Manoela Popescu
In context pandemic, concluziile Consiliului din 7 decembrie 2020 arată importanța strategică a parteneriatului Uniunii Europene cu Statele Unite ale Americii, bazat pe valori și interese comune, pe legături culturale și istorice, precum și pe realitatea geopolitică. O lume întreagă consideră că un parteneriat transatlantic puternic este vital pentru a asigura securitatea, stabilitatea și prosperitatea comună (UE-SUA), dar nu numai. Aceasta deoarece, în același timp, UE consideră că relațiile transatlantice constituie piatra de temelie a ordinii internaționale bazate pe norme, consolidând pacea și securitatea internațională, libertatea, prosperitatea, drepturile omului, egalitatea de gen, multilateralismul, statul de drept și democrația pentru întreg mapamondul. Este clar că, mai ales în condițiile în care eforturile conjugate ale întregii planete sunt îndreptate spre supraviețuire și reconstrucție, UE dorește o colaborare strânsă cu SUA pentru a gestiona problemele globale ale omenirii.
Întrebarea care se află în mintea tuturor este dacă a venit momentul unei conduceri globale din partea SUA și a UE. Oare preluarea președinției SUA de către Joe Biden reprezintă o oportunitate pentru resetarea relațiilor transatlantice? Cert este că, în Concluziile sale din 7 decembrie 2020, Consiliul își subliniază interesul de a se implica într-un dialog politic periodic, cuprinzător și strategic cu Statele Unite, inclusiv la cel mai înalt nivel, pentru a valorifica întregul potențial al parteneriatului transatlantic. Este evident că atât SUA, cât și UE au de beneficiat de pe urma unor relații mai strânse, însă există în continuare diferențe și provocări, care necesită colaborare, cooperare, solidaritate, așa cum susține grupul PPE, și voință. Valorile democrației, drepturile fundamentale ale omului, preocupările comune de politică externă reprezentând eșafodul construcției necesare depășirii tuturor provocărilor în calea securității, stabilității, dezvoltării și prosperității tuturor națiunilor. De aceea, se spune că odată cu sosirea lui Joe Biden la Casa Albă, Uniunea Europeană răsuflă ușurată. Ce așteaptă concret UE de la noua președinție este, cel puțin, o diplomație mai calmă, deoarece, este clar, că vechiul președinte al SUA a subminat relațiile transatlantice. Europenii plătind prețul pentru disprețul manifestat de președinte față de multilateralism și instituțiile internaționale. Între retragerea acordului de la Paris privind clima, războiul comercial inițiat împotriva Uniunii Europene, amenințarea unei dezangajări a NATO sau chiar abandonarea tratatului nuclear iranian, Statele Unite nu a încetat să saboteze realizările diplomației internaționale la care au contribuit ele însele (www.touteleurope.eu). Astfel că, mai multe voci sunt de părere că preluarea președinției SUA de către Joe Biden reprezintă o oportunitate pentru resetarea relațiilor transatlantice. Jeff Hawkins, fost diplomat american și cercetător asociat cu Institutul de relații internaționale și strategice (IRIS) afirma în noiembrie 2020 despre Joe Biden că are „multilateralismul în ADN-ul său”, așa cum europenii au solidaritatea în ADN-ul lor, conform opiniei grupului PPE. De aceea, dincolo de stilul civilizat și diplomat, prezența președintelui Biden la Casa Albă înseamnă întoarcerea unui dialog multilateral cu alte națiuni, în special prin intermediul unor mari organizații internaționale, denigrate în beneficiul relațiilor bilaterale de vechiul președinte. Potrivit politolog invitat la Brookings Institution din Washington și specialist în politică externă americană, intervievată și de All Europa în săptămâna următoare alegerii noului lider american, Célia Belin, există o voință de a reveni la scena internațională și la diplomația activă sub conducerea lui Joe Biden. Prima acțiune a fost revenirea în Acordul climatic de la Paris, din care SUA s-au retras oficial pe 4 noiembrie la instigarea lui Donald Trump (www.touteleurope.eu). Ținând cont de efectele devastatoare ale pandemiei de COVID-19 este și mai presantă nevoia de a pune în aplicare pe deplin Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite, de a asigura o redresare economică verde și de a accelera tranziția către energia verde și tranziția digitală, precum și de a ne consolida valorile comune. Ca atare, aderarea președintelui Statelor Unite la Acordul de la Paris privind schimbările climatice este salutară, aplaudată fiind de grupul PPE (www.eppgroup.eu). De altfel, Consiliul este pregătit să se implice într-un dialog transatlantic privind clima în perioada premergătoare COP26, pe baza Comunicării Comisiei privind Pactul verde european, și să pună în aplicare în comun măsuri concrete de combatere a schimbărilor climatice și de realizare a neutralității climatice. De asemenea, Consiliul consideră necesară colaborarea în vederea aprofundări relațiilor economice, inclusiv pentru soluționarea diferendele comerciale dintre SUE și UE, în vederea stimulării redresării economice. Spre exemplu, UE și SUA ar trebui să-și propună să ajungă la o utilizare mai eficace și coordonată a măsurilor restrictive, precum și să soluționeze chestiunea măsurilor cu efect extrateritorial (www.consilium.europa.eu).
Referitor la lupta împotriva pandemiei de COVID-19, întreaga lume se așteaptă ca SUA să acționeze concertat cu aliații săi și nu să meargă singură ca pe timpul vechiului președinte Donald Trump. Mai ales că, pe timpul campaniei sale, noul președinte american a promis reluarea relațiilor cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Aceasta deoarece retragerea SUA din OMS a fost anunțată de președintele Donald Trump în mai 2020 și va intra în vigoare la data de 6 iulie 2021. De altfel, pe 20 ianuarie, încă din prima zi a mandatului președintelui Joe Biden imunologul și consilierul de la Casa Albă responsabil de pandemia de COVID-19, Anthony Fauci, a confirmat că Statele Unite își vor respecta obligațiile financiare față de OMS.
Deci, există speranța unei coordonări fructuoase a eforturilor UE-SUA de combaterea a pandemiei și a efectelor sale socio-economice. Mai ales că președintele Joe Biden va avea susținerea Senatului, câștigat de democrați prin dubla lor victorie la alegerile senatoriale parțiale din 5 ianuarie 2021 în Georgia (www.touteleurope.eu). Cu alte cuvinte, marja de manevră în ceea ce privește politica externă a noului președinte american va fi mai mare, iar semnarea și aplicarea acordurilor internaționale mult mai facilă. In acest context, Consiliul salută angajamentul viitoarei administrații față de diplomația multilaterală și de alianțele internaționale. Ca atare, Uniunea Europeană așteaptă cu interes să colaboreze îndeaproape cu Statele Unite pentru a consolida capacitatea Organizației Națiunilor Unite de a gestiona provocările de la nivel mondial. Este momentul să se reînnoiască eforturile comune depuse de UE și de SUA pentru a consolida și a reforma organizații internaționale precum Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Mondială a Comerțului (www.consilium.europa.eu). De aceea, președintele Consiliului European, Charles Michel, în discursul din Parlamentul European referitor la investirea celui de-al 46-lea președinte american a propus construirea împreună cu SUA a unui nou pact fondator pentru o lume mai bună. Mai ales că tema ceremoniei de inaugurare a fost „America unită”. Temele prioritare ale unui astfel de pact fondator fiind stimularea cooperării multilaterale, combaterea pandemiei de COVID-19, combaterea schimbărilor climatice și reconstruirea economiilor, asigurarea unui comerț echitabil și promovarea transformării digitale.
Speranța la nivel european este mare în ceea ce privește faptul că diferențele dintre UE și SUA se vor ameliora, deoarece modul în care este percepută America de către întreaga lume s-a schimbat odată cu venirea la Casa Albă a democratului Joe Biden, după ce fostul vicepreședinte a câștigat alegerile prezidențiale din 3 noiembrie 2020 cu peste 81 de milioane de voturi, iar la 14 decembrie a obținut și majoritatea voturilor, 306 la 232, în Colegiul Electoral în urma competiției cu Donald Trump. Cel puțin dorința este comună de a lucra împreună pentru depășirea tuturor provocărilor existente sau care vor veni în anii următori.
Intr-o țară afectată nu doar de pandemia de COVID-19, divizată și polarizată, noul președinte catolic al SUA a afirmat la depunerea jurământului că “aceasta este ziua Americii, a democrației și a speranței”. De asemenea, Joe Biden, președintele SUA, consideră că unitatea este singura cale de a merge înainte și de a avea succes, deși unora această cale și, în același timp, deziderat reprezintă doar o fantezie. Considerând că America a fost testată puternic în timpul mandatului lui Donald Trump, noul președinte dorește să repare alianțele, să colaboreze cu restul lumii, să conducă nu prin exemplul puteri, ci prin puterea provocărilor de astăzi și de mâine. De asemenea, președintele Biden, fost vicepreședinte al SUA, a ținut și un moment de reculegere în memoria victimelor răpuse de pandemia de COVID-19 și a încheiat alocuțiunea sa cu “Dumnezeu să binecuvânteze America și să ne protejeze trupele”. Înțelepciunea, experiența, vârsta, deoarece președintele SUA este cel mai în vârstă om politic din SUA care a preluat vreodată funcția de președinte, reprezintă elemente în favoare dezghețării relațiilor SUA cu întreg mapamondul.
Cert este că Uniunea Europeană și Statele Unite ar trebui să mențină strânsa cooperare și dialogul în domeniul securității și al apărării și să își intensifice și mai mult eforturile comune, inclusiv printr-un parteneriat strategic UE-NATO consolidat, avantajos pentru ambele părți în domenii de interes comune, așa cum s-a precizat în cadrul declarațiilor de la Varșovia din 2016 și de la Bruxelles din 2018. Acest lucru va permite abordarea eficace a diferitelor amenințări și provocări tradiționale și emergente. În concordanță cu concluziile Consiliului din 17 iunie 2020, inițiativele UE în materie de securitate și apărare vor spori contribuția europeană la securitatea transatlantică. Acest lucru va contribui și la consolidarea ordinii internaționale bazate pe norme, în centrul căreia se află Organizația Națiunilor Unite.
De asemenea, parteneriatul UE – SUA trebuie să răspundă provocărilor venite din partea Chinei. Este adevărat că UE a încheiat 2020 într-o notă optimistă n ceea ce privește relațiile ei cu China, ajungând la un acord cu Beijingul, unul care va deschide calea mai multor investiții ale companiilor europene în China, în ciuda reprimării dizidenților din Hong Kong și a impunerii muncii silnice majorității musulmane din regiunea Xinjiang de către președintele Xi Jinping. Ca urmare a acordului, UE a obținut o concesie de formă de la China și anume o înțelegere privind eforturi „continuate și susținute”, urmărind ratificarea convențiilor internaționale împotriva muncii silnice. De asemenea, producătorii germani de automobile care operează în China au dobândit anumite beneficii, motiv pentru care cancelarul german Angela Merkel, a insistat pentru încheierea acordului. In aceste condiții, Occidentul în mod clar își dorește să exercite un control mai mare asupra termenilor în care tratează cu Beijingul, mai ales că este clar că guvernul Xi nu intenționează să adopte vreo schimbare fundamentală în privința drepturilor omului sau a practicilor sale economice mercantile, precum și nici a posturii sale militare agresive față de Taiwan. Iar acest deziderat nu poate fi realizat dacă SUA și UE, precum şi alte democrații nu vor face un front comun, solidar, unit în vederea rezolvării acestei provocări. De fapt, propunerea în acest sens a venit de la președintele SUA, iar restaurarea relațiilor cu UE reprezintă primul pas spre realizarea acestui obiectiv (www.g4media.ro).
La nivelul UE, pandemia de COVID-19, Brexit-ul şi haosul politic internațional din 2020 au lovit bătrânul continent cu o forță deosebită, exacerbând tensiunile care au afectat UE timp de ani de zile. De aceea, relansarea relațiilor cu SUA reprezintă o componentă importantă a redresării economice și a dezvoltării durabile, reziliente şi digitale. Acum când, după luni de negocieri dificile, statele membre au căzut de acord asupra unui buget pe termen lung și a unui pachet de recuperare economică după impactul pandemic, ambele însumând aproape 1,8 trilioane de EUR este timpul asumării unei abordări proactive a tuturor provocărilor prezente și viitoare. Iar relația transatlantică este necesară, mai ales că SUA și-au adus o contribuție semnificativă la integrarea europeană. Americanii luându-și un angajament de durată după cel de-al doilea război mondial față de un continent european devastat și expus ambițiilor Uniunii Sovietice. Planul Marshall, lansat în 1947, a permis reconstrucția Europei, necesară pentru a evita renașterea naționalismului și pentru a asigura stabilitatea politică. În fața amenințărilor externe, Tratatul Atlanticului de Nord, încheiat în aprilie 1949, a pus Europa mult timp sub protecția americană. Prin urmare, integrarea europeană, care face parte din această filiație, a fost susținută de Washington. În 1962, John F. Kennedy a spus că este gata să „declare interdependența” Statelor Unite cu europenii pentru a construi un parteneriat „reciproc benefic” (www.vie-publique.fr). Orice extindere a UE a fost văzută de SUA drept un vector de consolidare a democrației și a unificării continentului european.
Însă, la nivelul publicului larg american, cunoștințele despre Uniunea Europeană și instituțiile sale sunt relativ limitate. Aceasta deoarece UE este privită prin prisma NATO sau din unghiul relațiilor bilaterale, însă aproape niciodată din perspectiva a ceea ce reprezintă Uniunea Europeană. Există încă la nivelul Statelor Unite un anumite scepticism referitor la reușita construcției europene, pe care o consideră un experiment democratic inovator dar nefuncțional. Poate pentru că UE este văzută ca un organism birocratic, cu procese decizionale lungi și complexe, care nu conduce la un consens facil. Acesta poate fi și motivul pentru care multe institute de cercetare americane conservatoare au militat deschis în favoarea Brexit-ului (de exemplu, Institutul Cato, Fundația Heritage, Institutul pentru Afaceri Economice, Institutul Adam Smith …).
Categoric, această percepție și aceste interpretări greșite diminuează legitimitatea Uniunii Europene de a pretinde un rol internațional. Cu rare excepții (cum ar fi negocierea acordului nuclear iranian din 2015), europenii nu sunt luați în serios în dezbaterile strategice, chiar și atunci când sunt în joc interesele lor esențiale. Acest ultim punct este ilustrat de faimosul – și decent intraductibil – „La dracu cu UE! Lansată de Victoria Nuland, subsecretar de stat pentru afaceri europene în administrația Obama, pentru a-și exprima frustrarea față de încercările europene de a juca un rol principal în rezolvarea crizei din Ucraina (www.vie-publique.fr). Cu toate acestea grupul PPE luptă pentru ca UE să devină lider în ceea ce privește inovarea și digitalizarea, dar și în abordarea luptei împotriva COVID-19, din perspectiva solidarității (www.eppgroup.eu).
Cert este că, în prezent, Uniunea Europeană întruchipează un model ideologic care, deși concurează în anumite domenii (inovării, digitalizării) este compatibil cu cel promovat acum de Washington, prin noul președinte instaurat în funcție la 20 ianuarie 2021. Iar dezvoltarea relațiilor UE-SUA este absolut necesară pentru revitalizarea tuturor domeniilor socio-economice, în haosul creat de pandemia de COVID-19.
