Manoela Popescu
Istoria arată o realitate cruntă: corupția este un fenomen social, politic și economic complex care afectează toate țările și toate domeniile vieții socio-economice, subminează instituțiile democratice, încetinește dezvoltarea economică și contribuie la instabilitatea guvernelor. Corupția atacă insituțiile democratice de la bază prin denaturarea alegerilor, coruperea statului de drept și crearea unor angrenaje birocratice a căror unică funcție este de a crea un flux al mitei. De asemenea, corupția frânează considerabil dezvoltarea economică prin descurajarea investițiilor directe străine și prin imposibilitatea întreprinderilor mici de a depăși „costurile inițiale” ale corupției.
Categoric, corupția este un rău insidios ale cărui efecte sunt pe cât de multiple, pe atât de dăunătoare. Prin faptul că subminează democrația și statul de drept, duce la încălcări ale drepturilor omului, denaturează funcționarea piețelor, subminează calitatea vieții și creează un teren propice pentru crima organizată, terorism și criminalitate, precum și alte fenomene care amenință umanitatea.
Așa cum istoria a demonstrat, corupția se manifestă și circulă în toate țările, indiferent de mărime sau de gradul de dezvoltare, însă în țările în curs de dezvoltare acest fenomen este cel mai distructiv. Aceasta deoarece cei săraci suferă cel mai mult, corupția deturnând resursele care ar fi trebuit să fie dedicate dezvoltării către scopuri disctructive pentru societate și cei mulți. Aceasta face ca guvernele să aibă la dispoziție mai puține resurse pentru a oferi servicii de bază, ceea ce contribuie la creșterea inegalității, iar nedreptatea câștigă, în timp ce investitorii și donatorii străini sunt descurajați. De aceea, corupția este una dintre principalele cauze ale performanței economice slabe, mai ales în țările slabe dezvoltate sau aflate în dezvoltare. Aceasta conduce la ideea că, de asemenea, corupția este un obstacol major în calea dezvoltării și atenuării sărăciei.
De aceea, prevenirea corupției ajută la promovarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, protejează planeta, creează locuri de muncă, asigură egalitatea de gen și asigură un acces mai bun la servicii esențiale, cum ar fi sănătatea și educația. Cu toții avem dreptul de a beneficia de măsuri puternice împotriva corupției. Mai ales în contextul pandemiei de COVID-19, conduita necorespunzătoare și abaterile deturnează resurse prețioase de la scopul lor, resurse care sunt esențiale pentru recuperarea post- COVID-19.
Însă, dacă am dori să cunoaștem exact cantitatea de resurse care sunt deturnate de la scopul lor prin manifestarea corupției, asta ar fi destul de dificil de știut. Aceasta deoarece, fenomen ocult, corupția este prin definiție greu de cuantificat. Desigur, se poate discuta în termen de estimări care sunt, cel mai adesea, efectuate de ONG-uri și nu de autoritățile publice. Astfel, spre exemplu, potrivit Transparency International, aproximativ 1.000 de miliarde de euro din corupție, evaziune fiscală sau activități ilegale circulă în întreaga lume în fiecare an. De asemenea, tot 1.000 de miliarde de euro este intervalul superior al unei estimări Think Tank Rand Europe privind costul corupției pentru UE. O cifră preluată oficial de instituțiile europene. Transparency International, fiind o mișcare prezentă în peste 100 de țări din întreaga lume, dezvoltă o viziune și expertiză internațională asupra diferitelor forme pe care le ia corupția, de la local la global. Acest ONG evaluează corupția, colectează rapoarte de la cetățeni, apără victimele corupției în instanță, identifică punctele slabe ale legilor și reglementărilor și face lobby autorităților publice pentru a defini instrumente și mijloace de combatere a corupției amploarea problemelor democratice și financiare (transparency-france.org).
O altă modalitate de a evalua corupția este măsurarea modului în care este percepută și a combaterii acesteia. Acesta este subiectul celor două publicații de referință: Indicele de percepție a corupției (IPC), pe care Transparency International îl publică în fiecare an și raportul Transparency bienal privind corupția la export. Acești doi indicatori, unul de percepție de către funcționarii publici din 180 de țări, celălalt factual al luptei împotriva mitei externe în rândul celor mai mari 47 de exportatori globali, sunt repere utilizate în întreaga lume. Ele fac posibilă măsurarea realității luptei împotriva corupției în aceste țări. Încă o dată, nu este de neînsemnat faptul că noi, ca actor al societății civile, am produs aceste date și nu statele sau autoritățile internaționale.
Ziua Internațională Anticorupție, care se sărbătorește în fiecare an pe data de 9 decembrie, a fost inițiată la 31 octombrie 2003 prin „Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva Corupției”. De fapt, la 31 octombrie 2003, Adunarea Generală ONU, prin Rezoluția 58/4 a Adunării Generale a ONU, a adoptat Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției, iar data de 9 decembrie a fost stabilită ca Ziua Internațională Anticorupție, începând cu anul 2006. Trebuie spus că Ziua Internațională Anticorupție are ca obiectiv promovarea principiilor etice, integritatea, transparența și responsabilitatea asupra propriilor acțiuni în afacerile publice, cât și în cele private. Țara noastră a semnat Convenția la data de 9 decembrie 2003 la Merida și ratificat-o prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004 (www.un.org).
De fapt, ziua de 9 decembrie a fost declarată Ziua Internațională Anticorupție pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la acest fenomen și pentru a crește gradul de conștientizare a rolului Convenției în combaterea și prevenirea corupției. Se poate spune că Organizația Națiunilor Unite a făcut primul pas în lupta împotriva corupției internaționale în decembrie 2003, când a fost elaborată Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), tratat semnat de statele membre ale Națiunilor Unite. Scopul acestui tratat este de a obliga din punct de vedere juridic membrii statelor să lucreze în vederea reducerii corupției pentru a menține legea și ordinea.
În fiecare an, Ziua Internațională Anticorupție este organizată de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în întreaga lume. Toate agențiile lucrează cu partenerii lor regionali pentru a lupta împotriva corupției și pentru a promova și încuraja schimbul de informații. De asemenea, această zi este sărbătorită și de organizațiile guvernamentale și neguvernamentale. Pentru copiii din școli și colegii sunt organizate mai multe evenimente precum concursuri de scris și vorbire (www.cinktank.com).
În acest an, scopul Zilei Internaționale Anticorupție 2021 a fost evidențierea drepturilor și îndatoririle tuturor, inclusiv state, oficiali guvernamentali, funcționari publici, forțele de ordine, mass-media, sectorul privat, societatea civilă, universități, public și tineri, în lupta împotriva corupţie.
Însă, trebuie subliniat faptul că nu doar țările trebuie să-și asume responsabilitatea pentru această problemă globală care este corupția, ci fiecare persoană, în parte, are un rol de jucat în prevenirea acestei infracțiuni pentru a promova reziliența și integritatea la toate nivelurile societății. Evident, realizarea acestui lucru cere existența de politici, sisteme și măsuri, astfel încât oamenii să poată lupta împotriva corupției. Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției subliniază responsabilitatea guvernelor de a pune în aplicare o politică eficientă de protejare a avertizorilor, astfel încât cei care vorbesc împotriva corupției să fie protejați de eventuale represalii. Aceste măsuri contribuie la înființarea de instituții eficiente, responsabile și transparente pentru o cultură a integrității și imparțialității.
Adoptarea Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției a semnalat clar că hotărârea comunității internaționale în prevenirea și limitarea fenomenului este puternică. De asemenea, Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției subliniază că respectul pentru valori fundamentale precum onestitatea, statul de drept, simțul responsabilității și transparența este esențial pentru dezvoltarea și construirea unei lumi mai bune. Trebuie precizat clar că, în sine, Convenția este o realizare remarcabilă și vine pe lângă un alt instrument istoric, Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, care a intrat în vigoare la distanță de o lună de Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției. În același timp, în mod echilibrat, riguros și pragmatic, Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției constituie un nou cadru de acțiune și cooperare internațională.
Categoric, pentru Organizația Națiunilor Unite, Convenția este punctul culminant al muncii începute cu mulți ani în urmă, când cuvântul „corupție” nu fusese aproape niciodată menționat în cercurile oficiale. De aceea, a fost nevoie de eforturi susținute, mai întâi la nivel tehnic și apoi, pas cu pas, la nivel politic, pentru ca întreaga comunitate internațională să decidă să combată corupția. Astfel, atât Conferința de la Monterrey privind finanțarea dezvoltării, cât și Summitul de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă au oferit guvernelor posibilitatea de a-și demonstra disponibilitatea de a lupta împotriva corupției și de a sensibiliza publicul cu privire la efectele devastatoare pe care le are corupția asupra dezvoltării.
De ce această Convenție împotriva corupției? Deoarece Națiunilor Unite erau preocupate de gravitatea problemelor pe care le reprezintă corupția și de amenințarea pe care aceasta o reprezintă pentru stabilitatea și securitatea societăților, prin subminarea instituțiilor și valorilor democratice, a valorilor etice și a justiției și prin compromiterea dezvoltării durabile și a „statul de drept”. De asemenea, ONU era profund preocupată de legăturile dintre corupție și alte forme de criminalitate, în special crima organizată și criminalitatea economică, inclusiv spălarea banilor. De altfel, ONU este în continuare îngrijorată de cazurile de corupție care se referă la cantități considerabile de active, care pot reprezenta o parte substanțială a resurselor statului și care amenință stabilitatea politică și dezvoltarea durabilă a acestor state. Trebuie spus că Națiunile Unite erau convinse de faptul că fenomenul corupției nu mai este o chestiune locală, ci un fenomen transnațional care lovește toate societățile și economiile, făcând cooperarea internațională esențială pentru prevenirea și combaterea acesteia. De aceea, pentru ONU era evident că este necesară o abordare cuprinzătoare și multidisciplinară pentru prevenirea și combaterea eficientă a corupției.
În acest an, de Ziua Internațională Anticorupție, a fost organizată o campanie de șase săptămâni, lansată în noiembrie, care și-a propus să evidențieze rolul principalelor părți interesate și al persoanelor în prevenirea și combaterea corupției, în conformitate cu tema „Dreptul tău, provocarea ta: Spune nu corupției”. Ca atare, fiecare din aceste săptămâni a abordat una dintre următoarele teme cheie: educație și tineret, sport, gen, sector privat, COVID-19 și cooperare internațională. De asemenea, campania a avut drept obiectiv partajarea celor mai bune practici și exemple pentru prevenirea și combaterea corupției globale. În special prin consolidarea cooperării internaționale, prin abordarea legăturilor cu alte forme de criminalitate, prin facilitarea recuperării și restituirii bunurilor furate, prin dezvoltarea de soluții inovatoare, prin promovarea educației preventive, prin profitarea de implicarea tinerilor și mobilizarea partenerilor din societatea civilă, mediul academic și sectorul privat.
În context pandemic, pentru a reduce riscurile de gestionare greșită și de corupție în timpul pandemiei, este nevoie de implicarea unor agenții puternice anticorupție, de o supraveghere sporită a programelor de asistență de urgență, de achiziții publice mai deschise și transparente, precum și de o mai bună conformitate cu măsurile anticorupție din sectorul privat. În plus, țările ar trebui să se angajeze, de asemenea, să sprijine și să protejeze avertizorii și jurnaliștii care raportează corupție și ar trebui să-și alinieze planurile naționale anticorupție cu Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției. De aceea, în campania „Dreptul tău, provocarea ta: Spune nu corupției” s-a auzit apelul la solidaritate împotriva corupției prin utilizarea siglei anticorupție pe postările oamenilor și la evenimente, prin postările actanților socio-economice folosind materialele disponibile în kit-ul de socializare și folosind hashtag-urile #NoToCorruption | # IACD2021.
În primul an pandemic, 2020, lumea a fost marcat de revolte populare împotriva corupției elitelor: Malta, Liban, Georgia, Libia, Israel, Belarus, Peru, Guatemala, Mali, Africa de Sud, Bulgaria etc.. Aceste revolte, conducând uneori chiar la schimbări de regim, dau impresia că corupția este peste tot și că atinge un nivel pe cât de fără precedent, pe atât de insuportabil pentru populații. Nu numai din aceste motive, lupta împotriva corupției trebuie să fie o prioritate pentru autoritățile publice.
Recunoașterea importanței luptei împotriva corupției la nivelul UE s-a materializat în includerea corupției pe lista acțiunilor pedepsite pentru încălcarea drepturilor omului. Potrivit grupului PPE, este important ca problemele legate de corupție să fie incluse, deoarece este esențial pentru a contracara impactul devastator pe care îl are corupția asupra drepturilor omului. În acest sens, David McAllister, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European și autor al Rezoluției „Actul Magnitsky al UE” sublinia că „Cei care sponsorizează financiar abuzurile drepturilor omului nu ar trebui să rămână nepedepsiți”. Iar Isabel Wiseler-Lima, purtătoarea de cuvânt a grupului PPE pentru drepturile omului, afirma faptul că este important ca UE să se coordoneze îndeaproape cu statele care au aceleași opinii, respectiv cu Statele Unite și cu cât mai multe alte democrații posibil. Opinia purtătoarea de cuvânt a grupului PPE pentru drepturile omului fiind aceea că doar lucrând îndeaproape cu alte democrații și luând împreună măsuri concrete ne putem maximiza pe deplin eficacitatea (www.eppgroup.eu).
În cei doi ani pandemici, 2020 și 2021, am asistat cu maximă durere la multiplicarea corupției, dat fiind faptul că, în general, crizele economice, dar și cele de sănătate, au accelerat fenomenul prin urgența, concurența sporită și imperativele redresării care cresc riscurile de corupție (mai mulți bani și mai puține controale). Astfel că multiple cazuri de corupție și de dispariție a unei părți semnificative a ajutorului de urgență au fost observate în întreaga lume (Zimbabwe, Africa de Sud, Brazilia, India, Bolivia etc.). În alte țări, cum ar fi de exemplu Franța, unde corupția nu este endemică, aceasta a căpătat o formă mai supusă, dar reală, cu apariția unor intermediari dubioși și deturnarea stocurilor de echipamente de protecție pe asfalturi. În timp ce Transparency International raporta acest risc teoretic încă din aprilie 2020, un studiu al redacției Radio France privind achizițiile de măști de către regiuni în timpul crizei sanitare arată că scăderea transparenței în achizițiile publice duce la costuri suplimentare pentru contribuabil, riscuri crescute de fraudă, favoritism sau fraudă.
Clar, corupția este un virus, iar transparența este un antidot împotriva acestui virus. Transparența este posibilă, putând fi administrată cu legi adecvate, mecanisme preventive, autorități de control și sancțiuni. Este corupția o realitate amețitoare? Absolut adevărat, tocmai de aceea, resursele pe care autoritățile publice le alocă luptei împotriva corupției trebuie să fie uluitoare. Iar ajutorul tuturor este necesar pentru a limita și eradica acest flagel care este corupția. Pandemia de COVID-19 ne oferă astfel oportunitatea de a defini corupția în termeni cantitativi și calitativi și de a realiza o construcție europeană fără corupție, verde și rezilientă.
