Manoela Popescu
Responsabilitatea socială corporativă (CSR) reprezintă angajamentul companiei de a gestiona efectele sociale, de mediu și economice ale activităților sale în mod responsabil și în conformitate cu așteptările publice. Cu alte cuvinte, CSR reunește toate practicile puse în aplicare de companii pentru a respecta principiile dezvoltării durabile (sociale, de mediu și economice). Spre exemplu, CSR înseamnă politicile companiei care încurajează colaborarea cu partenerii în practici de afaceri etice, reinvestirea profitului în domeniul sănătății și securității sau al programelor de mediu, asigurarea bunăstării angajaților, sprijinirea organizațiilor caritabile din comunitățile în care își desfășoară activitatea compania, sponsorizarea corporativă, promovarea egalității de gen în cadrul echipei de conducere. Se știe că unele aspect ale CSR sunt impuse prin lege, iar altele sunt voluntare. De exemplu, băncile și spitalele au obligația legală de a proteja informațiile personale ale persoanelor fizice. Categoric, CSR are multe avantaje pentru companii, printre care construirea unei bune reputații, minimizarea amprentei asupra mediului, promovarea inovării, atragerea de personal valoros, creșterea performanțelor sociale și economice, asigurarea unei eficiențe operaționale etc..
Definiția RSC a fost analizată de Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO), o organizație responsabilă cu definirea standardelor internaționale care guvernează comerțul corporativ, într-un document publicat de grupul de lucru pe Standardul ISO 26000 privind responsabilitatea socială corporativă. În aceste orientări, ISO oferă următoarea definiție a RSC: „responsabilitatea unei organizații față de impactul deciziilor și activităților sale asupra societății și a mediului, rezultând un comportament etic, transparent și care contribuie la dezvoltarea durabilă, inclusiv la sănătatea și bunăstarea societății; ține cont de așteptările părților interesate; respectă legile în vigoare și este în conformitate cu standardele internaționale de comportament; și care este integrat în întreaga organizație și implementat în relațiile sale” (youmatter.world/).
Importanţa conceptului la nivel european este relevată de faptul că, în cea de-a treia sa comunicare privind CSR (2011), Comisia Europeană, definește acest concept drept „responsabilitatea companiilor față de efectele pe care le au asupra societății”. Mai mult decât atât, UE a publicat, în 2001, și o carte verde privind responsabilitatea socială a corporațiilor. Ea a dat apoi următoarea definiție a CSR: „integrarea voluntară a preocupărilor sociale și ecologice ale companiilor în activitățile lor de afaceri și în relațiile lor cu părțile interesate. A fi responsabil social înseamnă nu numai să îndeplinești pe deplin obligațiile legale aplicabile, ci și să depășești și să investești „mai mult” în capitalul uman, în mediu și în relațiile cu părțile interesate”. De asemenea, încă din octombrie 2012, grupul PPE în Rezoluţia adoptată de Congresul PPE la București, preciza că “….Viitorul popoarelor și natiunilor europene se bazează pe o comunitate construită pe principiile responsabilităţii și solidarităţii, reunite în cadrul economiei sociale de piaţă”. Pentru grupul PPE, “conceptul de economie socială de piaţă situează economia în serviciul societăţii și este, prin urmare, orientată nu numai către performanţă, ci în principal către demnitatea umană eliberată de controlul nejustificat”.
Astăzi, CSR este cu adevărat instituționalizat în lumea corporativă, abordările și strategiile CSR se referă la diferitele politici implementate în companii pentru a contribui, de exemplu, la protecția mediului, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și la îmbunătățirea calității produselor, incluziunea socială sau dezvoltarea economică. Categoric, CSR este mai mult decât un concept, este o filosofie prezentă în toate domeniile: economic, social, cultural și educațional.
In contextul în care toate domeniile vieţii socio-economice sunt profund afectate de criza pandemică de COVID-19 şi în care entităţile fizice şi juridice depun eforturi considerabile pentru asigurarea sănătăţii şi a dezvoltării în condiţiile unui viitor incert, responsabilitatea socială cunoaşte noi semnificaţii şi noi modalităţi de manifestare, mult mai profunde. La prima vedere, se pare că această criză pandemică oferă companiilor oportunitatea de a a adopta strategii sociale şi de mediu mult mai facil decât înainte de COVID-19. De altfel, cuvântul criză (în limba chineză) este format din două caractere: unul reprezintă pericol, iar celălalt reprezintă oportunitate (www.lopinion.fr). Astfel, multe firme în aceste șase luni de COVID-19 și-au schimbat profilul activității, spre exemplu, în vederea producerii măștilor de protecție. Aceste companii s-au mobilizat pentru fabricarea măștilor sau a gelului, pentru că au știu cum să o facă. Nu, nu este vorba despre filantropie (ca formă de manifestare a responsabilității sociale), ci doar o modalitate de a scăpa de virus și de a trece în etapa de recuperare/relansare a economiei.
Deşi criza a relevat importanța responsabilității sociale și de mediu a companiilor, multe dintre acestea au uitat de responsabilitatea socială şi de mediu în dorinţa lor de a supravieţui crizei. Astfel, unele companii au revenit asupra problemelor pur economice ale competitivității și ocupării forței de muncă. Insă, altele s-au concentrat asupra ecosistemului lor și au acordat o atenție deosebită părților interesate (angajați, furnizori, clienți, comunităţi etc.). Grupul Intermarché, de exemplu, a fost primul care a mulțumit „eroilor de zi cu zi”, adică angajaților care au continuat să lucreze pentru a asigura furnizarea de produse în timpul manifestării restricţiilor de mişcare şi de distanţare fizică.
Categoric, criza pandemică de COVID-19 creează noi frontiere în etica afacerilor. Trebuie recunoscut faptul că, în acest context, conceptul de CSR este puțin depășit, o nouă paradigmă se relevă dat fiind faptul că, pe de o parte, cetățenii se așteaptă acum ca mărcile să fie mai responsabile și mai transparente, iar angajații se așteaptă ca companiile să dea sens muncii lor și să îi facă să se simtă utili. Companiile nu mai pot eluda responsabilitatea socială care le revine, trei categorii de forţe le presează/încurajează să își schimbe comportamentul: consumatori, angajați și investitori. Pentru companiile adepte ale responsabilităţii sociale, criza a relevat importanța acestui concept şi necesitatea schimbării de paradigmă. Spre exemplu, acționarii Danone au votat în iunie a.c. în favoarea transformării grupului în “companie de misiune”, deşi incertitudinea cu privire la momentul în care îşi vor reveni din punct de vedere financiar este încă prezentă. Ca urmare, grupul Danone trebuie să implementeze noi condiții de guvernanță pentru a controla şi monitoriza atingerea obiectivelor sale sociale și de mediu, care includ îmbunătățirea sănătății, grație unui portofoliu de produse mai sănătoase, precum și păstrarea planetei și reînnoirea resurselor sale, dar și construirea viitorului verde sau promovarea creșterii incluzive. Grupul Danone a înţeles că nu se pot face afaceri fără asumarea responsabilităţii sociale (www.lopinion.fr) în contextul în care trebuie găsit un echilibru între “preocuparea pentru sine şi preocuparea pentru ceilalţi”. Ceea ce înseamnă că pe lângă responsabilitatea vieţii şi afacerii lor, acţionarii Danone ştiu că au datoria să creeze o lume nouă, deoarece nimic din ce a fost nu mai este valabil şi că acum totul se recreează, iar CSR este o modalitatea de a creea o lume mai bună pentru toţi. Intreprinderile altruiste vor fi capabile să obţină performanţe înalte în timp ce îşi servesc necondiţionat angajaţii, clienţii, furnizorii şi comunităţile în care îşi desfăşoară activitatea. Grupul PPE constata încă din 2012 (Rezoluţia adoptată de Congresul PPE la București, în perioada 17 – 18 octombrie 2012) că “economia socială de piaţă necesită găsirea echilibrului între principiile libertăţii și solidarităţii” și că există această “nevoie de reconciliere a competiţiei loiale între cetăţeni responsabili cu cerinţele binelui comun”.
Regândirea rolului afacerilor în societate a început să se materializeze în Franţa cu un an înainte de manifestarea crizei de COVID-19 dovadă fiind Legea nr. 2019-486 din 22 mai 2019 privind creșterea și transformarea întreprinderilor având drept obiective: conservarea intereselor pe termen lung ale companiilor, dezvoltarea unei încrederi mai mari între companii și cetățeni și promovarea unui capitalism mai responsabil la nivel social și de mediu (www.legifrance.gouv.fr). Respectiva lege modifică articolul 1833 prin adăugarea unui al doilea paragraf din Codul civil francez prin adăugarea articolului 61 din Legea nr. 2019-486 din 22 mai 2019, care prevede “compania este administrată in interesul său social, ţinând cont de provocările sociale şi de mediu ale activităţii sale”. La mai bine de un an de la intrarea în vigoare a acestei legi, societăţile sunt obligate să “navigheze” într-un mediu fără precedent și să răspundă provocărilor umane, sociale și de mediu generate de această criză. Acestea trebuie să ia în considerare siguranţa angajaţilor, precum şi interesele tuturor părţilor interesate, în conformitate cu interesul social. Acesta din urmă permite firmelor luarea în considerare a componentelor sociale și de mediu, chiar și în absența beneficiilor economice directe sau chiar în cazul unor costuri suportate de respectivele firme. Astfel, firmele care decid să pună în aplicare anumite linii de producție pentru a răspunde nevoilor populației franceze acționează în conformitate cu interesul lor social. Aşa cum au acţionat, spre exemplu, spitalele franceze, sau chiar Pernod Ricard, care au furnizat gratuit mii de litri de alcool pur pentru producerea de gel hidroalcoolic sau companiile care s-au angajat să nu recurgă la șomajul parțial finanțat de statul francez. Total şi Chanel au anunțat, spre exemplu, că va menține salariul de bază al angajaților săi din Franța și din întreaga lume, fără a apela la ajutor public excepțional din partea diferitelor state (www.leclubdesjuristes.com). Desigur, este evident faptul că diferitele acţiuni desfăşurate de companii în contextul pandemiei actuale nu au fost incluse în „planul de afaceri” anual, însă se încadrează în mod natural într-o logică a responsabilității sociale a întreprinderii. Ceea ce înseamnă că administraţiile companiilor vor fi nevoite să evalueze adecvarea politicilor lor de CSR în vederea adaptării acestora la contextul pandemic. Dezvoltarea CSR este in interesul social al persoanei juridice în cauză, care implementează politica în respectivul domeniu, precum şi în interesul societăţii, angajaţilor (stare pozitivă de spirit), partenerilor, comunităţii etc.. Mai mult decât atât, companiile care pun în aplicare măsuri reale de ajutor, mai ales în beneficiul angajaţilor lor şi contribuie la efortul naţional de ieşire din criza socio-economică generată de criza pandemică de COVID-19 îşi vor vedea imaginea restaurată rapid pe piaţă, creşterea încrederii publicului larg şi, implicit, atingerea de peformanţe înalte într-un timp relativ scurt. Există speranţa ca tot mai multe companii să decidă să investească mai mult în promovarea socială și de mediu a activității lor și, prin urmare, să adopte o rațiune de a fi specifică angajamentului asumat. Spre exemplu, firmele ar putea să adopte statutul de “companiei de misiune” prevăzut de Legea nr. 2019-486, aşa cum a făcut grupul Danone. Această abordare a firmei permite reconcilierea dintre performanţa economică a companiei şi contribuţia acesteia la dezvoltarea durabilă a societăţii. Astfel, în procesul decizional se va avea în vedere respectarea interesului social al companiei, fără a neglija însă, în logica responsabilității sociale, interesul mai larg al acționarilor, angajaților, furnizorilor, creditorilor și clienților, cu o atenție sporită asupra aspectelor sociale și de mediu. In cadrul Platformei PPE (adoptată de Congresul PPE la București, în perioada 17 – 18 octombrie 2012) la capitolul “Viziunea noastră asupra societății”, specificându-se deja faptul că “Dezvoltarea economică, bazată pe contribuțiile tuturor, nu poate duce la bunăstare și pace decât dacă fructele sale sunt împărțite, cu scopul de a îmbunătăți condițiile de viață și dezvoltarea fiecărei persoane în parte” (pct. 134). Aceasta înseamnă că, în contextul pandemiei de COVID-19, se impune atenției conceptul de management prin „îngrijire”, dat fiind faptul că profesiile de îngrijire au beneficiat de o recunoaștere fără precedent în opinia publică datorită COVID-19. Grija pentru ceilalți! Acest concept, despre care se discută de ceva vreme, a intrat rapid în acest an în lumea afacerilor și nu numai. Mediul universitar este preocupat de etică și responsabilitate. Universitățile fiind obligate să respecte valorile de bază ale responsabilității etice, ceea ce le oferă academicienilor un sentiment de direcție și credibilitate.
Concluzionând, situația de urgență pe care o trăim nu înseamnă că etica și responsabilitatea trebuie eludate, dimpotrivă, sunt necesare mai mult decât oricând. Această conștientizare va stimula cu siguranță entitățile juridice să se supună voluntar la standarde de CSR mai stricte decât cele la care sunt supuse în prezent.
