Dan Scarlat
Toată istoria omenirii, împreună cu dezvoltările economice și tehnologice utilizate au fost din totdeauna strâns legate de tipurile de energie utilizate sau descoperite.
Tendința a fost de a adopta resurse cu conținut energetic mai ridicat, cum ar fi trecerea de la cărbune la gazul natural și de la gaz la energie nucleară.
Energia ”verde”, desi a fost descoperită încă din 1839 de Edmond Becquerel, când a creat prima celulă photovoltaică, obținând electricitate folosind lumina solară[1], dar cu toate acestea a trebuit să mai treacă peste 170 de ani de utilizare aproape exclusiv a resurselor naturale ce au la bază combustibilul fosil, ca să poată fi recunoscut și termenul de ”încălzire globală” și efectele devastatoare pe care acesta le poate avea asupra climei la nivel global, afectând toate statele indiferent de gradul de dezvoltare.
Se poate crea o cronologie atât a utilizării diferitelor tipuri de resurse energetice. Astfel, secolul XV a fost dominat în proporții egale de munca fizică, munca manuală, iar biomasa (lemnul de foc) asigura necesarul de energie pentru încălzire și gătit. La mijlocul secolului XIX, cărbunele începe să ocupe aproximativ 30%, atingând 60% (din energia folosită) la începutul secolului XX, fiind înlocuit cu petrol ce acoperea 50% din totalul energiei necesare. La mijlocului secolului XXI, petrolul și gazele reprezentau 50% din totalul necesar, energia nucleară aproximativ 10%, iar hidrogenul aproximativ 15%. Se poate observa că aproape dispar biomasa (reprezentat în acest caz de lemnul de foc), utilizarea forței fizice, brute, dar și scăderea majoră a importanței cărbunelui[2].
Trebuie înțeles că tiparele de consum energetic sunt într-o continuă schimbare, iar raportul preț-calitate-impact au avut un rol masiv în dezvoltarea resurselor energetice ”verzi” sau regenerabile. Nu putem ignora dezvoltarea incredibil de rapidă a industriei energiei ”verzi”, capacitatea globală dublandu-se în ultimii 10 ani, atingând 13,5 Terawatt/oră în prezent.
Toate aceste schimbări au putut fi realizare ca urmare a realizării importanței diversificării surselor de energie, necesitate pornită în urma crizei energetice din anii ’70, odată cu întreruperile alimentării cu petrol din zona Orientului Mijlociu.
În prezent, deși este folosit peste tot conceptul de energie ”verde”, energie ”regenerabilă”, acesta reprezintă de fapt mai multe tipuri de resurse energetice, dar din păcate o distincție clară între acestea nu este făcută la fel de des pe cât este folosit termenul.
Astfel, energia verde este acel tip de energie ce este generat de resursele naturale aflate la dispoziție, cum ar fi soarele, apa, vântul, geotermală sau biomasă. Acestea deseori pot fi și regenerabile, deși trebuie explicate diferențele între ele. Fiecare dintre aceste tehnologii funcționează diferit, pot fi stocate diferit și depind foarte mult de poziția geografică.
Pentru a putea fi catalogată ca fiind ”verde”, aceasta nu trebuie să producă poluare, iar acest lucru înseamnă că nu toate sursele regenerabile sunt și nepoluante. Biomasa (în principal materia lemnoasă) deși este regenerabilă, arderea acesteia pentru a produce electricitate generează dioxid de carbon.
De asemenea, când ne referim la energia verde, în principal excludem orice fel de resursă energetică pentru ce necesită forare sau operațiuni miniere care pot dăuna mediului înconjurător.
Putem astfel identifica 6 categorii principale de energie ”verde”:
- Centralele ce folosesc energia solară. Aceasta este o resursă regenerabilă și energia fiind produsă folosind celule fotovoltaice ce captează lumina soarelui și o transformă în energie. Energia solară poate fi folosită atât în scop domestic cât și industrial, panourile solare devenind destul de ieftine pentru uzul casnic, dar din păcate prețul lor continuă să fie ridicat, nefiind practice pentru națiunile in curs de dezvoltare sau sub-dezvoltate, cu toate că dacă prețul acestora a scăzut cu aproximativ 70% din 2010. Chiar și energia solară vine cu o parte negativă. Astfel, fermele solare, care alcătuiesc centrala, ocupă foarte mult spațiu, efectele asupra faunei și mediului înconjurător fiind apreciabile, acestea împiedicând dezvoltarea vegetației locale. Un alt element îngrijorător este acela că procesul de producție a celulelor fotovoltaice implică utilizarea unor produse chimice toxice, cum ar fi acidul hidrocloric, acidul sulfuric, acidul nitric și florurilor de hidrogen. Aceste substanțe pot dauna sănătății angajaților care le produc, sau în cazul în care acestea se strică în cadrul fermelor solare, solului și mediului înconjurător[3]. În plus, energia solară depinde în totalitate de cantitatea de lumină solară, astfel că nu poate fi folosită în state unde șansele de precipitații sunt crescute sau riscul de nori este ridicat. Zonele cele mai potrivite pentru o astfel de tehnologie sunt cele sahariene din Africa, unde șansele de ploaie sunt scăzute, iar perioada de lumină este cea mai lungă. De asemenea, stocarea energiei solare se dovedește o provocare, aceasta fiind folosită imediat sau stocate în baterii imense.
- Energia eoliană. Aceasta folosește puterea vântului pentru a genera curent electric. Aceasta este considerata ca fiind o sursă curată de energie, regenerabilă, cu costuri de mentenanța scăzute. Și în acest caz, există mai multe aspecte negative. Turbinele eoliene nu pot fi montate oriunde, zonele cele mai prielnice fiind zonele maritime recunoscute ca având perioade lungi de vânt puternic (Marea Nordului, Marea Baltică) sau la mare înălțime, departe de traseele păsărilor migratoare sau de zonele unde există populații de păsări zburătoare. Centralele eoliene depind în totalitate de existența și puterea vântului, nu numai că sunt costisitor de montat având în același timp un cost ridicat de întreținere, dar în mod asemănător centralelor solare, dacă sunt construite pe pământ este necesară modificarea mediului înconjurător pentru a face loc acestor turbine[4].
- Hidrocentralele electrice reprezintă utilizarea debitului apelor curgătoare pentru a genera curent electric. Reprezintă una dintre formele cele mai ecologice atunci când sunt realizate în mod corespunzător. Printre efectele benefice se numără: sunt o resursă regenerabilă, gradul de eficiență este foarte ridicat, aproape de 90% (în comparație cu energia solară-35%, energia eoliană-45%), raportul preț-profit este ridicat, poate avea un impact pozitiv asupra mediului și turismului datorită creării lacurilor artificiale aferente barajelor. Dar în aceeași măsură și efectele negative trebuie luate în calcul: modificarea mediului înconjurător pentru a facilita construirea barajelor și a lacurilor de acumulare, poate fi necesară strămutarea familiilor sau a unor sate întregi, locuri limitate de construcție, riscul de secetă care poate face inutilă existența hidrocentralei, riscul ca în caz de inundații masive barajul să cedeze și să cauzeze distrugeri în aval[5].
- Energia geotermală. Acest tip de energie folosește energia termică aflată imediat sub scoarța terestră. Deși în cele mai multe cazuri această energie necesită forare pentru a ajunge la ea, poate reprezenta o resursă imensă. Unul dintre cele mai importante aspecte este că această energie nu generează emisii, fiind în același timp una dintre cele mai stabile surse de energie, în același timp necesitând putină mentenanță și având o ”speranță de viață ridicată”. Printre aspectele negative se numără posibilitatea eliberării în atmosferă de GES (Gaze cu Efect de Seră) în timpul forării. În același timp plasarea acestor centrale nu se poate face în orice loc, unele state, cum ar fi Islanda fiind favorizate în acest sens, în timp ce altele ar trebui să foreze până la adâncimi considerabile, iar investițiile inițiale sunt ridicate, chiar dacă pot fi amortizate în timp[6].
- Aceștia sunt produși în mod normal din culturi agricole și se împart în etanol și biodiesel. În vreme ce etanolul se obține din porumb și trestie de zahăr, biodiesel este obținut din culturile de palmieri, culturi de soia și rapiță. O trecere extinsă la culturile ce generează etanol și biodiesel, va genera cu siguranță o creștere a prețurilor la celelalte produse, în special dacă guvernele susțin diversificarea resurselor energetice prin trecerea la biocombustibil[7].
- Biomasa, așa cum am precizat anterior deși este o resursă regenerabilă nu poate fi considerată ca fiind una verde datorită procesului de ardere care generează emisii de GES. Centralele care folosesc biomasa utilizează lemn, rumeguș de lemn și deșeuri agricole organice pentru obținerea energiei.
În ciuda tuturor aspectelor negative, energia verde este crucială pentru mediu, înlocuind efectele negative ale combustibililor fosili cu alternative mai ecologice, deseori regenerabile, ceea ce ar face de asemenea ca prețul acestora să fie mai scăzut pe termen mediu-lung, iar amortizarea investițiilor în acest domeniu fiind de asemenea relativ ușor de realizat. Datorită cerințelor și necesităților fiecărui tip de energie ”verde” este nevoie de realizarea unei infrastructuri mai flexibile care să permită incorporarea energiei obținute.
[1] Edmond Becquerel: The Man Behind Solar Panels – Solenergy Systems Inc.
[2] Evolution of Energy Sources | The Geography of Transport Systems (transportgeography.org)
[3] 5 Disadvantages of Solar Energy to the Environment (1energysystems.com)
[4] Pros And Cons of Wind Energy | EnergySage
[5] Pros and Cons of Hydroelectric Energy – Kiwi Energy
[6] Geothermal Energy: Advantages & Disadvantages (2022) | GreenMatch
