012-2017 importurile de armament din Rusia reprezentau 69% din totalul importurilor de armament din India. Acest procent a scazut treptat, fiind dorită o diversificare de către New Delhi, iar în perioada 2017-2021, suma importurilor de armament din Rusia ajuns la 46% din totalul importurilor militare[2]. Această scădere pentru Rusia a reprezentat o ocazie pentru Franța, statul european ajungând astfel pe locul doi în topul țărilor care exportă armament către India.
Chiar și în aceste condiții există mai multe contracte semnate și aprobate între India și Rusia în domeniul militar. Printre acestea se numără achiziționarea de sisteme de apărare antiaeriană S-400 în valoare de 5 mld.[3] de dolari (exact acele sisteme care odată cumpărate de Turcia, au generat o reacție directă din partea Statelor Unite, acestea excluzând Turcia din proiectul F-35- avion militar de ultimă generație), achiziția de 4 fregate și un submarin nuclear[4]. Kremlinul rămâne în prezent principalul partener în domeniul militar, cu toate că aportul său a scăzut considerabil.
În domeniul energiei, mai exact al importurilor de petrol rusesc, acestea au cunoscut o creștere semnificativă, datorită prețului mic oferit de Rusia. Astfel, dacă pe tot anul 2021, India a importat 12 milioane de barili, doar în luna martie a anului curent, a importat 6 milioane de barili, adică jumătate din importurile pe un an precedent[5].
Pe de altă parte, Statele Unite se confruntă cu o percepție negativă cel puțin la nivelul societății care se datorează în special unei politici externe fragmentate, în ce privește India, cel puțin.
Nu se discută despre ocaziile când acestea au luat partea Indiei, atât împotriva Chinei, cu ocazia războiului Sino-Indian din 1962, sau în mod similar când au susținut tot India în defavoarea Pakistanului atât în cadrul războiului din 1965[6] cât și în cazul Conflictului din regiunea Kargil (1999). Nu este clar de ce au fost irosite aceste ocazii perfecte pentru a apropia percepția publică și pentru a obține măcar un nivel similar de acceptare cu Moscova. Poate fi de vină politica externă americană care a ignorat acest aspect sau poate fi o încercare de a nu antagoniza Pakistanul sau China, readucând în discuție subiecte vechi[7].
Cu toate acestea este clar că la nivelul societății, Rusia este văzută ca fiind un prieten ”adevărat” în ciuda tendințelor Moscovei de a întări legăturile cu Beijing și Islamabad, în special în această perioadă când sancțiunile cu care se confruntă Rusia sunt la cote maxime.
Dar în ciuda percepției la nivelul public, la nivel politic, decizional, situația este diferită. Washington și New Delhi caută constant modalități de a mitiga efectele conflictului din Europa atât pe termen scurt cât și mediu. Administrația de Washington face eforturi în a explica de ce o apropiere între Rusia și India nu este în interesul acesteia pe termen lung. În primul rând, ca urmare a războiului, importurile de echipamente militare din Rusia or să scadă obligatoriu, până când acestea vor fi refăcute la nivelul Federației Ruse, în al doilea rând, Rusia este un regim totalitar în aceeași măsură cu Republica Chineză, iar Moscova încearcă activ să atragă de partea sa China (o superputere militară la nivel global) și ar fi dispusă să renunțe la relațiile cu India pentru a-și atinge acest scop. Singura putere care chiar poate bloca tendințele hegemoniste ale Chinei sunt Statele Unite ale Americii, lucru cunoscut clar în New Delhi.
Este esențial ca Statele Unite sau mai exact clasa politică de la Washington, în această perioadă să nu critice prea mult acțiunile Indiei, chiar dacă acestea nu sunt în conformitate cu sancțiunile impuse Rusiei de către Occident. Trebuie înțeles că India nu va abandona legăturile cu Statele Unite, Japonia, Australia, dar în același timp trebuie să încerce să-și asigure relațiile comerciale care sunt importante pentru dezvoltarea statului, independența și sentimentul de independență fiind cruciale. Orice încercare de a exercita o presiune asupra Indiei nu ar face decât să o îndepărteze sau să crească tensiunile într-o perioadă când ajutorul Indiei pentru blocarea Chinei este esențial.
[1] India Imports from Russia – 2022 Data 2023 Forecast 1992-2021 Historical (tradingeconomics.com)
[2] Indian arms: France gains as Indian arms imports from Russia drop – The Economic Times (indiatimes.com)
[3] Russia, India Extend Military Cooperation Deal During Putin-Modi Summit (rferl.org)
[4] India Arms Import: Russia’s share of arms import to India fell from 69% in 2012-17 to 46% in 2017-21: Report – The Economic Times (indiatimes.com)
[5] Russia-India: India buys cheap Russian oil; China could be next (cnbc.com)
[6] US backed India on Kashmir in 1965 – World News (indiatoday.in)
[7] India’s Response to the Ukraine Crisis Is a Wake-up Call for the US – The Diplomat
