Manoela Popescu
In contextul în care cel de-al doilea val al pandemiei de COVID-19 se manifestă din plin în statele membre UE, Comisia Europeană face eforturi deosebite pentru susținerea lucrătorilor și protejarea locurilor de muncă. O analiză a situației prezente pandemice relevă faptul că există un număr de 56.498.113 cazuri de COVID-19 la nivel global, primele zece țări afectate fiind SUA cu 11.558.241 de cazuri, India cu 8.958.483 de cazuri, Brazilia cu 5.945.849 de cazuri, Franța cu 2.115.717 de cazuri, Rusia cu 1.998.966 de cazuri, Spania cu 1.525.341 de cazuri, Regatul Unit cu 1.434.004 de cazuri, Argentina cu 1.339.337 de cazuri, Italia cu 1.308.528 de cazuri și Columbia cu 1.218.003 de cazuri. La o primă vedere, cele două țări europene cele mai afectate și în primul val al pandemiei de COVID-19, Italia și Spania, au revenit odată cu al doilea val pandemic în top zece țări afectate. La nivel mondial, pandemia de COVID-19 a făcut ravagii, numărul de decese înregistrat fiind la acest moment de 1.354.205, primele zece țări afectate sunt SUA cu 250.898 de decese, Brazilia cu 167.455 de decese, India cu 131.578 de decese, Mexico cu 99.528 de decese, Regatul Unit cu 53.870 de decese, Italia cu 47.870 de decese, Franța cu 46.772 de decese, Iran cu 43.417 de decese, Spania cu 42.039 de decese și Argentina cu 36.347 de decese. Speranța recuperărilor este mare, dat fiind faptul că la nivel global sunt 36.315.407 de persoane însănătoșite, din care în primele zece țări sunt: 8.383.602 de recuperări în India, 5.383.385 de recuperări în Brazilia, 4.350.789 de recuperări în USA, 1.514.945 de recuperări în Rusia, 1.156.474 de recuperări în Argentina, 1.125.184 de recuperări în Columbia, 869.165 de recuperări în Peru, 762.025 de recuperări în Mexico, 701.534 de recuperării în Africa de Sud, 583.704 de recuperări în Iran și 561.851 de recuperări în Germania.
Cert este că această criză socio-economică și de sănătate este cea mai gravă din anii postbelici. In acest context, solidaritatea dintre țările Uniunii Europene a fost pusă la încercare, la fel ca acum zece ani în timpul crizei zonei euro. Însă, de data aceasta, factorii de decizie europeni au fost la înălțimea provocării pandemice. Începând cu luna aprilie a acestui an, aceștia au adoptat un set de inițiative pentru a sprijini răspunsul statelor membre la pandemie și pentru a atenua durata și amploarea crizei pandemice. În aprilie, miniștrii de finanțe ai UE au adoptat un pachet de salvare de urgență de 540 miliarde EUR pentru a ajuta statele să facă față consecințelor economice și sociale ale COVID-19. Acest pachet a fost completat apoi în iulie de un plan de stimulare numit „Next Generation EU” (prezentat de Comisie în fața Parlamentului European pe 27 mai a.c.). Printre diferitele instrumente adoptate unul vizează în mod explicit protejarea locurilor de muncă și a lucrătorilor afectați de pandemia COVID-19. Ideea acestui instrument denumit SURE a venit ca rezultat al schemelor parțiale de șomaj ce și-au arătat efectele pozitive în limitarea impactului recesiunii asupra ocupării forței de muncă în multe state membre, în special în Germania, în timpul crizei economice din 2008 (institutdelors.eu). Ca atare, Comisia a propus un nou instrument bugetar, numit SURE (al cărui acronim în franceză înseamnă „sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor șomajului în situații de urgență”), care are ca scop sprijinirea schemelor de șomaj parțial în statele membre UE.
Instrumentul SURE, trecând de la ambiție la acțiune, cu o forță financiară de 100 de miliarde de EUR în total, oferă asistență financiară sub formă de împrumuturi acordate în condiții favorabile (rate mai mici ale dobânzii și / sau scadențe mai lungi) de către UE statelor membre, pentru a finanța schemele parțiale de șomaj și măsuri similare pentru a proteja locurile de muncă și, astfel, angajații și lucrătorii independenți împotriva riscului șomajului și a pierderii de venit şi de cele necesare subzistenței.
SURE, în contextul adoptării sale, a adus două avantaje majore. Primul avantaj major al instrumentului este faptul că acesta este privit ca o dovadă a solidarității europene, în special datorită atenției acordate celor mai afectate țări și a cetățenilor acestora. Într-un context de euroscepticism în creștere în unele țări, în special în Italia, unde cetățenii s-au simțit abandonați de alte țări europene, acest aspect politic nu este deloc de neglijat. Deși, grupul PPE consideră că solidaritatea există în ADN-ul europenilor. De altfel, pentru a răspunde situației extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19, Grupul PPE a propus un Pact de Solidaritate format din măsuri imediate și dintr-un plan pe termen lung pentru a consolida răspunsul UE la o astfel de criză. Al doilea avantaj major al finanțării SURE are o dimensiune economică, respectiv a încurajat statele membre să instituie și să recurgă la sisteme parțiale de șomaj, deoarece aceste scheme consolidează reziliența economiilor, evitând întreruperea relațiilor de muncă, care sunt foarte costisitoare pentru lucrători și întreprinderi. Datorită muncii de scurtă durată, concedierile și costurile viitoare de angajare sunt reduse, capacitatea de producție și capitalul uman al companiilor sunt păstrate și pierderea venitului gospodăriei este limitată.
Începând cu martie 2020 aceste scheme au fost utilizate pe scară largă de către statele membre, având un rol major în asigurarea supraviețuirii companiilor europene și a prevenirii unei creșteri bruște și rapide a șomajului (deși acesta a crescut la un nivel destul de îngrijorător în toate statele membre). Se cunoaște faptul că primii beneficiari ai instrumentului SURE, din cele 16 state membre care au solicitat în mod oficial sprijin financiar prin program, au fost Spania cu 21,3 miliarde de EUR și Italia cu 27,4 miliarde de EUR.
Comisia Europeană a emis pentru a doua oară la 10 noiembrie obligațiuni cu impact social în cadrul Instrumentului SURE al UE, cu o valoare totală de 14 miliarde EUR. Emisiunea a constat în două obligațiuni, una în valoare de 8 miliarde EUR, exigibilă pentru rambursare în noiembrie 2025, iar cealaltă în valoare de 6 miliarde EUR, exigibilă pentru rambursare în noiembrie 2050. Se pare că această emisiune a avut un ecou pozitiv pe piețele de capital, cererile de subscriere depășind cu 13 și, respectiv, cu 11,5 ori oferta disponibilă pentru tranșa de 5 ani și, respectiv, pentru cea de 30 de ani, mărind astfel valoarea ambelor obligațiuni. Conform Regulamentului SURE, crearea unui instrument european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE) ca urmare a epidemiei de COVID-19 ar trebui să „permită Uniunii să răspundă la criza de pe piața forței de muncă într-un mod coordonat, rapid și eficace și în spiritul solidarității între statele membre, reducând astfel impactul asupra ocupării forței de muncă pentru persoane și sectoarele economice cele mai afectate, și atenuând efectele directe ale acestei situații excepționale asupra cheltuielilor publice ale statelor membre”.
Condițiile în care Comisia contractează împrumuturi sunt transferate direct statelor membre beneficiare, deoarece conform art. 4 din Regulamentul SURE, asistența financiară ia forma unui împrumut acordat de către Uniune statului membru în cauză. Obligațiunile emise de UE în cadrul SURE beneficiind de eticheta „obligațiuni cu impact social”. Astfel, investitorii au încredere că fondurile colectate vor servi unui obiectiv cu adevărat social. În mod specific, aceste împrumuturi vor ajuta statele membre să acopere costurile legate direct de crearea sau extinderea schemelor naționale de muncă pe perioadă scurtă de timp și alte măsuri similare puse în aplicare pentru lucrătorii independenți, ca răspuns la criza actuală. Schemele de muncă pe termen scurt pot preveni un șoc temporar, contribuind totodată la păstrarea capacității productive și a capitalului uman, al întreprinderilor și economia, în ansamblu.
La data de 17 noiembrie 2020, Comisia Europeană a plătit 14 miliarde EUR din Instrumentul SURE către nouă state membre, pentru a contribui la menținerea locurilor de muncă în cadrul celei de a doua tranșe a sprijinului financiar acordat statelor membre prin intermediul acestui instrument. În cadrul sprijinului financiar Croația a primit 510 milioane EUR, Cipru 250 de milioane EUR, Grecia 2 miliarde EUR, Italia 6,5 miliarde EUR, Letonia 120 de milioane EUR, Lituania 300 de milioane EUR, Malta 120 de milioane EUR, Slovenia 200 de milioane EUR, iar Spania 4 miliarde EUR.
La sfârșitul lunii octombrie (21 octombrie a.c.), Italia, Spania și Polonia au primit deja un total de 17 miliarde EUR în cadrul Instrumentului SURE al UE. Emisiunea a constat în două obligațiuni, suma de 10 miliarde EUR fiind exigibilă pentru rambursare în octombrie 2030, iar suma de 7 miliarde EUR fiind exigibilă pentru rambursare în 2040.
Până în prezent, Comisia a propus acordarea unui sprijin financiar în valoare de 90,3 miliarde EUR pentru 18 state membre. Viitoarele tranșe ale sprijinului vor fi acordate în cursul următoarelor luni, odată încheiate respectivele emisiuni de obligațiuni. Când vor fi alocate toate sumele în cadrul SURE celor 9 țări, Croația va primi 1 miliard EUR, Cipru 479 de milioane EUR, Grecia 2,7 miliarde EUR, Italia 27,4 miliarde EUR, Letonia 192 de milioane EUR, Lituania 602 milioane EUR, Malta 244 de milioane EUR, Slovenia 1,1 miliarde EUR, iar Spania 21,3 miliarde EUR.
Acest sprijin, sub formă de împrumuturi acordate în condiții avantajoase, le va permite respectivelor state membre să facă față creșterilor bruște ale cheltuielilor publice efectuate în vederea menținerii locurilor de muncă. Pentru acest deziderat, în contextul finanțării sistemelor de șomaj tehnic ale celor nouă țări, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a declarat că în curând vor fi puse la dispoziție și alte fonduri. Mai exact, sprijinul financiar menționat anterior va contribui la acoperirea costurilor legate direct de finanțarea sistemelor naționale de șomaj tehnic și a altor măsuri similare instituite ca răspuns la pandemia de COVID-19 și destinate inclusiv lucrătorilor independenți. In același context, comisarul Johannes Hahn, responsabil cu bugetul și administrația, a declarat că este „bucuros că le-a permis cetățenilor din mai multe state membre să beneficieze de sprijinul de care au atâta nevoie în perioade de criză”. Iar comisarul pentru economie, Paolo Gentiloni, a afirmat că este „mândru că, în aceste vremuri de restriște pentru atât de mulți lucrători europeni și atât de multe întreprinderi europene, Comisia aduce speranță și sprijin” (ec.europa.eu).
Dar este cu adevărat instrumentul SURE catalizator pentru reasigurarea șomajului european? Deși acordurile de lucru pe termen scurt pot limita creșterea șomajului și, în același timp, amploarea crizei sociale și a ocupării forței de muncă, criza actuală are inevitabil un impact pe termen mediu asupra pieței muncii. Unii lucrători au fost deja concediați și vor fi mai mulți în acest al doilea val pandemic. SURE, care este un instrument temporar, trebuie completat de alte inițiative în vederea salvării situației dezastruoase din economiile statelor membre. Dincolo de planul de redresare deja adoptat și de diferitele inițiative care fac parte din acesta pentru susținerea ocupării forței de muncă, SURE ar trebui să formeze nucleul unui instrument european permanent de reasigurare a șomajului. Ideea reasigurării șomajului nu este nouă; a fost apărat de mulți experți de la criza zonei euro ca instrument indispensabil pentru a completa arhitectura Uniunii Economice și Monetare. SURE ar putea ajuta la depășirea rezistenței la o astfel de descoperire și aceasta ar fi cu siguranță cea mai vizibilă și cea mai importantă moștenire (institutdelors.eu). Comisia prezidată de Ursula von der Leyen anunțase înainte de criză o propunere în favoarea creării unei reasigurări europene pentru șomaj până la sfârșitul anului 2020. În contextul creșterii șomajului în UE, ca urmare a efectelor crizei pandemice, este important ca această ambiție să fie menținută. Desigur, asistența financiară nu este singura pârghie de acțiune pe care UE o are pentru a rezolva criza socială și a ocupării forței de muncă. O altă abordare vizează inițiativele europene în domeniul îmbunătățirii competențelor precum strategia pentru competențe. Economia europeană confruntată cu accelerarea tranzițiilor digitale și ecologice (tranziții așteptate de la planurile naționale de redresare ale statelor membre UE) trebuie să investească în recalificarea și modernizarea competențelor lucrătorilor, mai ales în ceea ce privește competențele digitale. Potrivit grupului PPE UE trebuie să ajute statele membre să asigure accesul egal la educația digitală. In acest context, europarlamentarul Michaela Šojdrová, purtătorul de cuvânt al grupului PPE pentru educație, afirma că Fondul de redresare al UE și următorul buget multianual trebuie, de asemenea, să fie utilizate pentru echipamente digitale pentru școli și copii.
În plus, Comisia von der Leyen s-a angajat să adopte în 2021 un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a celor douăzeci de principii ale Pilonului european al drepturilor sociale (adoptat în 2017). Adoptarea acestui plan devenind cu atât mai necesară în contextul social actual. Ca atare, instrumentul SURE, prin obligațiunile emise, care beneficiază de eticheta „obligațiuni cu impact social”, reprezintă cel mai important program de împrumut al UE cu efecte socio-economice imediate asupra entităților fizice şi juridice.
