Manoela Popescu
Combaterea schimbărilor climatice reprezintă, mai ales în contextul actual, o provocare la care omenirea trebuie să găsească de urgență răspuns. Schimbările climatice au un impact din ce în ce mai mare nu numai asupra sănătății oamenilor şi a securității alimentare, ci și asupra ecosistemelor și a biodiversității planetei. Efectele multiple ale schimbărilor climatice ne afectează pe noi toți. Cetățenii europeni, considerând că schimbările climatice reprezintă o problemă gravă, doresc o intensificare a acțiunilor în sensul combaterii acestora. Se cunoaște deja faptul că schimbările climatice prezintă un impact negativ asupra familiilor cu venituri mici, datorită creșterii costurilor alimentelor şi a energiei, precum şi asupra altor grupuri vulnerabile din societate: persoane cu sănătate fragilă, persoane aflate în situații de precaritate sau persoane cu locuințe inadecvate, spre exemplu.
Recent, alte efecte ale schimbărilor climatice sunt relevate de studii științifice, cum ar fi amenințările asupra moștenirilor culturale (inclusiv culinare) ale țărilor lumii. Valurile de căldură, inundațiile și seceta par să constituie partea principală a pericolelor climatice care afectează moștenirile culturale ale Europei. Potrivit unui nou studiu comandat de Comisia Națională pentru Climă, produsele emblematice ale Belgiei, cartofii prăjiți și berea, ar putea fi grav afectate de repercusiunile schimbărilor climatice (www.euractiv.fr). Conform respectivului studiu, în Belgia, se așteaptă ca schimbările climatice să ducă la veri mai calde și mai uscate și la ierni mai blânde și mai umede. De altfel, rezultatele studiului sunt demonstrate nu doar de succesiunea de veri fierbinți din ultimii ani, ci, mai ales, de temperaturile extreme fără precedent înregistrate în vara anului 2019. Costurile totale, care sunt cauzate în principal de căldura extremă, secetă și inundații, se ridică la aproape 9,5 miliarde de EUR pe an, adică aproximativ 2% din PIB-ul belgian. În schimb, câștigurile, asociate cu ierni mai blânde, ajung la aproximativ 3 miliarde de EUR pe an, sau 0,65% din PIB. Mai toate sectoarele economice (energia, pescuitul, turismul, agricultura și transporturile) vor suporta efectele negative ale schimbărilor climatice, însă agricultura va fi, de departe, cel mai afectat sector. Potrivit raportului mai sus amintit, episoadele de secetă și caniculă din 2018 din regiunea flamandă a Belgiei au dus la o reducere a volumului producției de cartofi cu 31% , a volumului producției de sfeclă de zahăr cu 13% și cu 10% reducerea volumului producției de cereale. In vederea salvării producției agricole, industria de profil a început deja o tranziție pentru a trece la soiuri mai rezistente la căldură, ceea ce înseamnă cheltuieli de cercetare-dezvoltare.
In acest context, Uniunea Europeană a lansat o nouă strategie de creștere prin Comunicarea „Pactul ecologic european”, care are drept scop „transformarea UE într-o societate echitabilă și prosperă, care să îmbunătățească calitatea vieții atât pentru generațiile de azi, cât și pentru cele de mâine, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, în care să nu existe emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050 și în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor” (ec.europa.eu). Deci, Pactul Ecologic European sau Pactul Verde European reprezintă foaia de parcurs a UE pentru a ajunge la o economie durabilă. Acesta reafirmă ambiția Comisiei de a face din Europa, până în 2050, primul continent neutru din punct de vedere climatic. Cunoscut este faptul că, partea centrală a pachetului ambiţios propus de Comisie o reprezintă acțiunile în domeniul climei. Parlamentul European, cât și Consiliul European au aprobat obiectivul pe termen lung al UE în materie de neutralitate climatică. Pactul Verde European, potrivit grupului PPE, face parte din „obligația morală” de a proteja planeta. Vicepreședinta grupului PPE, Esther De Lange, considerând că „suntem ultima generație care poate face acest lucru”.
În urma deciziei Consiliului European din 12 decembrie 2019 de a aproba obiectivul neutralității climatice până în 2050, în lumina celor mai recente date științifice disponibile și având în vedere nevoia de a intensifica acțiunile climatice la nivel mondial, Comisia a propus pe 4 martie 2020 o lege europeană privind clima, care să impună Uniunii Europene obligația legală de a deveni neutră cu privire la planul climatic până în 2050. Aceasta după ce, la 17 septembrie a.c., Comisia și-a modificat propunerea de a încorpora un nou obiectiv de reducere a emisiilor până în 2030 de 55% până în 2030, țintă susținută de grupul PPE. Consiliul European, stabilind în cadrul Agendei sale strategice pentru perioada 2019-2024, că una dintre principalele patru priorități este construirea unei Europe verzi, echitabile, sociale și neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei. Parlamentul pledând mult timp pentru o politică climatică ambițioasă și chiar declarând la 28 noiembrie 2019 urgența climatică şi de mediu. In Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european, Parlamentul European solicitând ca tranziția (necesară) către o societate neutră din punctul de vedere al efectelor asupra climei să aibă loc până cel târziu în 2050 și ca această să devină o reușită europeană.
Legea europeană privind clima a intrat în dezbaterea Parlamentului European, iar săptămâna trecută acesta a votat pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la 60% până în 2030. Deși această țintă a fost inițial planificată la 40%. Parlamentarii UE au votat, ca atare, în favoarea unei propuneri de modificare a țintei climatice pentru 2030. Cu un scor strâns, estimările timpurii arătând 352 de voturi pentru, 326 împotrivă și 18 abțineri, textul legi europene privind clima, care urmărește ca obiectivul neutru în materie de carbon până în 2050 să fie obligatoriu din punct de vedere juridic, a fost trimis Consiliului UE pentru aprobare finală.
Dezbaterile din plenul PE au fost intense, raportorul din partea socialiștilor considerând textul drept un câștig major, la fel ca şi activiștii de mediu care au salutat votul, spunând că este o victorie în lupta împotriva schimbărilor climatice. Pe de altă parte, grupul PPE, care reprezintă cel mai mare grup politic din Parlamentul European, a susținut reducerea cu 55% a emisiilor de CO2, întrucât „aceasta este cea mai fezabilă opțiune”, potrivit estimărilor Comisiei Europene (www.europarl.europa.eu). Peter Liese, parlamentar german din Partidul Popular European (PPE), şi-a exprimat pe Twitter regretul că majoritatea Parlamentului European nu a sprijinit legea privind clima propusă de executivul UE și a votat pentru un obiectiv prea optimist ridicat la 60%. Acesta crede că noua țintă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la 60% până în 2030 reprezintă un obiectiv „prea ambițios” ce va afecta piața muncii. Comparând schimbările climatice cu COVID-19, Peter Liese, în numele grupului PPE, în discursul său din plenul PE, a susținut cu tărie propunerea Comisiei (avizată științific), care se înscrie în obiectivele Acordului de la Paris şi care a fost aprobată de Consiliu, considerând că nu este un timp potrivit pentru a vota „tactici” referitoare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (așa cum au motivat cei din comisia ENVI ținta de 60% în cadrul dezbaterilor). De asemenea, îngrijorat de slujbele oamenilor în context pandemic, Peter Liese a specificat faptul că „nu le putem spune oamenilor care sunt îngrijorați de slujbele lor, în industria siderurgică, în industria aprovizionării auto etc.: „Nu am vrut să spunem asta, a fost doar o tactică” (www.europarl.europa.eu). In contextul în care întreaga omenire este afectată mai ales din perspectivă socio-economic de criza pandemică şi în care șomajul este în creștere, riscul unei obligativități de reducere emisiilor de gaze cu efect de seră la 60% până în 2030 pentru piața muncii devine real. Mai mult decât atât, au votat în favoarea propunerilor care să asigure că fiecare stat membru va atinge neutralitatea carbonului până în 2050. Cu toate acestea, grupul ecologist a susținut în plenul PE că această țintă de 60% încă nu se potrivește cu dovezile științifice cu privire la acțiunile care ar trebui întreprinse pentru a menține temperaturile sub 1,5 ° C-2 ° C în conformitate cu Acordul de la Paris, solicitând chiar o reducere cu cel puțin 65% până în 2030 și o separare a obiectivelor între reducerea și eliminarea CO2 (www.euractiv.fr).
Se cunoaște faptul că, în perioada 1990-2018, ca urmare a cadrului de reglementare instituit de Uniunea Europeană și a eforturilor depuse de industriile europene emisiile de gaze cu efect de seră din Uniune au fost reduse cu 23 %, în timp ce economia a crescut cu 61 % în aceeași perioadă, ceea ce demonstrează că există posibilitatea creșterii economice în condițiile reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.
Studiile de impact realizate de Comisie, precum şi cele comandate de grupul PPE, referitoare la reducerea la 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, arată că această viziunea ambițioasă este realistă, deși era clar că şi în aceste condiții entitățile (fizice şi juridice) s-ar fi confruntat cu provocări extreme. Voința politică de a acționa astfel încât Uniunea Europeană să devină până în 2050 primul continent din lume care atinge obiectivul neutralității carbonului este mare, dar trebuie să fie realistă şi fezabilă, iar ținta de 60%, potrivit grupului PPE, nu se încadrează în acest deziderat. Important este ca obiectivele asumate să fie şi atinse în realitate, nu doar declarate şi aprobate. Rămâne de văzut dacă Consiliul va aproba o astfel de țintă de 60% şi dacă aceasta va rămâne valabilă, cum va fi atinsă până în 2030, sub impactul efectelor negative ale prezentei crize multidimensionale.
