Manoela Popescu
Un număr tot mai mare de oameni se mută dintr-o țară în alta, purtând cu ei povești, poveri și perspective noi care se împletesc cu țesutul social al orașelor în care ajung să trăiască. Tocmai de aceea, rețelele de orașe interculturale au fost invitate să spargă stereotipurile care reduc migranții și identitățile lor la etichete, cu obiectivul de a declanșa o reflecție colectivă asupra a ceea ce fiecare dintre noi poate aduce în societate când putem fi noi înșine. Sub sloganul „Mai mult decât migranți”, locuitorii orașelor interculturale își împărtășesc povestea, răspunzând la întrebarea: „Cine ești tu? “. Campania este susținută și de un concurs școlar și de declarații ale primarilor orașelor noastre interculturale. Cu ocazia Zilei Internaționale a Migranților, sărbătorită pe 18 decembrie 2021, programul Orașe Interculturale și orașele sale membre și-au propus să distrugă stereotipurile care afectează indivizii atunci când sunt considerați a face parte dintr-un grup și devin parte a unui grup.
Categoric, omenirea a fost mereu în mișcare. Tot felul de factori continuă să determine mișcările populației. Acestea, fie că sunt voluntare sau forțate, sunt rezultatul dezastrelor, dificultăților economice, sărăciei extreme și conflictelor de amploare și frecvență tot mai mari. Statisticile arată că aproximativ 280 de milioane de persoane au fost migranți internaționali în 2020, ceea ce reprezintă 3,6% din populația lumii. Se pre că nu au existat niciodată atât de mulți oameni care trăiesc într-o altă țară decât cea în care s-au născut. În 2020, numărul migranților din lume era de aproximativ 281 milioane în 2020, față de 173 milioane în 2000 și 221 milioane în 2010, iar femeile reprezintă 48% din totalul migranților.
Se știe, Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) a ajutat milioane de migranți de când a apărut, în urmă cu 70 de ani, pentru a sprijini numărul mare de europeni strămutați de cel de-al Doilea Război Mondial și continuă să deschidă calea promovării unei gestionări umane și ordonate a migrației în beneficiul tuturor, inclusiv cel al comunitățile de origine, tranzit și destinație (www.iom.int).
Din anul 2000, OIM produce rapoartele sale emblematice privind migrația mondială la fiecare doi ani. Raportul privind migrația mondială 2022, al unsprezecelea din seria de rapoarte privind migrația mondială, a fost elaborat pentru a contribui la o mai bună înțelegere a migrației și a mobilității în întreaga lume. Această nouă ediție prezintă date și informații cheie despre migrație, precum și capitole tematice despre probleme de migrație de mare actualitate și este structurată pentru a se concentra pe două contribuții cheie pentru cititori: Partea I: informații cheie despre migrație și migranți (inclusiv statistici legate de migrație); și Partea a II-a: analiză echilibrată, bazată pe dovezi, a problemelor complexe și emergente legate de migrație. Acest raport emblematic asupra migrației mondiale a fost elaborat în conformitate cu Politica de mediu a OIM (publications.iom.int).
Conform acestui raport, marea majoritate a oamenilor continuă să locuiască în țara în care s-au născut, doar 1 din 30 de persoane aleg să trăiască în altă parte. Cifrele sunt de obicei punctul de plecare pentru majoritatea discuțiilor despre migrație. Înțelegerea schimbărilor de scară, a tendințelor emergente și a schimbărilor demografice care însoțesc transformările sociale și economice din întreaga lume, cum ar fi migrația, ne permite astfel să facem planuri pentru viitor.
În general, se estimează că numărul migranților internaționali a crescut în ultimii cincizeci de ani. Statisticile arată că în 2020 erau cu 128 milioane mai multe persoane care locuiau într-o altă țară decât țara lor de naștere decât în 1990 și de peste trei ori mai mult decât în 1970. În 2020, Europa și Asia au găzduit aproximativ 87 de milioane și, respectiv, 86 de milioane de migranți internaționali, reprezentând 61% din totalul populației de migranți la nivel mondial. Aceste două regiuni au fost urmate de America de Nord, cu aproape 59 de milioane de migranți internaționali în 2020 (21%), Africa (9%), America Latină și Caraibe (5%) și Oceania (3%). În comparație cu dimensiunea populației din fiecare regiune, ponderea migranților internaționali a fost cea mai mare în Oceania, America de Nord și Europa, reprezentând 22%, 16% și, respectiv, 12% din populația totală. În comparație cu aceste părți ale lumii, ponderea migranților internaționali este relativ scăzută în Asia și Africa (1,8% și, respectiv, 1,9%) și America Latină și Caraibe (2,3%). Asia este regiunea care a înregistrat cea mai notabilă creștere între 2000 și 2020 (74%, sau aproximativ 37 de milioane de oameni în cifre absolute, urmată de Europa, cu o creștere de 30 de milioane de migranți internaționali, apoi de America de Nord (creștere de 18 milioane de migranți internaționali) și Africa (creștere cu 10 milioane de migranți internaționali).
În ceea ce privește remitențele internaționale, care sunt transferuri financiare sau în natură efectuate direct de migranți către familiile sau comunitățile lor din țara de origine, datele disponibile arată o creștere generală a acestora, de la 126 miliarde USD în 2000 la 702 miliarde USD în 2020. În ciuda previziunilor privind o scădere bruscă a remitențelor internaționale din cauza COVID-19, anul 2020 a înregistrat doar o scădere ușoară (2,4%) față de totalul global înregistrat la nivelul anului 2019. Trebuie precizat că Banca Mondială colectează date globale despre remitențele internaționale, în ciuda nenumăratelor lacune de date, a diferențelor de definiție și a provocărilor metodologice în culegerea de statistici precise. Cu toate acestea, date privind remitențele internaționale nu iau în considerare fluxurile neînregistrate care trec prin canale formale sau informale, astfel încât amploarea reală a remitențelor la nivel global este probabil mai mare decât estimările disponibile. În 2019, India, China, Mexic, Filipine și Egipt au fost (în ordine descrescătoare) primele cinci țări care au primit remitențe, deși India și China au înregistrat cele mai mari remitențe internaționale, cu peste 83 de miliarde de dolari și, respectiv, 59 de miliarde de dolari.
De-a lungul timpului, unele țări au împiedicat intrarea cetățenilor străini, iar altele au interzis intrarea cetățenilor din anumite țări, în timp ce alte țări și-au închis complet granițele pentru a bloca plecarea și intrarea tuturor oamenilor, inclusiv a propriilor cetățeni. De asemenea, în cei doi ani pandemici (2020 și 2021) unele țări au introdus măsuri de carantină, care impun ca pasagerii care sosesc în țară să fie plasați în carantină pentru o perioadă minimă (de obicei, 10 până la 14 zile) direct la sosire. Deși recomandări/restricții de mișcare direcționate și generale au fost puse în aplicare de diverse țări din întreaga lume, cu toate acestea, în timp ce unele forme de restricții de călătorie internaționale au rămas în vigoare în toate țările lumii la un an după ce Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemia pe 10 martie 2020, restricțiile interne au scăzut în timp. De fapt, restricțiile de călătorie internaționale au fost în general mai aplicate la începutul pandemiei, în comparație cu controalele interne. Cu toate acestea, a existat o varietate mai mare de măsuri de control în primele câteva săptămâni (inclusiv screening-uri timpurii), posibil din cauza necesității guvernelor de a evalua severitatea crizei într-o perioadă de incertitudine extraordinară. În plus, măsuri precum închiderea totală a frontierelor, adoptate de majoritatea țărilor în primele săptămâni și luni ale pandemiei, s-au relaxat de-a lungul timpului și până în iulie 2021, majoritatea țărilor abandonaseră toate aceste controale. De asemenea, de-a lungul timpului, restricțiile de călătorie/la frontieră și măsurile de sănătate s-au schimbat pe măsură ce tehnologiile și capacitățile logistice care susțin măsurile de sănătate au fost dezvoltate și implementate (worldmigrationreport.iom.int).
La mijlocul acestui an s-a înregistrat o intensificare a presiunii migratorii la granițele Letoniei, Lituaniei și Poloniei cu Belarus. Conform raportului de pe 29 septembrie 2021 al Comisiei pentru migrație, refugiați și persoane strămutate aceste presiuni par să fi fost orchestrate de autoritățile din Belarus, ca răspuns la sancțiunile Uniunii Europene împotriva Belarusului. Rezoluția propusă de grupul PPE solicită autorităților din Belarus să se abțină de la instrumentalizarea migranților, solicitanților de azil și refugiaților în scopuri politice și solicită guvernelor Letoniei, Lituaniei și Poloniei să evite returnările către Belarus și să ofere garanțiile necesare pentru drepturile omului celor care doresc să intre pe teritoriul lor. În același timp, rezoluția încurajează statele membre ale Consiliului Europei să ajute la implementarea unor aranjamente eficiente pentru a asigura primirea și cazarea persoanelor care sosesc în aceste țări, oferind, în același timp, sisteme adecvate de identificare a persoanelor cu nevoi speciale. De asemenea, grupul PPE consideră că ar trebui sprijinit accesul la informații privind procedurile de azil și la serviciile sociale și de altă natură pentru nou-veniți, în timp ce cererile lor de azil sunt procesate în proceduri echitabile și rapide (www.eppgroup.eu).
De altfel, grupul PPE în documentele sale de poziție referitoare la migraţie afirmă că este gata să lucreze pentru a obține un sistem mai puternic și mai eficient în ceea ce privește politica de migrație, bazată pe solidaritate. Aceasta deoarece grupul PPE dorește să ofere protecție celor care au cu adevărat nevoie de ea și pentru asta consideră că migrația economică neregulată trebuie redusă. Potrivit grupului PPE cetățenii europeni se așteaptă ca Uniunea Europeană să vină cu soluții durabile și eficiente în materie de azil și migrație (www.eppgroup.eu).
Situația arată că în lunile mai și august 2021, Lituania și Letonia s-au confruntat cu un aflux brusc de migranți, inclusiv refugiați și solicitanți de azil, care trec neregulat granița din Belarus. Astfel că numărul sosirilor neregulamentare în Lituania a crescut de 110 ori față de 2019. Majoritatea persoanelor care au trecut granița erau cetățeni irakieni, dar au fost și persoane din Afganistan, Cuba, Federația Rusă, Rusia, Sri Lanka și India. Oficialii din țările în cauză au raportat că forțele de securitate din Belarus au fost direct implicate în trimiterea resortisanților țărilor terțe peste aceste frontiere externe ale Uniunii Europene, lucru negat de autoritățile din Belarus (ec.europa.eu).
De asemenea, în lunile august și septembrie 2021, câteva zeci de persoane din Irak și Afganistan au fost blocate la granița dintre Polonia și Belarus, la granița dintre Lituania și Belarus și la granița dintre Letonia și Belarus, deoarece aceste țări au introdus măsuri de control la frontieră, care vizează reținerea persoanelor interceptate la trecerea ilegală a frontierei de dreptul de a solicita azil și de a accesa teritoriu.
În acest context, Uniunea Europeană a adoptat o poziție fermă cu privire la situația de la granița cu Belarus, condamnând autoritățile din Belarus și exprimând sprijinul pentru Lituania, Letonia și Polonia. În acest sens, la 30 iulie 2021, Consiliul Uniunii Europene a emis o declarație a Înaltului Reprezentant în numele Uniunii Europene cu privire la instrumentalizarea migranților și refugiaților de către autoritățile din Belarus. Declarația precizează că „cei care nu au dreptul de a rămâne în Uniunea Europeană trebuie returnați”, iar Uniunea Europeană va aplica măsuri direcționate împotriva traficanților de migranți care încalcă drepturile omului. De asemenea, Declarația menționează desfășurarea imediată a intervenției rapide la frontieră a Frontex și furnizarea de asistență tehnică. La 18 august 2021, a fost organizată online o reuniune extraordinară a miniștrilor de interne, ca parte a mecanismului integrat de răspuns politic în situații de criză, care este un „instrument” al Consiliului European de coordonare a reacției la cel mai înalt nivel politic în evenimentul unei crize. La întâlnire au participat Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, Joseph Borel, Comisarul European pentru Afaceri Interne, Ylva Johansson, precum și reprezentanții Frontex, Biroul European de Sprijin pentru Azil și Europol. În declarația Președinției privind situația la frontierele externe ale UE cu Belarus, emisă de Președinția slovenă în urma reuniunii, miniștrii „au condamnat și au respins utilizarea de către Belarus a presiunii migratorii, contribuția acesteia la organizarea trecerii ilegale a frontierei cu Lituania, deoarece precum și cu Polonia și Letonia și încercările sale de a instrumentaliza ființele umane în scopuri politice” (www.coe.int).
Importanța unui demers în sensul obținerii unor soluții viabile relativ la procesul migrator derivă din faptul că în cele 12 luni de când am comemorat ultima dată Ziua Internațională a Migranților, Organizația Internațională pentru Migrație (IMO) a înregistrat decesele a 541 de femei migrante. Mulți dintre migranți și-au pierdut viața ca urmare a violenței sau din cauza lipsei de hrană sau apă adecvată. Alții s-au înecat în timp ce făceau traversări maritime periculoase în speranța unei vieți mai bune. Așadar, fără un efort concertat din partea tuturor părților interesate pentru a pune capăt acestei tragedii umane, câteva sute, dacă nu mii vor muri sau vor dispărea. De aceea, cu ocazia Zilei Internaționale a Migranților, ONU Femei solicită integrarea măsurilor urgente în politicile, programele și serviciile de migrație pentru a promova și proteja drepturile femeilor și fetelor migrante în toate etapele călătoriei lor (www.unwomen.org). De asemenea, cu ocazia Zilei Internaționale a Migranților, au fost comemorate numeroasele femei migrante care și-au pierdut viața. De asemenea, au fost evidențiate experiențele și contribuțiile a milioane de femei migrante din întreaga lume, care continuă să dea dovadă de curaj și rezistență în fața adversității (www.unwomen.org).
De Ziua Internațională a Migranților de anul acesta au fost salutate contribuțiile migranților
din întreaga lume în lupta împotriva multor boli, inclusiv împotriva pandemiei de COVID-19 (www.euro.who.int), precum și rolul lor jucat în dezvoltarea localităților de destinație. Se știe, migranții de pretutindeni se confruntă cu stigmatizare, inegalități, xenofobie și rasism. Femeile și fetele migrante sunt deosebit de vulnerabile la violența bazată pe gen, dar au puține mijloace de a căuta ajutor. Cu granițele închise, un număr mare de migranți se trezesc singuri, fără venituri sau casă, departe de familiile lor și incapabili să se întoarcă acasă, amenințați cu un viitor incert. Cu toate acestea, pe tot parcursul pandemiei, migranții de pretutindeni au lucrat pentru a îmbogăți societățile și au fost adesea în fruntea luptei împotriva pandemiei, fie ca oameni de știință, îngrijitori sau lucrători esențiali.
Cu alte cuvinte, anul acesta am celebrat faptul că migranți sunt mai mult decât migranți. De aceea, tema Zilei Internaționale a Migranților de anul acesta a fost Valorificarea potențialului mobilității umane. Prin cunoștințele, rețelele și abilitățile lor, migranții contribuie la comunități mai puternice și mai rezistente. Ca atare, peisajul social și economic global poate fi modelat prin decizii puternice de a aborda provocările generate de mobilitatea globală și de migranți și de a profita de oportunitățile pe care le oferă. Aceasta deoarece migrația și dezvoltarea sunt legate. Remitențele de la migranți ajută la reducerea sărăciei și la îmbunătățirea accesului la educație și în special la îngrijirea sănătății. Migranții fac investiții și comerț, care stimulează crearea de locuri de muncă și îmbunătățesc situația balanței de plăți. Cei care se întorc acasă își îmbogățesc comunitățile cu noi competențe și contribuie, împreună cu rețelele lor, la creșterea economică. În același timp, emigrarea în masă are un cost pentru țările în curs de dezvoltare, mai ales când pleacă cei mai tineri și mai dinamici din punct de vedere economic. De asemenea, Audrey Azoulay, directorului general al UNESCO, apreciază că migrația joacă un rol esențial pentru creșterea și dezvoltarea economică, inclusiv în abordarea penuriei de pe piața muncii, la toate nivelurile de calificare. Migrația are efecte predominant pozitive, atât pentru țările de origine, cât și pentru țările gazdă. Iar secretarul general ONU, António Guterres, susține că avem nevoie de o mai bună cooperare internațională și că trebuie să privim problema migrației cu mai multă compasiune (www.un.org).
Ziua Internațională a Migranților (18 decembrie) din acest an a fost celebrată la exact 70 de ani de la conferința de la Bruxelles care a dus la înființarea organizației care, în 1989, a fost redenumită Organizația Internațională pentru Migrație. Evidența arată că o gamă largă de factori continuă să determine mișcarea oamenilor. Acestea sunt fie mișcări voluntare, fie forțate, ca urmare a mărimii și frecvenței crescute a dezastrelor, a provocărilor economice și a sărăciei extreme sau a conflictelor. Categoric, toate acestea vor afecta în mod semnificativ caracteristicile și amploarea migrației în viitor, dar vor și determina strategiile și politicile pe care țările trebuie să le dezvolte pentru a valorifica potențialul migrației, asigurând în același timp protejarea drepturilor fundamentale ale omului.
