Manoela Popescu
Cu ocazia Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei, rezultatele sondajelor realizate de organizațiile care luptă împotriva sărăciei reflectă crudul adevăr: pandemia de COVID-19 a contribuit la creșterea gradului de sărăciei din lume. Organizațiile din domeniu continuă să desfășoare o muncă considerabilă pentru a ajuta oamenii aflați în situație de sărăcie critică, însă provocările sunt tot mai mari, mai ales datorită faptului că situația pandemică nu dă semne de ameliorare. Așadar, provocările cu care se confruntă aceste organizații anti-sărăcie sunt enorme, dovadă fiind rezultatele unui amplu sondaj al acestor organizații din Belgia susținut de Fundația Regele Baudouin în timpul primului val de COVID-19 și publicat cu ocazia Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei de anul trecut. În multe privințe, aceste organizații merită să fie sprijinite și, în special, personalul lor și numeroșii lor voluntari, care manifestă flexibilitate, creativitate și angajament în această criză fără precedent. Primăvara trecută, Fundația Regele Baudouin a oferit sprijin pentru aproximativ 500 de organizații anti-sărăcie care lucrează cu oameni care trăiesc în precaritate, inclusiv persoanele fără adăpost și locuințele prost adăpostite, aflate în serioase dificultăți. Fiecare a primit, printr-o procedură accelerată, o sumă forfetară de 10.000 de EUR, ceea ce reprezintă un sprijin total de aproximativ 5 milioane de EUR. Respectivele organizații au făcut publice opiniile lor cu privire la impactul crizei, atât asupra persoanelor care se confruntă cu sărăcia, cât și cu privire la propriile organizații: nu mai puțin de 80% dintre organizații au constatat o creștere a persoanelor aflate în precaritate. Astfel, 24% dintre organizații raportează o creștere a tinerilor aflați în sărăcie și a familiilor monoparentale (46% dintre organizații). Multe organizații (44%) au remarcat, de asemenea, pe lângă o creștere a numărului de refugiați și lucrători migranți, o creștere izbitoare a numărului de „persoane de origine belgiană pe care nu le cunoșteau înainte”. De asemenea, 67% dintre respectivele organizații indică faptul că persoanele aflate în sărăcie se confruntă cu o „exacerbare” a situației lor problematice: problemele cu care se confruntă se înrăutățesc. În timp ce 45% dintre organizații vorbesc și despre „extindere”, ceea ce înseamnă că persoanele aflate în sărăcie se confruntă cu noi probleme, până acum necunoscute, ca urmare a pandemiei de COVID-19 (www.kbs-frb.be).
Dar care sunt problemele care s-au înrăutățit ca urmare a crizei pandemice? Se pare că prima problemă cu care se confruntă cei aflați în precaritate este singurătatea. Această problemă a fost identificată de trei sferturi (76%) din organizațiile participante la sondaj. De asemenea, este raportată izolarea socială (extremă) de către 32% dintre organizații. Potrivit organizațiilor, impactul asupra sănătății mintale (44%), indiferent dacă este sau nu legat de tensiunile familiale, este semnificativ. De asemenea, nu este surprinzător faptul că decalajul digital (50%) s-a dovedit, de asemenea, problematic în timpul măsurilor de distanțare și izolare. De altfel, în contextul pandemiei, îngrijorătoare este lipsa accesului la alimente (73%) și a igienei de bază, precum dușuri, săpun sau haine (35%). Există, de asemenea, o foarte mare problemă a lipsei adăpostului, precum și a locuințelor sărace, probleme ridicate de 29% dintre organizații.
Desigur, îngrijorările cu privire la inegalitățile din societate și sărăcia existentă în lume nu sunt noi, dar ele au fost exacerbate de actuala criză. Având în vedere aceste îngrijorări, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a decis, la cea de-a șaizeci și a doua sesiune, să proclame a treia decadă a Națiunilor Unite pentru eradicarea sărăciei (2018-2027). Aceasta trebuie să promoveze într-o manieră eficientă și coordonată obiectivele de dezvoltare convenite la nivel internațional pentru eradicarea sărăciei, inclusiv cele 17 obiective de dezvoltare durabilă din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (www.un.org).
Partea pozitivă a prezentei crize s-a materializat în strângerea de fonduri, deși 53% dintre organizații raportează, de asemenea, o scădere a stării de sănătate financiară a organizației lor. De asemenea, criza a determinat populația aflată în precaritate să conștientizeze existența acestor organizații anti-sărăcie și să facă apel la ajutorul lor.
De remarcat este faptul că organizațiile anti-sărăcie au devenit mai creative, mai flexibile și mai reziliente în ceea ce privește ajutorarea celor aflați în nevoi. Eforturile lor au fost și sunt considerabile. De aceea, de Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei este important pentru noi toți să subliniem eforturile depuse de toate aceste organizații, munca colaboratorilor și a voluntarilor lor și, în același timp, să tragem semnalele de alarmă: impactul crizei asupra sărăciei este imens, atât în lățime cât și în adâncime. Mai ales că, la fiecare nou val de COVID-19, persoanele care se confruntă cu sărăcia sunt din nou expuse riscului de a fi grav afectate de consecințele crizei.
Sărbătoarea Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei datează din 17 octombrie 1987. Aceasta a fost ziua în care în jur de o sută de mii de oameni s-au adunat la Palais du Trocadéro din Paris, unde Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat în 1948 Declarația Universală a Drepturile Omului. Scopul fiind acela de a aduce un omagiu victimelor sărăciei extreme, violenței și foamei. Atunci activiștii din toate țările au reafirmat că sărăcia este o încălcare a drepturilor omului și că ar trebui întreprinse acțiuni comune pentru a se asigura că aceste drepturi sunt respectate. Aceste credințe au fost înscrise într-o lespede în cinstea victimelor mizeriei dezvăluite în acea zi pe piața drepturilor și libertăților omului de la Trocadéro. Începând din acea zi, la data de 17 octombrie a fiecărui an, oamenii de toate originile și credințele se reunesc pentru a-și reitera angajamentul și pentru a-și manifesta solidaritatea față de cei săraci. Replici ale plăcii comemorative au fost dezvăluite în întreaga lume și servesc drept loc de adunare pentru a sărbători Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei. Una dintre ele se află în grădina sediului central al Organizației Națiunilor Unite din New York și acolo unde Secretariatul Organizației Națiunilor Unite organizează comemorarea anuală a Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei (www.un.org).
Însă, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a desemnat prin Rezoluția 47/196, adoptată la 22 decembrie 1992 data de 17 octombrie drept Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei și a solicitat tuturor statelor să dedice această zi prezentării și promovării activităților concrete care vizează eradicarea sărăciei, în conformitate cu contextul lor național. Respectiva rezoluție solicită, de asemenea, organizațiilor interguvernamentale și neguvernamentale să asiste statele care celebrează Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei prin organizarea de evenimente specifice. În textul rezoluției este specificat faptul că secretarul general ONU trebuie să ia măsurile necesare, în limita resurselor disponibile, pentru a asigura succesul activităților care vor fi întreprinse de Organizația Națiunilor Unite cu ocazia Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei.
Această zi de 17 octombrie nu este doar o oportunitate de a evidenția eforturile de a pune capăt sărăciei sau a luptelor celor care trăiesc în sărăcie, ci este ocazia perfectă ca cei aflați în precaritate să-și facă auzite vocile și să ne ofere spațiu și timp pentru reflecție cu privire la efectele sărăciei asupra lumii întregi. Se știe că participarea săracilor la evenimentele și activitățile Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei a fost în centrul sărbătorii de când a fost instituită. În același timp, comemorarea din 17 octombrie mărturisește și voința celor care trăiesc în sărăcie de a-și folosi abilitățile pentru a contribui la eliminarea acestui flagel (www.un.org).
Ca atare, Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei are loc anual pentru a oferi: o oportunitate de a recunoaște efortul și lupta oamenilor care trăiesc în sărăcie, o șansă pentru ei de a-și face auzite preocupările și un moment pentru a recunoaște că oamenii săraci sunt primii care luptă împotriva sărăciei.
Anul acesta, Conferința organizațiilor internaționale neguvernamentale (ONG-urile) din Consiliul Europei, care este organismul reprezentativ al tuturor ONG-urilor care beneficiază de statut participativ la Consiliul Europei, va organiza două evenimente cu ocazia Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei (17 octombrie) și a Zilei europene împotriva traficului de ființe umane (18 octombrie). Astfel, o ceremonie cu personalități ale Consiliului Europei va avea loc pe 18 octombrie, în curtea din Palatul Europei, între orele 12:30 – 13:15. Vor fi prezentate mărturii de la persoane care au fost victime ale traficului de persoane sau ale căror drepturi la muncă decentă au fost încălcate. Ceremonia va fi urmată de un webinar care va explora problema muncii decente – articolele 1, 2, 3, 4 și 26 din Carta socială europeană revizuită referitoare la munca formală sau informală, utilitatea muncii și impactul acesteia asupra mediului, respectarea demnității și drepturilor fiecărei persoane (www.coe.int).
Tema Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei din acest an: Alătură-te nouă și contribuie la viitorul Europei în sensul Construirii unui viitor durabil: Unirea pentru a pune capăt sărăciei este dezideratul grupului PPE (www.eppgroup.eu). Construirea unui viitor durabil necesită intensificarea eforturilor noastre pentru eradicarea sărăciei extreme și a discriminării și pentru a ne asigura că toată lumea își poate exercita pe deplin drepturile omului, iar cei aflați în precaritate trebuie să participe la acest proces. Mai mult decât atât, în centrul politicilor și strategiilor care vizează construirea unui viitor durabil trebuie să se afle participarea deplină a persoanelor care trăiesc în sărăcie, în special, participarea lor la deciziile care le afectează viața și comunitățile. În acest fel, ne putem asigura că planeta noastră și societățile noastre pot satisface nevoile și aspirațiile tuturor, de dragul generațiilor prezente și viitoare (www.coe.int).
În prezent, așa cum subliniază grupul PPE, europenii pot fi mândri de ceea ce au realizat: „Am experimentat cea mai lungă perioadă de pace, am înființat și consolidat democrații în care existau regimuri fasciste și comuniste, ne-am îmbunătățit sistemele de protecție socială, am întâmpinat provocări economice prin crearea a milioane de locuri de muncă și am stabilit standarde globale de mediu ridicate”. Dar cum mai sunt multe de făcut până când sărăcia să fie eradicată din UE și din întreaga lume, grupul PPE va continua să fie în fruntea viitorului Europei, deoarece crede într-o Europă puternică și unită și dorește să o îmbunătățească pentru generațiile viitoare (www.eppgroup.eu).
Ca atare, tema aleasă de Organizația Națiunilor Unite, în consultare cu persoanele care trăiesc în sărăcie și organizațiile societății civile, este deosebit de relevantă. Este timpul de a recunoaște faptul că toți trebuie să se unească pentru a pune capăt sărăciei și discriminării și, astfel, pentru a construi un viitor durabil în care nevoile actuale să fie îndeplinite, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a le întâlni pe ale lor. Toate acestea deoarece virusul a descoperit și amplificat inegalitățile existente de avere, de gen și rasiale, în timp ce se hrănește cu toate aceste inegalități. Un număr de 4.873.559 de oameni și-au pierdut viața și sute de milioane de oameni cad în sărăcie în timp ce alții prosperă. Studiile arată că este nevoie de mai bine de zece ani pentru ca cei mai săraci oameni să se recupereze după impactul efectelor socio-economice ale coronavirusului.
Criza de COVID-19 a expus fragilitatea noastră colectivă, a tuturor sistemelor, dar mai ales a incapacității economiei noastre, profund inegale, de a opera în folosul tuturor, mai ales a celor mulți și săraci. Pandemia de COVID-19 a evidențiat riscurile care rezultă din subfinanțarea și comercializarea sistemelor de sănătate, lipsa accesului la servicii de apă și salubrizare, muncă precară, diferențe în ceea ce privește protecția socială și a mediului. De asemenea, pandemia ne-a relevat importanța crucială a intervenției guvernelor în protecția sănătății și a mijloacelor noastre de trai. Potrivit secretarului general al Națiunilor Unite, Antonio Guterres, pandemia de COVID-19 a fost comparată cu o radiografie care ar dezvălui fracturi în scheletul fragil al societăților pe care le-am construit. „Ea scoate la iveală aberațiile și neadevărurile pe care le auzim peste tot: minciuna conform căreia asistența medicală este oferită gratuit tuturor, ficțiunea că munca neplătită de a avea grijă de ceilalți nu este o meserie, iluzia de a crede că trăim într-o lume post-rasistă, mitul că suntem cu toții în aceeași barcă. Pentru că dacă navigăm toate în aceleași ape, este clar că unii sunt în mega-iahturi în timp ce alții se agață de resturile aflate în derivă” (www.un.org).
Speranța există, deoarece politicile transformatoare care păreau de neconceput înainte de criză au devenit brusc posibile, precum tranziția digitală și cea verde. Revenirea la trecut nu este o opțiune, iar cu ocazia Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei este evident că cetățenii și guvernele trebuie să răspundă nevoii urgente de a crea un sistem mai egalitar și durabil, mai ales pentru generațiile viitoare.
