Manoela Popescu
La 21 iulie 2020, șefii de stat și de guvern au convenit asupra unui plan excepțional de redresare de 750 de miliarde de EUR destinat depășirii crizei pandemice de COVID-19. Însă mai sunt necesare mai multe măsuri politice, legislative și administrative înainte ca statele membre să primească aceste fonduri. Se știe că pentru a finanța acest nou instrument în valoare de 750 de miliarde de EUR intitulat „Next Generation UE”, cele 27 de state membre au decis să se îndatoreze în comun. Înainte de a angaja un împrumut, Comisia Europeană trebuie să fie autorizată de toate parlamentele naționale. Planul european va finanța astfel programele naționale în toate statele membre, sub formă de subvenții (390 miliarde de EUR) și împrumuturi (360 miliarde de EUR). Finanțarea (prin datorii comune fără precedent) de care vor beneficia statele membre va trebui să fie rambursată până în 2058.
Statele membre UE, pentru a beneficia de fonduri „Next Generation UE”, trebuie să-și prezinte planurile naționale de redresare înainte de data de 30 aprilie 2021, în conformitate cu cerințele concluziilor Consiliului European din 21 iulie 2020. La data de 17 septembrie 2020, Comisia Europeană și-a prezentat orientările în care își detaliază așteptările în ceea ce privește cheltuielile și prioritățile, dezvăluind totodată și detaliile sumelor alocate în cadrul facilității pentru recuperare și reziliență. Din cele 390 miliarde de EUR subvenționate din planul european de redresare, 312,5 miliarde de EUR (80%) vor proveni din acest instrument (ec.europa.eu). Spre exemplu, Franța ar trebui să primească în jur de 40 de miliarde de EUR pentru a-și alimenta planul de redresare. Numit „France Relance” și prezentat pe 3 septembrie 2020 de premierul Jean Castex, planul Franței, în valoare de 100 de miliarde de EUR, trebuie să finanțeze 70 de măsuri structurate pe 3 piloni: tranziție ecologică, competitivitate și inovare, coeziune socială și teritorială (www.touteleurope.eu).
Potrivit Comisie Europene, plățile fondurilor din Facilitatea de recuperare și reziliență vor fi repartizate pe trei ani, între 2021 și 2023, din care 70% vor fi plătite în primii doi ani, respectiv 2021 și 2022. În această perioadă, fiecare țară va primi o indemnizație diferită, definită conform a trei criterii: populația, produsul intern brut pe cap de locuitor și rata șomajului în perioada 2015-2019. Restul de 30% va fi plătit în 2023, când repartizarea pe statele membre va depinde nu numai de populație și de PIB-ul pe cap de locuitor, ci și de scăderea PIB observată în 2020 și 2021 (www.touteleurope.eu). În cei trei ani, principalii beneficiari sunt Italia și Spania, cu sume de 65,5 de miliarde de EUR și, respectiv 59,2 de miliarde de EUR. Franța, cu 37,4 de miliarde de EUR, este al treilea mare beneficiar al Fondului de recuperare și reziliență. Pe următoarele locuri sunt Polonia și Germania, cu 23,1 de miliarde de EUR și respectiv 22,7 de miliarde de EUR. Tara noastră se află pe locul 7 după Italia, Spania, Franța, Polonia, Germania și Grecia, cu o sumă de 13 miliarde de EUR.
Referitor la anul 2023, schimbarea criteriilor relevă mari disparități între statele membre. Spre exemplu, Republica Cehă, deja destul de afectată de criză, ar trebui, de exemplu, să primească mai mult de jumătate din subvenția sa în 2023 (3,4 miliarde de EUR față de 3,3 miliarde de EUR în primii doi ani). Pe de altă parte, Polonia, va primi doar o mică parte din subvenție (aproximativ 18% din cei 23,1 miliarde de EUR) în 2023. După evaluarea Comisiei se preconiza ca o tranșă de 10% din suma totală să fie plătită în prima jumătate a anului 2021. Restul sumelor fiind corelate cu respectarea obiectivelor definite în planurile naționale ale statelor membre UE.
Însă, la 10 februarie 2021, cu 582 de voturi pentru, 40 împotrivă și 69 de abțineri, Parlamentul European a aprobat unul dintre elementele majore ale planului de redresare al UE, respectiv de instituire a unei „Facilități de recuperare și reziliență” (FRR). Planul de recuperare și reziliență presupune injectarea a 672,5 miliarde de EUR în economia europeană, în speranța redresării acesteia. In Raportul referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, în care un rol important l-a avut eurodeputatul Siegfried Mureșan, din cadrul grupului PPE, în calitate de raportor, se specifică faptul că planul de redresare al guvernelor naționale vor primi o prefinanțare în primele luni ale anului 2021 nu de 10%, ci de 13%. Ceea ce va reduce povara fiscala a statelor membre UE, fondul de recuperare și reziliență contribuind prin, investițiile naționale preconizate în Planurile naționale, crearea de locuri de muncă și relansarea creșterii economice. De aceea, deputații europeni au votat, cu o largă majoritate, în favoarea rezoluției privind obiectivele, finanțarea și normele pentru accesarea Facilității de recuperare și reziliență.
Pe lângă fundamentarea și elaborarea planurile naționale, statele membre sunt chemate să ratifice acordul privind „resursele proprii” fără de care nu se poate face nici o plată. Spre exemplu, în Franța, Adunarea Națională a votat, la 26 ianuarie 2021 (cu 188 de voturi pentru și 16 împotrivă), în favoarea proiectului de lege care autorizează crearea de noi resurse pentru furnizarea bugetului UE, aprobând astfel reforma bugetară a Uniunii, iar Senatul francez a dat undă verde pe 4 februarie 2021 (www.vie-publique.fr). Franța a devenit astfel a cincea țară UE care a ratificat textul. Însă unele state ar putea împiedica sau, cel puțin, încetini acest proces, precum Ungaria care intenționează să amâne procesul până în iunie, în timp ce la mijlocul lunii februarie, Polonia nu a început încă procedura.
Se știe că această ratificare de către statele membre va permite stabilirea unei noi contribuții la „plastic”, calculată în funcție de greutatea deșeurilor de ambalaje din plastic nereciclat și finanțat de statele membre, care se va aplica retroactiv de la 1 ianuarie 2021. Această contribuție face parte din noile resurse proprii introduse pentru finanțarea planului de redresare. Cert este că, până în 2023, trebuie să fie introduse două noi resurse proprii: o taxă la carbon la frontieră și o taxă digitală. La care se adaugă alte surse proprii de finanțare, precum utilizarea pieței carbonului (sistemul de comercializare a emisiilor) posibil extinsă la transportul aerian și maritim, precum și un impozit pe tranzacțiile financiare și o altă impozitare a companiilor din domeniul digital. Aceasta deoarece, aşa cum precizează grupului PPE în proiectul de Rezoluție legislativă a Parlamentului European referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, „instrumentul Next Generation EU nu ar trebui să devină o povară financiară pentru generațiile viitoare și ar trebui să fie rambursat prin noi resurse proprii ale Uniunii” (www.europarl.europa.eu).
La 12 februarie 2021, prim-ministrul portughez António Costa, a cărui țară deține președinția Consiliului UE, împreună cu președintele Parlamentului European, David Sassoli, au semnat în mod oficial Facilitatea de recuperare și reziliență, după adoptarea sa de către cele două instituții la începutul săptămânii. Aceasta va intra în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, adică la data de 18 februarie 2021 (www.europarl.europa.eu).
Este evident că Fondul de recuperarea și reziliență este răspunsul european la criza legată de pandemia de COVID-19. „Facilitatea de recuperare și reziliență” având două obiective, respectiv pe termen scurt, revigorarea economiei prin sprijinirea venitului național brut, a investițiilor și a nivelului de trai al gospodăriilor, iar, pe termen lung, realizarea de investiții în domeniile prioritare europene, în special în tranziția verde și transformarea digitală. Deci, acest fond finanțează măsurile luate de statele membre în vederea redresării economice, dar în anumite condiții.
Cu alte cuvinte, statele membre trebuie să-și dezvolte planuri naționale de recuperare și reziliență pentru a accesa fondurile puse la dispoziție în cadrul facilității de recuperare și reziliență. Până în prezent, 18 guverne au prezentat Comisiei Europene proiectele lor de plan național de dezvoltare, total sau parțial, printre care și țara noastră. Șase țări au dezvăluit câteva detalii, iar trei sunt încă în faza de discuție. Implementarea măsurilor fiscale pentru redresarea economică prin planurile naționale ale statelor membre ale UE este prioritatea Uniunii Europene pentru 2021. Cert este că, pentru a fi eligibile pentru aceste fonduri, guvernele naționale trebuie să prezinte planurile lor de redresare/dezvoltare Comisiei Europene până la sfârșitul lunii aprilie 2021, detaliind reformele și investițiile planificate. Conform orientărilor și condițiilor Comisiei, fiecare plan național trebuie să dedice cel puțin 37% din bugetul său obiectivelor europene de mediu, inclusiv neutralitatea carbonului până în 2050 și cel puțin 20% transformării digitale. De asemenea, trebuie ca guvernele să aibă în vedere faptul că fondurile nu trebuie utilizate pentru cheltuieli bugetare obișnuite. Comisia va evalua planurile naționale în funcție de criteriile de eficacitate, coerență și garanții împotriva fraudei, corupției și conflictelor de interese. Desigur, accesul la finanțare europeană este condiționat și de respectarea statului de drept și a valorilor fundamentale ale UE (www.vie-publique.fr).
De asemenea, Comisia subliniază faptul că planurile naționale „trebuie să ofere o explicație detaliată a modului în care sunt luate în considerare recomandările pe țări” (ec.europa.eu). Ca parte a semestrului european, acestea oferă îndrumări cu privire la reformele structurale, politicile fiscale și prevenirea dezechilibrelor macroeconomice. Începând cu 15 octombrie 2020, planurile statelor membre, odată adoptate la nivel național, sunt discutate cu Comisia (la nivel politic și tehnic), înainte de prezentarea lor formală. În această perioadă, aceste proiecte pot fi ajustate pentru a îndeplini criteriile stabilite de instituțiile europene. Spre exemplu, programul german de stimulare prezentat pe 3 iunie 2020, în valoare de 130 de miliarde de EUR, are două obiective „stimularea cererii și ofertei” și „modernizarea economiei germane, în special a industriei sale auto”. Aceasta deoarece Comisia Europeană a trimis recomandări Germaniei ca să-și mărească investițiile, așa cum a cerut Spaniei să își mărească impozitele sau să-și reducă cheltuielile pentru a-și limita deficitul public. De altfel, conform grupului PPE, Fondul de redresare și reziliență nu trebuie utilizat pentru cheltuieli bugetare obișnuite, ci pentru investiții și reforme (www.eppgroup.eu). Credința grupului PPE fiind aceea că mecanismul de redresare şi rezilienţă va contribui la modernizarea economiilor şi la ecologizarea acestora. Raportorul PPE pentru propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență militând pentru stabilirea de norme privind modul de cheltuire a banilor, pe care le-a conceput suficient de flexibile pentru a răspunde diferitelor nevoi ale statelor membre.
Se cunoaște faptul că aceste „recomandări specifice țării” reprezintă punctul culminant al semestrului european, o procedură introdusă în 2011 ca reacție la criza economică din 2008, care a afectat în mod special continentul european. Astfel, semestrul european stabilește o agendă anuală, care începe cu un inventar al economiei europene în noiembrie și se încheie cu recomandări pentru fiecare dintre țări, propuse de Comisie în mai și apoi adoptate de Consiliu în iulie. Recomandările Comisiei Europene sunt fără caracter obligatoriu, însă acestea trebuie luate în considerare de către guverne, în special la dezvoltarea programelor lor naționale de reformă. Măsurile cuprinse în recomandări pot acoperi o gamă largă de subiecte: finanțe publice, sisteme de pensii, impozitare, educație, formare profesională, lupta împotriva șomajului etc..
În 2020, procesul semestrului european a fost puternic afectat de pandemia de COVID-19. La 20 mai 2020, în timpul prezentării rapoartelor de țară, vicepreședintele Comisiei, Valdis Dombrovskis, a declarat că „pachetul semestrului european de primăvară a fost reproiectat și raționalizat pentru a ne ghida statele membre prin furtună. În viitorul imediat, obiectivul nostru este să investești în sănătatea publică și să protejezi locurile de muncă și întreprinderile” (ec.europa.eu). Ca atare, se apreciază faptul că trebuie acordată atenție deosebită investițiilor. Intr-un an pandemic, Comisia a identificat patru tipuri de măsuri pentru statele membre: o scutire de la cerințele bugetare, cum ar fi deficitul limitat la 3% din PIB, pentru a păstra locurile de muncă și a ajuta întreprinderile și, în general, pentru a păstra stabilitatea economică; introducerea indemnizațiilor de șomaj, precum și a veniturilor de înlocuire, urmată de o garanție a siguranței lucrătorilor la întoarcerea la muncă, pentru a salva locuri de muncă și a garanta echitatea; identificarea proiectelor care pot contribui la neutralitatea climei, în special în industrie și transporturi, pentru a pune în aplicare Acordul Verde; investiții în tehnologie digitală, educație, competențe și formare, precum și pe piața muncii, pentru a asigura un nivel ridicat de productivitate (www.touteleurope.eu).
In același timp, potrivit Propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, reziliența Uniunii și a statelor membre trebuie să fie consolidate prin finanțarea a șase priorități europene: tranziția ecologică echitabilă, transformarea digitală, coeziunea economică, productivitatea și competitivitatea, coeziunea socială, reziliența instituțională și politicile menite să garanteze faptul că următoarea generație de europeni nu devine o „generație a carantinei”. Ca atare, cel puțin 7 % din cuantumul fiecărui plan de redresare și reziliență din cadrul mecanismului ar trebui să contribuie la măsuri de investiții și de reformă care țin de fiecare dintre cele șase priorități europene, în timp ce întreaga alocare financiară din cadrul mecanismului ar trebui să servească celor șase priorități europene (www.europarl.europa.eu). Astfel că, reformele și investițiile incluse în planurile de redresare naționale ar trebui să consolideze sistemele de protecție și bunăstare socială, administrația publică și serviciile de interes general, inclusiv justiția și democrația, și să contribuie la abordarea provocărilor demografice.
Așadar, cronologic, următoarea etapă a planului european de redresare este etapa în care statele planurile finale de recuperare şi redresare Comisiei Europene, între 1 ianuarie 2021 şi 30 aprilie 2021. O primă evaluare asupra celor 27 de planuri va fi realizată de Comisie, care va fi înaintată Consiliului UE, care va valida planurile cu o majoritate calificată. Dacă un stat membru consideră că un plan național nu îndeplinește criteriile definite, poate solicita implicarea Consiliului European. Plata primelor subvenții sunt așteptate de statele membre cel mai devreme în vara acestui an, dat fiind faptul că planurile naționale trebuie să fie validate de Consiliu, iar parlamentele naționale trebuie să autorizeze Comisia pentru a acorda împrumuturi și a plăti primele subvenții statelor membre. Cu toate acestea, unele state membre sunt optimiste, precum Franța, deși anumite întârzieri sunt posibile din perspectiva aprobării planurilor naționale, deoarece acestea ar putea necesita revizuiri. Astfel, secretarul de stat francez pentru afaceri europene Clément Beaune, optimist fiind a declarat în fața senatorilor, pe 11 februarie, că Franța ar putea primi o primă tranșă de fonduri europene, echivalent cu 13% din suma totală (sau 5 miliarde de EUR), din luna mai (www.touteleurope.eu). Etapa 2021-2022 reprezintă plata a 70% din suma „Next Generation UE” pentru statele membre, iar în 2023 se preconizează a se plăti restul de 30%, odată cu începerea rambursării dobânzilor la împrumut. Anul 2028 este anul în care împrumutul european începe să fie rambursat, proces ce va continua până în 2058 (www.touteleurope.eu).
Așteptările statelor membre UE sunt mari cu privire la fondurile Next Generation UE, la fel ca și ale Comisiei cu privire la planurile naţionale de redresare. Aceasta deoarece redresarea economiei UE, în ansamblul său, ar putea fi realizată inclusiv prin direcționarea investițiilor și prin orientarea reformelor către strategiile și provocările existente ale UE, dar fără a se limita la cele identificate în semestrul european, în Pilonul european al drepturilor sociale, în obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite și nici în planurile naționale privind energia și clima, adoptate în cadrul guvernanței uniunii energetice.
Trebuie precizat faptul că se dorește ca acest Mecanism de redresare și reziliență să contribuie la redresare și reziliență prin reforme și investiții de care să beneficieze întreaga societate și, în special, copiii, tinerii și grupurile vulnerabile, prin educație și formare, economia prin îmbunătățirea mediului de afaceri, dezvoltarea culturii antreprenoriale, dezvoltarea infrastructurii (inclusiv digitală) și a conectivității. Însă, în același timp, mecanismul ar trebui să contribuie la dezvoltarea unei economii circulare durabile, să sprijine sectoarele sănătății și îngrijirii, cultura și mass-media, sportul, turismul și ospitalitatea, agricultura și sectorul agroalimentar, să consolideze biodiversitatea și protecția mediului, să promoveze tranziția verde și să contribuie la investiții în locuințe durabile și eficiente din punct de vedere energetic.
