Dan Scarlat
Încet dar sigur, evenimentele începute în februarie 2014 se apropie de punctul culminant. Începând cu toamna anului 2021, declarațiile politice ale Moscovei au început să fie dublate de acțiuni militare, Rusia comasând peste 125,000 de soldați complet echipați și cu tehnica militară aferentă la granița de est a Ucrainei, în special, dar și în Crimeea.
În mod adițional, exercițiile militare desfășurate de Rusia în Belarus ar putea fi folosite pentru a deschide un front nou, capitala ucraineană, Kiev, aflându-se la mai puțin de 100 de kilometrii. Exercițiul militar, numit ”Allied Resolve” va avea loc în Belarus, în apropierea granițelor cu Ucraina, Polonia și Lituania. Astfel, conform Ministrului Apărării rus, Alexander Fomin, prima etapă a exercițiului militar va avea rolul de a determina capacitățile de apărare antiaeriană a forțelor ruse și beloruse, fiind aduse în acest scop 12 avioane militare de ultimă generație SU-35, două divizii de lansatoare de rachete antiaeriene S-400 și o divizie de Panțir S.
Această primă etapă a exercițiului militar este programată să se desfășoare până pe 9 februarie, fiind urmată de etapa principală a exercițiului, între 10-20 februarie care declarativ are rolul de a măsura și întări securitatea granițelor împotriva infiltrării străine[1].
Deși acest exercițiu, analizat singular, are rolul de a crea temeri, nu trebuie uitate evenimentele ce au avut loc în Belarus în 2020, când în urma fraudării alegerilor, Lukashenko a rugat Moscova să ii acorde ajutor financiar și militar, iar în prezent se derulează negocieri pentru acordarea unui împrumut în valoare de 3 miliarde de dolari din partea Băncii Eurasiană pentru Dezvoltare, instituție controlată de Moscova[2]. Toate aceste evenimente au rolul de a crea dubii legate de independența efectivă a Belarusului. Continuă acest stat să fie independent sau Lukashenko a cedat autoritatea către Kremlin, Minskul devenind doar o marionetă a Rusiei.
Crimeea este un alt punct nevralgic în cadrul acestui conflict. Peninsula Crimeea, ocupată și anexată de Moscova în 2014 este locul desfășurării altui exercițiu militar în această perioadă, fiind implicați peste 6000 de militari, forțe aeriene formate din avioane de luptă și bombardiere, desfășurarea de sisteme de rachete antiaeriene precum și nave de luptă rusești, staționate în Marea Neagră și Marea Caspică.
Cu toate acestea, Belarus și Crimeea nu reprezintă zonele unde au fost comasate cele mai multe trupe începând cu toamna anului 2021. Majoritatea forțelor rusești sunt organizate de-a lungul graniței de est și nord-est a Ucrainei, numărul acestora variind conform diverselor declarații atât din partea ucraineană cât și cea rusă, dar este clar că depășesc 100,000 de soldați echipați pentru un război prelungit.
Se estimează astfel că sunt prezente peste 60 de grupuri de luptă[3] (Battle Group- BG) complet echipate (cuprinzând între 700 și 900 de soldați[4]), dar conform analizelor realizate pentru o invazie completă a Ucrainei, Rusia trebuie să desfășoare minim 100 de BG, indicând astfel că intenția nu este de a cuceri tot teritoriul Ucrainei, ceea ce susține afirmația Kremlinului conform căreia riscul de conflict în regiunea estică Donbas este ”foarte ridicat”, Moscova dorind o posibilă anexare a acestei regiuni și încheierea conflictului început în 2014 care a cauzat peste 14,000 de victime. O altă alternativă, plauzibilă, este invadarea parțială a Ucrainei, de la Donbas până la Nistru dar și în sud de la Odessa până la Gurile Dunării[5].
Pe de cealaltă parte, cererea de ajutor a Ucrainei nu a rămas ignorată de Uniunea Europeană și individual de mai multe state europene precum și de Statele Unite sau Canada. Astfel, deși NATO sau EU nu se pot implica direct în conflict, au existat mai multe tranșe de ajutor acordate Ucrainei, de la ajutor financiar la cel militar.
De la începutul conflictului, Statele Unite au trimis sprijin militar în valoare de 3 miliarde de dolari, acesta cuprinzând transportoare Humvee, bărci de patrulare, radare de contra artilerie sau rachete anti tanc Javelin, rachete antiaeriene Stinger sau arme de calibru mic cu muniția aferentă[6].
Canada, pe de altă parte, și-a extins misiunea de antrenament militar în Ucraina și va expedia echipamente neletale, precum și lărgirea contingentului aflat deja în Ucraina care ajuta la instruirea forțelor armate ucrainene, iar Departamentul Apărării Naționale Canadiene va livra echipamente militare neletale, acestea variind de la armuri pentru corp, detectoare de metale, binocluri termice, telemetrie cu laser, precum și tehnologie de supraveghere[7].
Turcia este un alt stat membru NATO care a vândut Ucrainei echipamente militare, în special drone Bayraktar TB2 și 3 stații terestre necesare controlării acestor drone. Spre diferență de alte state, ajutorul Turciei poate fi pus sub semnul întrebării. Este bine cunoscut scandalul diplomatic iscat între Ankara si Washington în urma achiziționării de către partea turcă a sistemelor rachete S-400, în dauna sistemelor americane, dar și excluderea Turciei din programul de dezvoltare a avioanelor F-35, industria militară turcă suferind din această cauză. În prezent Ankara încearcă să ”joace” la ambele capete, încercând să nu deranjeze Moscova cu care are extinse relații economice, dar în același timp dorind să acopere gaura economică datorată excluderii din programul F-35, precum și păstrarea status-quo-ului din Marea Neagră, ocuparea Peninsulei Crimeea nefiind considerată legitimă deoarece poate eroda influența Turciei în zonă.
Marea Britanie, la rândul său a început prin trimiterea de experți care să antreneze forțele ucrainene (începând cu 2015), acest program fiind urmat în 2020 de o inițiativă menită să instruiască forțele navale ucrainene până în prezent fiind antrenați peste 21,000 de soldați, în cadrul acestor 2 inițiative, iar în ianuarie 2022 a confirmat vânzarea către Ucraina de sisteme antitanc precum și trimiterea unui contingent militar care să pregătească forțele ucrainene în utilizarea acestor sisteme[8].
În mod asemănător, state precum, Estonia, Letonia și Lituania sau Republica Cehă au trimis atât sisteme anti-tanc Javelin cât și sisteme anti-aeriene Stinger precum și muniții pentru artilerie.
Există și state europene care nu doresc să trimită echipamente letale, state cum ar fi Germania, care nu numai că nu a dorit să trimită astfel de echipamente, dar a și interzis Estoniei să trimită armament și tehnică militară produsă în Germania[9] (trebuie precizat că pentru a putea trimite astfel de echipamente este necesar acordul statelor producătoare, chiar dacă echipamentele au fost achiziționate de către un alt stat).
Toate aceste ajutoare militare, letale sau non-letale, au sporit considerabil capacitatea Ucrainei de a se apăra, armata ucraineană actuală fiind mult superioară celei din 2014-2015. Cu toate aceste, sistemele și echipamentele moderne și avansate tehnologic cerute de Ucraina ori nu au fost trimise pentru a nu se considera o escaladare a situației, ori pentru a nu periclita relațiile economice dintre unele state europene și Rusia (exemplu fiind Germania) ori pentru că pregătirea și instruirea personalului necesar ar dura prea mult, oricât de avansate ar fi sistemele, acestea fiind inutile dacă nu pot fi operate de către armată ucraineană, iar operarea lor de către personal de altă naționalitate fiind clar inacceptabilă deoarece ar fi însemnat un act de război din partea statului care ar trimite personalul calificat.
În acest moment, viitorul Ucrainei este imposibil de prevăzut. Doar Președintele rus, Vladimir Putin poate ști ce planuri are pentru statul est european. Forțele ruse prezente la granițele Ucrainei sunt insuficiente în acest moment pentru a putea cuceri în întregime Ucraina și chiar dacă ar comasa numărul necesar în viitorul apropiat, diferența dintre a învinge armata ucraineană și păstrarea controlului asupra teritoriului sunt două aspecte diferite, ambele necesitând sacrificii care se pot dovedi fatale tendințelor Rusiei (cel mai grăitor exemplu în acest sens este Războiul din Afganistan, armata sovietică suferind pierderi majore pe parcursul celor 9 ani, fiind nevoită să se retragă).În plus, un astfel de atac ar cristaliza răspunsul NATO și al Uniunii Europene, care în prezent este clar divizată, neputând genera o politică unitară. Cel mai probabil, incursiunea rusă, dacă va avea loc, va avea un scop limitat, ruperea unei bucăți din teritoriul Ucrainei astfel încât Rusia să poată afirma din nou că este o putere mondială, în detrimentul UE și NATO. Un alt element de urmărit este dacă teritoriile pierdute de Ucraina vor deveni parte din Rusia sau noi state ”independente” aflate sub protecția și controlul Moscovei.
[1] Allied Resolve 2022 Exercise: Russia Brings Troops from Far East to Belarus – Second Line of Defense (sldinfo.com)
[2] Why Lukashenko Has Recognized Crimea as Russian Territory – Carnegie Moscow Center – Carnegie Endowment for International Peace
[3] Russia plans to target Ukraine capital in ‘lightning war’, UK warns | Financial Times (ft.com)
[4] Factbox: Russian military drills in Belarus create new threats for Ukraine | Reuters
[5] Mapping Ukraine and Russia on the edge of war (reuters.com)
[6] Ukraine’s Army Is Underfunded, Outgunned and Not Ready to Stop a Russian Invasion (bloombergquint.com)
[7] Canada will not send Ukraine weapons but boost cyber support, training mission – National | Globalnews.ca
[8] Military Assistance to Ukraine – House of Commons Library (parliament.uk)
[9] Germany blocks Estonian arms exports to Ukraine: report | News | DW | 21.01.2022
