Problemele unui proiect geopolitic gândit de Belarus și Rusia: centrala nucleară de la Ostrovets (Belarus)

Manoela Popescu

Se cunoaște faptul că siguranța nucleară reprezintă o prioritate-cheie pentru Uniunea Europeană, atât în interiorul său, cât și în afara frontierelor sale externe. In prezent o problemă importantă în ceea ce privește siguranța nucleară este cea a centralei de la Ostrovets din Belarus. Centrala a fost construită ca un proiect geopolitic gândit de Belarus și Rusia. Doar că această construcție precum și exploatarea sa viitoare reprezintă o posibilă amenințare pentru Uniunea Europeană și statele membre UE la nivel de siguranță, sănătate și protecția mediului. De altfel, în concluziile sale din 10-12 decembrie 2020, Consiliul European a subliniat că este important să se asigure securitatea centralei nucleare belaruse de la Astravets (Ostrovets) și a invitat Comisia să investigheze posibile măsuri de prevenire a importurilor comerciale de energie electrică provenind de la instalațiile nucleare ale unor țări terțe care nu îndeplinesc nivelurile de securitate recunoscute de UE (www.consilium.europa.eu).

Aceasta după ce o echipă de evaluare a Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară (ENSREG) a vizitat Belarus și centrala nucleară de la Ostrovets în martie 2018, după activitățile pregătitoare necesare, și a publicat un raport final în iulie 2018. In vederea aplicării recomandărilor făcute de îmbunătățire a siguranței cuprinse în raportul de evaluare, ENSREG a solicitat autorităților din Belarus să elaboreze un plan național de acțiune pentru a se asigura că toate acestea se vor aplica la timp, dar sub rezerva unei viitoare revizuiri independente, așa cum se obișnuiește pentru toate țările din UE și din afara UE, care participă la procesul de simulare a unei situații de criză. Ca atare, în august 2019, Belarus a publicat planul național de acțiune, dar o nouă evaluare de către ENSREG a fost aprobată pentru iunie 2020 și aceasta doar după solicitări repetate și presiuni considerabile la nivel înalt din partea UE. Această evaluare a ENSREG este în curs de realizare, urmând a fi finalizată și publicată în luna martie 2021. De asemenea, se intenționează definitivarea unui raport preliminar emis de plenul ENSREG și transmis Belarusului înainte de exploatarea comercială a centralei, planificată de către autorități pentru martie 2021.

Cu toate problemele de siguranță constatate de către ENSREG și nerezolvate, centrala a început să producă energie electrică la 3 noiembrie 2020 și, mai ales, fără să existe dovezi privind aplicarea recomandărilor formulate în evaluarea din 2018 de către UE și a celor formulate de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). Mai mult decât atât, cum procedurile de acordarea a autorizațiilor au fost modificate în iulie 2020, centrala a început să funcționeze fără autorizație de funcționare. Ca răspuns la decizia de conectare a centralei de la Ostroveţ la rețeaua de energie electrică, livrările de energie electrică între Belarus și UE au încetat la 3 noiembrie 2020, ca urmare a deciziei comune a statelor baltice din august 2020 de a înceta schimburile comerciale de energie electrică cu Belarus de îndată ce centrala de la Ostroveț va începe să producă energie electrică (ec.europa.eu).

Dar cine este ENSREG și ce rol are în ceea ce privește funcționarea centralelor nucleare? Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară (ENSREG) reunește o expertiză vastă, dobândită în evaluări ale centralelor nucleare situate atât în interiorul, cât și în afara UE. Grupul european al autorităților de reglementare a siguranței nucleare (ENSREG) este un grup consultativ independent, expert, creat în 2007 în urma unei decizii a Comisiei Europene. Este format din înalți oficiali ai autorităților naționale de reglementare a siguranței nucleare, a siguranței deșeurilor radioactive sau a radioprotecției și a autorităților civile funcționari cu competențe în aceste domenii din toate statele membre din Uniunea Europeană și reprezentanți ai Comisiei Europene. Rolul ENSREG este de a contribui la stabilirea condițiilor de îmbunătățire continuă și de a ajunge la o înțelegere comună în domeniile siguranței nucleare și gestionării deșeurilor radioactive (www.ensreg.eu).

Situația este îngrijorătoare pentru UE deoarece centrala nucleară de la Ostrovets este amplasată la 50 km de Vilnius (Lituania) și în imediata apropiere a altor țări membre ale UE, cum ar fi Polonia, Letonia și Estonia. Mai mult decât atât, deși cetățenii din Belarus au protestat vehement împotriva construirii centrale, denunțând totodată faptul că membrii unor ONG-uri belaruse, care încearcă să atragă atenția societății cu privire la construirea centralei din Ostrovets, au fost persecutați și arestați ilegal.

Dată fiind situația periculoasă generată de centrala nucleară de la Ostrovets eurodeputatul Cristian Bușoi, din cadrul grupului PPE, președintele Comisiei pentru Energie (ITRE) din Parlamentul European, a solicitat Comisiei Europene, în sesiunea plenară de săptămâna trecută, să evalueze centrala nucleară pentru a asigura respectarea celor mai înalte standarde internaționale de securitate ecologică și nucleară (www.europarl.europa.eu). Aceasta deoarece la o săptămână de la înființare, centrala nucleară din Belarus se confruntă deja cu probleme tehnice, însă, potrivit bielorușilor, nu există pericol, doar unele dispozitive trebuie înlocuite (www.lalibre.be).

O retrospectivă asupra acestui subiect indică faptul că centrala electrică din Ostrovets  (nord-vest Belarus), amplasată la 40 de kilometri de capitala lituaniană Vilnius, construită de compania Atomstroyexport, o filială a monopolului public rus Rosatom, grație unui „împrumut” de 10 miliarde de dolari acordat de Moscova (care acoperă aproape 90% din finanțarea acesteia), este alcătuită din două reactoare de câte 1.200 megawați fiecare și trebuie să acopere o treime din necesarul de energie al Belarusului. Unul dintre cele două reactoare VVER-1.200 va fi destinat consumului intern, în timp ce celălalt va permite Belarusului să exporte energie electrică în regiune. De asemenea, Minsk s-a angajat să achiziționeze tot combustibilul nuclear din Rusia pentru durata de viață a reactoarelor. De fapt centrala este preconizată a avea patru unități: prima unitate a fost dată în funcțiune în 2018, a doua în 2020, iar alte două unități sunt propuse pentru funcționare în 2025.

Spre disperarea Lituaniei, care s-a opus proiectului, producția centralei a fost lansată pe 3 noiembrie 2020. Guvernul Lituaniei percepând într-adevăr centrala nucleară drept „o amenințare la adresa securității naționale”. Potrivit bielorușilor, nu există niciun pericol, testele au arătat doar că unele dispozitive de măsurare și transformatoare trebuie înlocuite. S-ar părea că toate celelalte sisteme ar funcționa bine. De asemenea, autoritățile lituaniene spun că nu au detectat nicio creștere a valorilor radiațiilor (www.lesoir.be). Referitor însă la evaluarea siguranței instalațiilor nucleare din Belarus trebuie spus că teritoriul Belarusului a primit 70% din impactul radioactiv din accidentul de la Cernobîl. Ca urmare, aproape 23% din teritoriul său a fost contaminat. Dar după 30 de ani de la accident, Belarus construiește prima sa centrală nucleară în Astravets, la 20 km de granița cu Lituania, iar pe măsură ce proiectul a avansat, urmând să devină operațional, problemele legate de securitate au început să se manifeste, susținute, în același timp, de lipsa alarmantă de transparență și securitate a proiectului.

Surprinzător, cu toate efectele dezastruoase ale accidentului de la Cernobîl, în 2006, guvernul belarus a aprobat planurile de construire a primei centrale nucleare de la Ostrovets, la aproximativ 50 km est de capitala lituaniană. Amplasamentul a fost ales în 2008 și confirmat prin decret prezidențial în 2011, iar primele betoane au fost realizate în 2013, Rusia livrând un reactor VVER 1200 la sfârșitul anului 2016. Aceasta deși Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a recomandat din 2013 să nu se instaleze centrale nucleare la 100 km de zone dens populate. Iar Academia de Științe din Minsk, încă din 1993, evaluând aproximativ 30 de locuri posibile pentru amplasarea centralei, decretase, de asemenea, că Astravets era cel mai rău loc posibil.

Ca atare, din motive de siguranță, această centrală nucleară se confruntă cu o puternică opoziție internațională. Astfel, Lituania a acuzat în mod deschis Belarusul de încălcarea Convențiilor de la Espoo și Aarhus, prin faptul că nu a efectuat o evaluare a impactului asupra mediului, pentru a informa Lituania cu privire la proiect și pentru a informa publicul despre impactul asupra râului Neris și asupra apei potabile din Lituania. De fapt, încă din 2011, de când a fost anunțat proiectul, autoritățile lituaniene au făcut toate eforturile posibile pentru a-și alerta partenerii cu privire la potențialele riscuri de siguranță pe care le prezintă centrala nucleară de la Ostrovets. Printre argumentele aduse de Lituania se regăsesc următoarele: Belarus nu are experiență cu energia nucleară civilă; Rusia, furnizorul uzinei, a suferit deja accidente nucleare extrem de grave; zona este recunoscut ca fiind una seismică; centrala electrică este situată foarte aproape de capitala lituaniană, un centru de populație semnificativă (500.000 de locuitori); construcția fabricii a fost punctată de incidente în care nici autoritățile din Belarus, nici compania Atomstroyexport nu au arătat un apetit puternic pentru transparență.

Lituania a căutat, evident, sprijin din partea capitalelor Uniunii Europene pentru a împiedica construcția centralei. Dar, din moment ce Belarus nu este stat membru al UE, marja de manevră pentru Bruxelles și statele membre a fost minimă. Astfel că Lituania a încercat să ducă disputa la alte forumuri. În 2011, a depus o plângere specială la Convenția Espoo (Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontalier, ONU, 1991) pentru încălcarea evaluărilor impactului asupra mediului. Cum Belarus nu a efectuat nici o evaluare a impactului asupra mediului și nici nu a organizat dezbateri publice în țara vecină sau consultări bilaterale cu aceasta, conform prevederilor Convenției de la Espoo, în 2013, acesta din urmă a emis recomandări pentru rectificare.

In 2014, Comitetul de implementare a Convenției de la Espoo a declarat că Belarusul a încălcat Convenția prin faptul că nu a furnizat Lituaniei informațiile necesare pentru a evalua posibilul impact asupra mediului al proiectului nuclear (www.unece.org). Iar în 2016, Comitetul de implementare a Convenției de la Espoo sugera înființarea unei comisii internaționale de anchetă pentru a ajuta la soluționarea litigiului. In acest context, potrivit comisarului european pentru energie din 2016, Miguel Arias Canete, care susținea poziția Lituaniei, conform căreia centrala nucleară trebuie să respecte toate cerințele Convenției de la Espoo și securitatea nucleară, Comisia Europeană se va asigura că evaluarea centralei asupra condițiilor de mediu este efectuată corespunzător (belsat.eu). Categoric, la presiunea făcută de UE, ministrul energiei din Belarus, confirma în 2016 că în luna aprilie avusese loc un accident la șantierul centralei nucleare, care a provocat distrugerea parțială a structurii de susținere a izolației, deși, potrivit autorităților din Belarus, incidentul nu a avut nici o consecință negativă asupra siguranței centralei.

Deputații europeni au chestionat Comisia cu privire la siguranța instalațiilor nucleare din Belarus încă din 2016 și au solicitat să fie utilizate toate instrumentele disponibile pentru a se asigura că instalația are teste de rezistență adecvate. Astfel, pe data de 5 aprilie 2016, în numele grupului PPE, eurodeputaţii Algirdas Saudargas, Krišjānis Kariņš, Jerzy Buzek au adresat o întrebare cu solicitare de răspuns oral Comisie Europene cu referire la siguranța și securitatea centralei nucleare de la Ostrovets, construită de către autoritățile belaruse chiar la frontiera cu Uniunea Europeană (www.eppgroup.eu). De fapt, prin respectiva intervenție se cerea Comisiei clarificarea în ceea ce privește evaluarea testelor de rezistență ale centralei nucleare, măsurile luate de Comisie pentru a se asigura că construcția centralei nucleare din Ostrovets îndeplinește standardele ridicate de siguranță aplicabile în Uniunea Europeană (precum şi măsurile necesare pentru respectarea standardelor de siguranță ridicate ale UE, după eventuala sa punere în funcțiune), instrumentele pe care le are Comisia la dispoziție pentru a verifica toate informațiile furnizate sau care urmează să fie furnizate de autoritățile din Belarus și efectuarea testelor de rezistență cu respectarea strictă a metodologiei elaborate de Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară.

Ca atare, a avut loc o dezbatere plenară la 6 iunie 2016, la care majoritatea deputaților și-au exprimat îngrijorarea cu privire la siguranța acesteia și respectarea standardelor internaționale, subliniind natura transfrontalieră a problemei – un impact nuclear nu poate fi cuprins în granițele unei țări – și dificultatea de a verifica riscurile din jurul unei țări. Comisia, care a jucat un rol de observator în construcția Ostrovets, a declarat că va folosi toate instrumentele disponibile pentru a asigura centralei cele mai înalte standarde de siguranță. Cu toate acestea, testele de stres nuclear solicitate de mulți deputați europeni au fost voluntare și intra în competența națională (www.nuclear-transparency-watch.eu).

In februarie 2019, Convenția de la Espoo a decis asupra inadecvării centralei, notificare fiind însă doar o recomandare. Astfel că, autoritățile lituaniene au solicitat menționarea, în „Acordul verde” propus de Comisia Europeană în decembrie 2019, a unei clauze conform cărora instalațiile nucleare din țările terțe trebuie să respecte cele mai înalte standarde internaționale în materie de mediu și de securitate. De asemenea, Lituania a căutat să convingă țările vecine, potențial clienți ai energiei din Belarus – Polonia, Letonia, Estonia și Finlanda – să se implice în lupta pentru respectarea standardelor internaționale în materie de mediu și de securitate a centralei din Belarus. Însă, singurul stat membru care a urmat mișcarea subliniată de Vilnius a fost Polonia.

Odată cu primele teste din decembrie 2019 pentru punerea în funcțiune a primului reactor în 2020, Vilnius își schimbă din nou strategia. In sensul noii strategii, ministrul afacerilor externe, Linas Linkevičius, afirma că a cere Minskului să oprească procesul de punerea în funcțiune a centralei în această etapă ar fi la fel de „nerealistă și prea radicală” ca și necesitatea relocării acesteia. Astfel că Vilnius este acum în favoarea dialogului, pentru a rămâne informat cu privire la progresul lucrărilor, punerea în funcțiune și orice probleme, în numele pragmatismului.

Însă, în contextul în care este preconizată demararea activității comerciale a centralei în martie 2021, deputații europeni din grupul PPE, sunt cei care intervin pentru a solicita Comisiei Europene să colaboreze cu autoritățile din Belarus pentru a întârzia activitatea comercială a centralei până nu sunt respectate pe deplin standardele internaționale de siguranță și de mediu (www.eppgroup.eu). Astfel că, pe 11 februarie 2021, Parlamentul European a adoptat o rezoluție 642 de voturi pentru, 29 împotrivă și 21 de abțineri, ca urmare a întrebări adresate Comisiei de către deputatul european român din grupul PPE, Cristian-Silviu Buşoi (www.europarl.europa.eu). Potrivit eurodeputatului PPE,  Uniunea Europeană ar trebui să continue integrarea celor trei state baltice în rețeaua electrică a UE. De asemenea, grupul PPE își exprimă solidaritatea deplină cu cetățenii din Belarus și cu cetățenii statelor membre UE, preocupați de construcția și exploatarea fabricii Ostrovets, solicitând implicarea la nivel înalt a Uniunii Europene și a instituțiilor sale în acest caz de importanță europeană supremă. In acest sens, Rezoluția critică punerea în funcțiune pripită a centralei nucleare de la Ostrovets, din Belarus, precum și lipsa de transparență și comunicare oficială cu privire la frecventele opriri de urgență ale reactorului, cerând suspendarea demarării activității comerciale până când vor fi respectate standardele internaționale de securitate ecologică și nucleară.

Speranța ca această centrală nucleară să nu se dovedească a fi un alt dezastru pentru omenire este mare, dat fiind faptul că echipa de experți în siguranță nucleară din cadrul Comisiei și din cadrul Grupului European de Reglementări în Siguranță Nucleară (ENSREG) a încheiat o vizită la centrală (după revizuirea testelor tehnice efectuate de la distanță în zilele de 9 și 10 februarie 2021), ca fiind prima misiune de verificare a implementării fizice a măsurilor la uzina Ostrovets. De asemenea, ENSREG și Comisia vor continua să urmărească îndeaproape punerea în aplicare a recomandărilor rămase și, odată ce condițiile pandemice o vor permite, echipa completă de evaluare inter pares se va întruni în Belarus pentru a evalua îndeplinirea recomandărilor rămase.

Trebuie specificat faptul că, în conformitate cu dreptul internațional, decizia cu privire la acordarea licenței uzinei Ostrovets pentru operațiuni comerciale revine autorităților din Belarus, iar responsabilitatea finală pentru siguranța uzinei rămâne aceea a operatorului sub supravegherea autorității naționale de reglementare nucleară. Însă, Comisia folosește toate mijloacele sale diplomatice și politice pentru a asigura o cooperare constructivă cu Belarus și solicită ca orice decizie privind comercializarea să fie luată pe baza datelor actuale pentru cel mai înalt nivel de siguranță.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email
Share on print
Print

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top