”Fii deschis în ciuda trecutului”. Oare?

de Adrian Stănescu

La 22 iunie periodicul german Die Zeit a găzduit un text propus de liderul rus Vladimir Putin. Sub titlul Fii deschis în ciuda trecutului  textul se dorește o reiterare dela cel mai înalt nivel a punctului actual de vedere al Moscovei față de tragicul eveniment care a debutat în urmă cu opt decenii. Dar nu numai.

Sunt cunoscute publicului larg tentativele diverșilor oficiali ruși de a reinterpreta istoria celui de al doilea război mondial, a urmărilor acestuia dar, mai ales agresivitatea cu care sunt întâmpinate punctele de vedere ce pot fi interpretate drept potrivnice ori ostile. Nimic de mirare; pare că avem de a face cu un nou (?) minister al adevărului.

Doar că imediat după început textul, evident conceput pentru publicul german, propune un neadevăr flagrant: ” adevărul este că soldatul sovietic nu a pus piciorul pe pământul german pentru a se răzbuna pe germani, ci pentru a-și îndeplini nobila și marea sa misiune de eliberare”. Să ne amintim numai de apelurile genocidare lansate în Pravda de Iliya Ehrenburg, ca să nu spunem mai mult.

In continuare președintele rus subliniază că ” reconcilierea istorică dintre poporul nostru și germanii din estul și vestul Germaniei acum unificate au jucat un rol colosal în modelarea unei astfel de Europe”, a încrederii și respectului reciproc. ”  Trebuie amintit că antreprenorii germani au fost pionierii cooperării cu țara noastră în anii postbelici. În 1970 a fost semnat un „Acord al secolului” între URSS și Republica Federală Germania, cu acordul privind aprovizionarea cu gaze pe termen lung către Europa. Acest lucru a pus bazele interdependenței constructive și, ulterior, a făcut posibile multe proiecte extraordinare, cum ar fi Nord Stream.”

Ceea ce urmează se înscrie în bine cunoscuta pledoarie pro domo a actualei administrații de la Kremlin: ” în logica formării unei Mari Europe care să fie ținută împreună de valori și interese comune – Rusia a dorit să-și dezvolte relațiile cu europenii. Atât noi, cât și Uniunea Europeană am realizat multe în acest fel.Cu toate acestea, o altă abordare a predominat. Aceasta s-a bazat pe expansiunea Alianței Nord-Atlantice, care a fost ea însăși o relicvă a Războiului Rece. Pentru că a fost creat pentru confruntarea din acel moment.Cauza principală a neîncrederii reciproce din ce în ce mai mari în Europa a stat în avansul alianței militare către est, care a început întâmplător cu faptul că conducerea sovietică a fost convinsă de facto să accepte aderarea Germaniei unificate la NATO. Făgăduințele verbale făcute pe atunci în conformitate cu deviza „Acest lucru nu este îndreptat împotriva ta” sau „Limitele blocului nu se vor apropia de tine” au fost uitate prea repede. Precedentul a fost stabilit.” Nici un cuvânt despre dreptul suveran al statelor independente de a-și alege aliații.

Ceea ce urmează se constituie într-un model școală de distorsiune a realității. ”Consecințele acestei politici agresive sunt clar ilustrate de exemplul tragediei ucrainene din 2014. Europa a susținut în mod activ lovitura neconstituțională armată din Ucraina. Totul a început cu asta. Pentru ce era necesar? Președintele în funcție de atunci, Viktor Ianukovici, a acceptat deja toate cererile opoziției. De ce SUA au organizat această lovitură de stat și statele UE o susțin fără voie și astfel au provocat divizarea în Ucraina și ieșirea Crimeii din statul ucrainean?” Aici stă esența mesajului: americanii și UE au provocat anexarea Crimeii de către Rusia!

Adresăndu-se cu precădere publicului german liderul dela Kremlin reia o veche teză a diplomației sovietice prin care se căuta detașarea sau măcar distanțarea blocului german de aliatul principal, Statele Unite, și de modelarea unui comportament diferit de cel al Uniunii Europene, cel puțin în relația cu Uniunea Sovietică/Rusia. Un cântec de sirenă cu versuri adecvate momentului actual.

Încheiem aceste rânduri făcând apel la intervenția lui Radosław Sikorski,  între 2005 și 2007  ministru al apărării și ministru al afacerilor externe al Poloniei din 2007 până în 2014, iar în acestă calitate a fost direct implicat în soluționarea crizei Ucrainei de la Kiev în 2014. Politicianul polonez îi răspunde în același Die Zeit liderului rus.

Președintele Putin ” susține că Armata Roșie a salvat Europa și lumea de înrobire. Acesta este un adevăr pe jumătate. Armata Roșie a luptat împotriva Wehrmacht-ului, dar în același timp a forțat totalitarismul pe jumătate din continent. Crimele împotriva umanității, expulzările și crimele în masă au continuat în Europa după înfrângerea celui de-al Treilea Reich, sub protecția și amenințarea constantă a Armatei Roșii. Ocuparea genocidă a fost înlocuită cu ocupația totalitară. Aceasta ar putea fi numită o „îmbunătățire”, dar în niciun caz o „eliberare”.”……” Vladimir Putin descrie evenimentele din 2014 în Ucraina ca o „lovitură de stat armată”. Nu a fost cazul. La acea vreme, ca parte a unei troici, m-am dus la Kiev împreună cu ministrul de externe Frank-Walter Steinmeier și Laurent Fabius, când 800.000 de ucraineni se manifestau pașnic în favoarea unui acord de asociere între Ucraina și UE. Președintele ucrainean Viktor Ianukovici a promis mai întâi că va semna acordul și apoi a refuzat să semneze la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, în noiembrie 2013, deoarece Putin i-a oferit mulți bani. Acest lucru a condus mai întâi studenții de la Kiev, apoi zeci de mii de ucraineni pe străzi în înghețul amar – cu scopul de a evita această decizie.”…..

 

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email
Share on print
Print

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top