de dr. Manoela Popescu
De Ziua Europei, 9 Mai, se sărbătorește pacea și unitatea în Europa. Atunci când UE se confruntă cu provocări, așa cum este pandemia de COVID-19, solidaritatea este mai importantă ca niciodată. Iată de ce anul acesta de Ziua Europei, sub imperiul pandemiei de COVID-19, instituțiile UE vor aduce omagiu construcției europene prin organizarea de activități online și prin celebrarea europenilor care îi ajută pe ceilalți oameni să facă față pandemiei și crizei socio-economice generată de pandemia de COVID-19. De regulă, pentru a marca Ziua Europei, instituțiile UE își deschideau porțile pentru public la începutul lunii mai, la Bruxelles și la Strasbourg. Însă, în contextul crizei socio-economice actuale, instituțiile UE sunt în imposibilitatea de a organiza zilele porților deschise ca în anii trecuți, ca atare vizitele, dezbaterile, concertele și alte evenimente care erau organizate pentru a sensibiliza opinia publică în legătură cu construcția europeană vor fi organizate anul acesta online. Însă, pandemia de COVID-19 oferă o oportunitate nemaipomenită de a sensibiliza opina publică în legătură cu Uniunea Europeană, prin prezentarea online a manifestării solidarității UE și prin oferirea de informații actualizate în ceea ce privește răspunsul UE la criza cauzată de pandemia de COVID-19.
In acest sens, pe 9 Mai 2020, Consiliul UE, Consiliul European, Comisia Europeană și Parlamentul European vor aduce omagiu celor care astăzi fac istorie luptând împotriva pandemiei de COVID-19 și a efectelor sale socio-economice. Evenimentul se dorește a fi unul de sărbătorire a eroilor # EuropeansAgainstCovid19, în care se vor purta discuții despre cum va fi viitorul UE după COVID-19, având drept fundament modul în care funcționează UE pentru europeni. Cei care vor participa la eveniment sunt rugați să partajeze (pe linkurile create pentru eveniment) o poză cu steagul UE, fie arborat la fereastra instituției, fie desenat și lipit pe fereastră. In programul #EuropeDay prezentat în direct din hemiciclul Parlamentului (http://epfacebook.eu/qqHs), președintele Parlamentului European, David Maria Sassoli, va întâlni organizațiile de solidaritate din Europa. Despre viitorul comun al UE vor vorbi Othmar Karas și Katarina Barley, vicepreședinți responsabili de comunicarea Parlamentului European. De asemenea, președinții grupurilor politice, precum și președintele Parlamentului European, David Maria Sassoli, își vor prezenta mesajele video. Cei care vor participa la eveniment vor avea ocazia de a descoperi expoziția online care sărbătorește 70 de ani de la Declarația Schuman. Esența evenimentului o reprezintă mărturiile și poveștile personale ale europenilor care luptă împreună împotriva COVID-19, precum și răspunsul Parlamentului European și al UE la COVID-19.
Ținând cont de faptul că se celebrează 70 de solidaritate europeană, cel mai edificator răspuns este cel al grupului PPE, care a propus un Pact European de Solidaritate pentru o acțiune mai puternică în privința unei strategii de ieșire din blocajul socio-economic creat de pandemia de COVID-19 și a unei recuperări puternice a economiilor statelor membre și a UE. Esteban González Pons, vicepreședinte al Grupului PPE, afirma că trebuie să ieșim din această situație în același timp și în același mod, bazându-ne pe solidaritate dintre noi. De asemenea, vicepreședinte al Grupului PPE a propus o aplicație comună de sănătate pentru toți europenii, precum și un plan Marshall, care să pornească economia UE pentru a-i readuce pe europeni la muncă. Este cunoscut faptul că răspunsul UE la pandemia de COVID-19 este structurat pe următoarele patru priorități: limitarea răspândirii virusului, asigurarea echipamentelor medicale necesare, impulsionarea cercetării pentru a obține tratamente și vaccinuri, sprijinirea locurilor de muncă, a întreprinderilor și a economiei. Solidaritatea europeană manifestându-se în tratarea pacienților, în protejarea lucrătorilor din domeniul sănătății și a cetățenilor, în acțiunile de repatriere a europenilor, dar și în acțiunile individuale sau colective ale cetățenilor Europei care îi ajută pe cei aflați în nevoi, indiferent de natura nevoi.
Categoric, de Ziua Europei trebuie să ne omagiem eroii de astăzi, dar nu trebuie uitați nici eroii mai puțin cunoscuți ai construcției Uniunii Europene. Ceea ce se știe despre ziua de 9 Mai, Ziua Europei, este că într-un discurs ținut la Paris, în 1950, ministrul francez al afacerilor externe din acea perioadă, Robert Schumn, propunea stabilirea unei noi forme de cooperare politică în Europa. Robert Schuman se referea la crearea unei instituții europene care să centralizeze și să gestioneze producția de cărbune și oțel. Cum un an mai târziu a fost semnat tratatul care prevedea crearea unui astfel de organism, propunerea lui Robert Schuman este considerată fundamentul existenței Uniunii Europene. Identitatea europeană, respectiv sentimentul apartenenței la o civilizație comună, deși veche, nu a fost suficientă pentru a da naștere conștiinței și construcției europene. De fapt, izvorul gândirii și construcției europene se găsește undeva în istoria lumii, cu mult înainte de perioada sfârșitului celui de-al doilea război mondial sau a Declarației Schuman din 1950, când s-a propus formarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care ulterior a devenit Uniunea Europeană.
Astfel, se pare că primul reprezentant al ideii europene și al gândirii europene a fost francezul Pierre Dubois (1250-1320, care în „De recuperatione Terre Sancte” (Despre recuperarea Pământului Sfânt) publicată în 1306), care acredita ideea de asigurare a păcii între statele creștine prin instituții potrivite. Deși propunerea lui Dubois de formare a unui tribunal internațional, alcătuit din experți, de preferință laici, care să judece și să decidă asupra conflictului, pe baza documentelor și martorilor nu a avut urmări practice, totuși, ea constituie baza gândirii unei uniuni europene pentru asigurarea păcii.
In 1303 Dante (1265-1321), în opera sa „De Monarchia” dorea o monarhie unită a Europei, iar în 1463, George Podiebrad (1420 – 1471) fost rege al Boemiei (1458-1471) le propunea suveranilor Europei un proiect de confederație europeană în care Franța, Germania, Veneția, principilor italieni, Spania, Polonia, Ungaria, Burgundia și Bavaria aveau câte un vot în luarea hotărârilor. De aceea, fostului rege al Boemiei îi revine cinstea de a fi autorul primei încercări practice de a transforma Europa în ceea ce este în prezent.
Interesant este planul călugărului francez Émeric Crucé sau Émeric de la Croix (1590-1648), care în memoriul “Noul Cyneas” sau „Discurs despre ocaziile și mijloacele de a asigura o pace generală și Libertatea comerțului pentru întreaga lume”, apărută în 1623, adresat regelui Franței, Ludovic al XIII-lea, propunea unificarea statelor și crearea unei Adunări Permanente de Prinți sau reprezentanții lor, cu sediul la Veneția, cu scopul de a stabili pacea generală și libertatea comerțului. Émeric Crucé visa la o federație de state în folosul binelui public, la o monedă comună, la satisfacerea obiectivelor sociale, economice și politice ale popoarelor, federație fundamentată pe pacifism (considerat valoare supremă a ordinii internaționale și singurul vector al prosperității).
Un alt plan de unire a statelor europene îi aparține lui Maximilien de Béthune duce de Sully (1560-1641) cunoscut sub numele de „marele plan al lui Henric al IV-lea”. Ideea de bază era unirea celor cinci monarhii elective (Sfântul Imperiu Romano- German, statele papale, Polonia, Ungaria și Boemia), șase monarhii ereditare (Franța, Spania, Anglia, Danemarca, Suedia și Lombardia) și patru republici suverane (Veneția, Italia, Elveția și Belgia) sub conducerea unui Consiliu într-o republica europeană, bazată pe libertatea comerțului (http://europaintern.blogspot.com/). Acest plan a stat la baza dezvoltării în ultimul deceniu al secolului al XVII –lea a unui proiect elaborat de William Penn (1644-1718), un teolog englez, de creare a unui „Consiliu al Europei” (Dieta europeană) pentru a stabili pace și securitate de durată în Europa sfâșiată de război. Interesant este că el prevedea ca reprezentarea în Dietă să fie diferită în funcție de populația și puterea economică a fiecărui stat.
Alte proiecte care vizau pacea în Europa au fost cele ale Abatelui de Saint Pierre („Proiect pentru a face pacea veșnică în Europa” din 1713) și ale lui Immanuel Kant („Spre pacea eternă”, publicată în 1795). De asemenea, Claude-Henri de Rouvroy, contele de Saint-Simon (1760-1825) filosof, economist și militar francez împreună cu Augustin Thierry (1795-1856) propunea un plan de reorganizare a Europei, prin reunirea popoarelor sale într-un singur corp politic, cu păstrarea independenței naționale. In 1819 Henri de Saint-Simon împreună cu Augustin Thierry și Auguste Comte (1798-1857) a lansat L’Organisateur ca forum pentru criticile administrației franceze. O asemenea idee este lansată și de Victor Hugo în 1848. Ideile lui Claude-Henri de Rouvroy referitoare la statele unite ale Europei au fost continuate de Charles Lemonnier (1806-1891), jurnalist și filosof francez, care în 1867 a fondat Liga internațională pentru pace și libertate.
Viziunea unei Europe unite era dominantă la jumătatea anilor douăzeci. Astfel, sunt de remarcat scrierile lui Le Corbusier, un arhitect elvețian: „Spre o nouă arhitectură (1924) și „Orașul viitorului” (1925), precum și Pan Europa (1922) scrisă de contele Richard Coudenhove-Kalergi, care au avut o influență profundă asupra secolului XX. Coudenhove-Kalergi afirma că pentru a se menține pacea industriile germană a cărbunelui și franceză a oțelăriei trebuia să devină prin fuziune o industrie „pan-europeană” unică. Această viziune a lui Richard Coudenhove-Kalergi a fost larg împărtășită de personalități remarcabile ale Europei printre care Albert Einstein și Pablo Picasso.
In anul 1929, Aristide Briand propune în fața Ligii Națiunilor o legătură federale între popoarele europene, iar în 1930 transmite guvernelor statelor Europei un „Memorandum pentru o Uniune Federală Europeană”. Răspunsul pozitiv primit de la 26 de state europene arată că acestea erau de acord cu ideea unei cooperări europene mai strânse.
Cel care a reușit să își vadă viziunea de a integra industria carboniferă și siderurgică europeană materializată a fost Louis Loucheur (1872-1931), om politic francez, adept al ideilor lui Dante. Astfel, în 1925, Emil Mayrisch, șeful combinatului siderurgic cu baza în Luxembourg (A.R.B.E.D. Mayrish) a pus bazele unui „Acord Internațional al Otelului” cu participarea siderurgiilor din Franța, Germania, Belgia, Luxembourg și Saar (Booker, C., North, R. Uniunea Europeană – Marea amăgire. Istorie secretă a construcției europene, Editura Antet, București, 2003. p. 15).
După această realizare, eforturile construcției europene au continuat, chiar și în timpul celui de-al doilea război mondial, printre personalitățile care au contribuit la existența Uniunii Europene de astăzi pot fi amintiți: Arthur Salter politician britanic(1881-1975), Jean Omer Marie Gabriel Monnet (1888-1879) antreprenor, diplomat, finanțator, administrator și vizionar politic francez, Maurice Harlod Macmillan (1894-1986) politician britanic, Lionel George Curtis (1872-1955) oficial și autor britanic, George Catlett Marshall (1880-1959), om de stat american care a elaborat strategia pentru sprijinirea economică a Europei (Planul Marshall), Altiero Spinelli (1907-1986) politician, teoretician politic și federalist european autor al „Manifestului de la Ventotene” (considerat unul dintre părinții fondatori ai UE).
De Ziua Europei trebuie să-i omagiem eroi, fără a uita însă ideea care a stat la baza construcției europene: unitate și solidaritate în diversitate pentru asigurarea păcii, a democrației, a unei vieți mai bune, mai ușoare și mai sigure pentru toți cetățenii europeni.
