de Adrian Stănescu
Există o regulă constatată și verificată în timp: cei cu convingeri democratice autentice sunt adepții consultării populare, alegerilor cu alte cuvinte, în condiții cât mai apropiate de normalitate. Ceilalți, sigur declarativ democrati, mari iubitori de ”sfânta constituțiune” și de instituțiile acesteia își arată entuziasmul și preocuparea pentru alegeri atunci când condițiile concrete par să le dea cele mai mari șanse de succes. Altminteri, mai încetișor.
România lunii ianuarie și a primelor două decade din februarie curent a cunoscut spectrul unor aproape sigur alegeri parlamentare anticipate. Nimic nu părea în stare să stea în calea unei evoluții politice care să aducă la un numitor comun culorile politice ale Guvernului, Președintelui și în final Parlamentului. Realitatea politică se prefigura a fi departe de cea proiectată la finalul anului 2016 când virusul chinezesc, adevărată ”lebădă neagră” pentru politica românească, a schimbat cu totul datele problemei. Amânarea alegerilor locale, programate pentru începutul verii s-a impus de la sine și măsura nu a fost contestată de nimeni.
Odată cu apropierea datei alegerilor locale – 27 septembrie, data stabilită de Parlament, dominat autoritar de majoritatea rezultată în 2016 – mesajele actualei majorități parlamentare s-au schimbat; de unde comunicatorii ”social-democrati” prezentau un narativ negationist referitor la amplitudinea pandemiei covid-19, cu proteste vehemente împotriva măsurilor de protecție propuse, și apoi impuse de Guvern conform reglementărilor legale, proteste, trebuie spus, în relativ acord cu părerile unei bune părți a cetățenilor mai puțin sau deloc instruiți și foarte dispuși să plece urechea la o asiduă propaganda antiguvernamentală. Totul, evident, pe fondul unei inevitabile, dar mult mai puțin grave decât s-a presupus inițial, deteriorări a ansamblului condițiilor de existență.
In momentul de față mesajul ”social-democrat” s-a schimbat; domină grija pentru sănătatea cetățenilor, a copiilor în contextual apropiatei deschideri a anului școlar, e drept marcat de numeroase incertitudini. Mai mult, numeroase voci ”social-democrate” își pun întrebări retorice, nu de puține ori extrem de tendențioase, cu privire la desfășurarea procesului electoral, la procesul de votare.
Evident substratul e foarte transparent: o nouă amânare a alegerilor, desigur din motiv de cauză majoră, pe de o parte ar putea să subțieze hemoragia de actuali aleși locali ai PSD spre partidul aflat la guvernare și, pe de alta, inducerea unui acut sentiment de teamă în rândul alegătorilor privind riscul de infectare, ceea ce ar determina o prezență scăzută la vot și o lipsă de interes. Intotdeauna, în România post 1990, prezența slabă la vot a favorizat pe ”social-democrati”. Simplu.
Despre perspectiva alegerilor parlamentare ce ar trebui să se desfășoare spre sfârșitul ultimului trimestru al acestui an, într-o proximă intervenție.
Post scriptum nedorit
Astăzi, 24 august, i se propune publicului interesat prin intermediul Adevărul.ro cel mai odios narativ de pretinsă analiză politică. Alina Mungiu-Pippidi este autoarea unui text, mai degrabă un apel: Români, apăraţi-vă democraţia! , nimic mai mult decât un atac de cea mai clară construcție anarhistă la adresa instituțiilor statului roman în formula lor actuală. Pentru A.M.-P, ale cărei obsesii vis a vis de ”servicii” sunt bine-cunoscute, legitima dorință a PNL de a cîștiga majoritatea parlamentară constituie cel mai mare pericol pentru democrația românească! ”Dragii mei, aveţi grijă să nu rămâneţi cu un singur partid care să controleze şi resursele materiale, şi pe cele ale justiţiei şi siguranţei naţionale, ca în Ungaria”. Pentru A.M.-P asta era problema României: să nu câștige PNL alegerile parlamentare.
