Manoela Popescu
Ziua istorică când șefii de stat şi de guvern au reușit să ajungă la un acord asupra pachetului de redresare al UE şi al bugetului financiar multianual 2021-2027 a devenit pentru mulți dintre aceștia o zi a victoriei, o zi în care au obținut pentru națiunile lor sume de zeci de miliarde de euro, necesare pentru relansarea economiilor naționale afectate de criza pandemică de COVID-19. Însă nu toți acești lideri au fost satisfăcuți de rezultatele summitului maraton al Consiliului sau nu în aceeași măsură ca alți șefi de stat şi de guvern. Nemulțumirile au fost diferite sub aspectul conținutului, dar şi a intensității de manifestare. In ceea ce privește conținutul sau substanța nemulțumirilor, acestea derivă din poziția ocupată pe scara dezvoltării economice de fiecare stat membru, în parte. Astfel, țările în curs de dezvoltare sunt preocupate de alocările bugetare pentru politica de coeziune, politica agricolă sau politica de pescuit, pentru programul Erasmus şi programul Orizont, în timp ce statele dezvoltate sunt interesate de cercetare, digitalizare şi tranziția ecologică.
Discuțiile tensionate dintre Franța şi Germania, sprijinite de Italia şi Spania, pe de o parte şi statele “frugale” Olanda, Danemarca, Suedia, Austria şi Finlanda, pe de altă parte, au avut drept subiect moderația fiscală, deoarece metoda de finanțare a planului de recuperare este fără precedent (respectiv un împrumut de 750 de miliarde de EUR, contractat de Comisia Europeană în numele Uniunii Europene) (www.zf.ro). Cei douăzeci și șapte au fost de acord cu valoarea pachetului de redresare de 750 de miliarde de EUR propus de Comisie, însă a fost destul de greu de convenit asupra modului de distribuire a fondurilor, deoarece Germania şi țările din Sudul Europei pledau pentru o utilizare privilegiată a transferurilor (sau subvențiilor, care constau într-o plată a fondurilor deținute de Uniunea Europeană direct către statele membre, rambursarea urmând să fie realizată la nivel european). In timp ce statele reticente ale UE ar fi preferat să acorde împrumuturi fiecărui stat, care ar fi trebuit apoi să ramburseze individual ceea ce a primit. Soluția s-a conturat la jumătatea drumului în timpul negocierilor. Astfel, din cele 750 de miliarde obținute pe piețele financiare, 390 vor fi plătite statelor membre sub formă de transferuri, iar 360 vor fi sub formă de împrumuturi. Acest grup de țări alcătuit din Olanda, Danemarca, Suedia, Austria şi Finlanda este unul dintre grupurile formate din state membre cu cele mai sănătoase bugete din Uniunea Europeană. Conturile lor publice permit astfel ca Uniunea să fie foarte bine cotată pe piețele financiare internaționale și, prin urmare, să se împrumute cu rate foarte mici pe piețele internaționale. Prin urmare, acest grup de țări consideră că, în cazul împrumutului la nivel european, eforturile lor de austeritate bugetară ar fi în beneficiul țărilor din Sudul Europei, care au datorii publice mult prea mari. Ca atare, inițial, aceste țări au refuzat să accepte împrumuturi mari pentru redresarea economiei europene, însă au acceptat principiul împrumutului comun al statelor membre, obținând în schimb alte recompense. Recompensele se referă la reducerile contribuțiilor lor naționale calculate la veniturile naționale brute. Se cunoaște faptul că Olanda și Suedia beneficiau deja de aceste reduceri. Austria, care a pierdut acest privilegiu în anul 2016, îl recuperează în timpul negocierile din perioada 17-21 iulie a.c. privind viitorul cadru financiar multianual al UE (CFM) 2021-2027 și cu privire la Planul de recuperare pentru UE. De asemenea, Danemarca şi Germania se bucură de acest privilegiu cu privire la contribuțiile lor naționale. Reducerile acoperă acum cinci țări și, prin urmare, nu sunt doar menținute, ci chiar extinse (www.robert-schuman.eu/fr).
Se știe faptul că ideea unei datorii comune pentru sprijinirea redresării economiilor naționale a fost formulată de cuplul franco-german pe 18 mai a.c., apoi a fost preluată succesiv de Comisia Europeană și de președintele Consiliului European. Inițial, a trezit ostilitatea țărilor „frugale”, care erau amenințate de eliminarea reducerilor lor pentru contribuțiile la bugetul UE. Însă pentru ca Uniunea Europeană să genereze încredere investitorilor și în vederea asigurării unei marje bugetare necesare rambursării împrumutului, Consiliul European dorea să ridice temporar potențialul plafon al resurselor proprii ale Uniunii Europene până la 1,8% din venitul național brut (VNB) al tuturor statelor membre (față de 1,2% de până acum). Înainte de această etapă de recuperare pe termen mediu și lung, cei 27 de miniștri ai economiei și finanțelor din UE au angajat deja la începutul lunii aprilie a.c. un fond de urgență de 540 de miliarde de EUR, combinând finanțările strânse pe piețe de Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru un mecanism de susținere a sistemelor de asigurări pentru șomaj din statele membre și pentru mobilizarea Mecanismului european de stabilitate. De asemenea, 30% din cheltuielile efectuate prin bugetul multianual și planul de recuperare al UE trebuia să fie legate de politicile de mediu, datorită necesității respectării, în special, a obiectivului neutralității carbonului al Uniunii Europene în 2050 și a obiectivelor Acordului de la Paris. În timpul discuțiilor, acest punct a stârnit totuși ostilitatea membrilor grupului Visegrád (Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă).
Parlamentul European a salutat adoptarea planului de recuperare, însă „nu a acceptat acordul politic privind cadrul financiar multianual 2021-2027 ”(CFM) și, ca atare, a votat pe data de 23 iulie a.c. cu 465 pentru, 150 împotriva şi 67 de abțineri „Rezoluția Parlamentului European din 23 iulie 2020 referitoare la concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului European din 17-21 iulie 2020”, dar şi-a manifestat „disponibilitatea de a începe negocieri constructive cu Consiliul pentru a-și îmbunătăți propunerea” (www.lesechos.fr). Parlamentul European avertizând că „nu acceptă așa cum este” viitorul buget comunitar, revizuit în minus pe altarul planului de recuperare. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a recunoscut că reducerile din CFM 2021-2027 sunt „o pastilă greu de înghițit”, dar le-a cerut statelor membre să facă un efort suplimentar pentru a aproba schema de redresare a UE. Manfred Weber, șeful PPE, primul grup din Parlamentul European, a avertizat imediat: „Nu o vom înghiți” (www.lesechos.fr). Grupul PPE solicitând fonduri suficiente pentru reducerea decalajelor socio-economice dintre regiunile europene și evitarea noilor disparități prin sprijinirea cunoștințelor, a inovării, a digitalizării, a adaptării la schimbările climatice și a incluziunii sociale. De asemenea, grupul PPE şi-a manifestat interesul pentru consolidarea infrastructurii europene prin finanțarea adecvată a Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE). De fapt, așa cum subliniase deja cu o zi înainte de votarea Rezoluției PE, președintele Parlamentului European, David Sassoli, parlamentarii europeni au criticat reducerile făcute, în special, în cercetare, sănătate, apărare și climă în viitorul cadru financiar multianual. Parlamentul European (PE), deși nu are putere asupra planului de redresare, poate totuși să respingă CFM, care necesită aprobarea acestuia. Votul PE este programat pentru sfârșitul anului. Parlamentul European se teme că nu va obține bugetul de 1.300 de miliarde pe care l-a solicitat de luni întregi, încă din 2019, decalaj este prea mare față de bugetul cu cele 1.074 miliarde de EUR adoptat de cei 27 de șefi de stat şi de guvern pe 21 iulie 2020. Mai ales că în 2019 PE a solicitat şi un plan de recuperare a UE de 2.000 de miliarde de EUR. Protestând vehement împotriva reducerilor din cadrul bugetului aprobat de Consiliul European, președintele Parlamentului, David Sassoli, a reamintit, de asemenea, prioritățile hemiciclului: stabilirea imediată a resurselor proprii, apărarea statului de drept și sfârșitul reducerilor. Se pare că, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, se bazează, de asemenea, pe presiunea Parlamentului European pentru obținerea unui buget financiar multianual 2021-2027 mai mare și, prin urmare, îi oferă un sprijin tacit. Mai mult decât atât, eurodeputații, de asemenea, pun presiune asupra dezvoltării de noi resurse proprii care vizează rambursarea împrumutului comunitar de 750 de miliarde de EUR. Potrivit europarlamentarului François-Xavier Bellamy (PPE) amânarea dezbaterii despre resursele proprii, necesare rambursării împrumutului UE pentru redresarea economiei, parte importantă a acordului, este o dovadă de lașitate (www.lesechos.fr). Aceasta deoarece acordul prevede rambursarea împrumutului finanțat din bugetul european prin noi resurse proprii care nu se bazează pe contribuții naționale. În mod clar, ideea ar fi ca acest cadru financiar multianual să reducă dependența UE de contribuțiile statelor membre. În acest scop, Consiliul European a propus introducerea mai multor taxe europene. Prima dintre ele se va referi la deșeurile de plastic nereciclabile, care s-ar aplica de la 1 ianuarie 2021. Consiliul European invită apoi Comisia Europeană să facă propuneri mai specifice în prima jumătate a anului 2021 pentru a introduce o taxă pe carbon la frontiere, o taxă digitală, precum și o extindere a sistemului de comercializare a carbonului și a certificatelor de emisii de carbon la sectoarele maritime și aeronautice. Aceasta din urmă ar trebui să fie introdusă la începutul anului 2023. De asemenea, Consiliul European invită Comisia să lucreze la propuneri pentru dezvoltarea altor resurse proprii care pot include o taxă pe tranzacțiile financiare.
În cadrul planului de recuperare, „Facilitatea de recuperare și reziliență” este destinată să finanțeze redresarea economică a statelor membre între 2021 și 2023. Cu 672,5 de miliarde de EUR (subvenții de 312,5 de miliarde de EUR și împrumuturi de 360 de miliarde de EUR) din cele 750 de miliarde de EUR din planul de recuperare, este cel mai mare element de cheltuieli. În mod firesc, statele s-au luptat din greu pentru a fi de acord cu distribuirea acestor 312,5 de miliarde de EUR. 70% din această sumă va fi cheltuită în 2021 și 2022, iar 30% va fi cheltuită în 2023. În primii doi ani, distribuția între cei douăzeci și șapte se va face conform criteriilor economice stabilite de Comisia Europeană (populație, rata șomajului etc.). Însă pentru anul 2023, distribuția nu se va mai baza pe rata șomajului, ci pe scăderea PIB-ului statelor membre observată în anii 2020 și 2021 pentru a respecta mai bine realitatea economică post-pandemie.
Cum se împart banii europeni? Se pare că din cei 390 miliarde de EUR din transferurile planificate, aproape 40 de miliarde de EUR s-ar duce în Franța. Această sumă ar alimenta planul național de recuperare planificat de guvern, care va fi prezentat în cadrul Consiliului de Miniștri din 24 august 2020. De fapt Franța a planificat un plan de recuperare de 100 de miliarde de EUR pe parcursul a doi ani din care 40 de miliarde de EUR ar trebui să fie dedicate redresării industriei și 20 de miliarde de EUR ar fi alocate tranziției ecologice.
Belgia va beneficia de 2.399 miliarde de EUR în cadrul politicilor de coeziune, ceea ce reprezintă un plus de 200 de milioane de EUR pentru regiunile în tranziție. Potrivit primului ministru belgian, Sophie Wilmès, politicile de coeziune sunt esențiale pentru regiunile Belgiei. Însă, în ceea ce privește politica agricolă comună (PAC), Belgia regretă faptul că volumul total al bugetului pentru această politică europeană a scăzut (www.premier.be). Un alt regret al Belgiei se referă la regimul de condiționalitate pentru a proteja bugetul și Planul de recuperare UE absolut necesar pentru respectarea statului de drept, precum şi a valorilor europene. Ungaria și Polonia fiind supuse procedurii prevăzute la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care oferă UE posibilitatea de a sancționa un stat membru care nu respectă valorile sale fondatoare. Dar decizia privind aplicarea regimului de confidențialitate trebuie luată în unanimitate, ceea ce neutralizează domeniul său de aplicare.
Polonia este primul stat european care ar primi 125 de miliarde de EUR din bugetul UE 2021-2027, precum şi granturi de 29,5 de miliarde de EUR din Fondul de Recuperare al UE şi din Fondul pentru o Tranziție Justă (7,6% din totalul granturilor alocate la nivelul UE) şi împrumuturi de 30,6 de miliarde de EUR (8,5% din totalul alocat) (www.touteleurope.eu).
Spania, alături de Italia, ar trebui să fie unul dintre principalii beneficiari ai planului de recuperare, cu subvenții de aproximativ 60 de miliarde de EUR. Președintele Consiliului italian, Giuseppe Conte, declara faptul că 28% din fondul de stimulare vor merge în Italia, cu 81 de miliarde de EUR în subvenții și 127 de miliarde de EUR în împrumuturi (www.lefigaro.fr). Cum multe state membre vor fi afectate de plecare Regatului Unit din UE, un fond de ajustare Brexit de 5 miliarde de EUR va fi creat pentru a ajuta țările și sectoarele cele mai afectate de această plecare. Acest fond este o bulă de oxigen pentru Belgia, spere exemplu, pentru care Marea Britanie reprezintă un partener comercial important (www.premier.be).
Concluzionând, se poate spune că un prim pas important spre un pachet de redresare a UE a fost făcut în data de 21 iulie a.c., însă va trebui să așteptăm acum acordul Parlamentului European. Instituția de la Bruxelles va prezenta planul european de recuperare în aproximativ cincizeci de texte legislative. Înainte de sfârșitul anului, acordul prealabil al parlamentelor naționale și regionale ale UE va fi, de asemenea, necesar pentru a permite Comisiei să se împrumute de pe piețele financiare.
