de dr. Manoela Popescu
Se cunoaşte deja, că de la apogeul fenomenului migraţiei din 2015, UE și statele sale membre își intensifică eforturile pentru a institui o politică europeană eficace, umanitară și sigură în domeniul migrației. In ceea ce priveşte politica şi programele sale legislative s-a demonstrat faptul că UE acţionează rapid, mai ales în cazuri de urgenţă.
In domeniul migraţiei un rol important îi revine Consiliului European în ceea ce priveşte stabilirea priorităților strategice, pe baza căror Consiliul UE stabilește linii de acțiune și acordă mandatele de negociere cu țările terțe, adoptă legislația și definește programe specifice.
In ceea ce priveşte migraţia, Comisia Europeană plănuia ca la sfărşitul acestui an să publice noul Pact privind migraţia şi azilul. Insă actuala pandemie generează o metamorfoză dureroasă a structurilor, politicilor şi credinţelor societăţii noastre. Acum, principala prioritate a UE este protejarea sănătății cetățenilor săi. Lupta se dă pentru oprirea răspândirii virusului şi pentru salvarea vieţii celor afectaţi deja de COVID-19. UE și statele sale membre colaborează pentru a consolida sistemele naționale de asistență medicală, pentru a salva economiile statelor membre şi pentru a asigura supravieţuirea cetăţenilor europeni. In acest sens, măsurile luate de UE şi de statele sale membre pentru atenuarea impactului socio-economic al COVID -19 sunt puse în aplicare, deşi efectele se lasă aşteptate, deoarece restricţiile îngreunează procesul de implementare.
Solidaritatea oamenilor, a instituţiilor şi a statelor contribuie cu succes la reducerea efectelor negative generate de COVID-19: se donează echipamente, măşti de protecţie (Franţa a donat 1 milion de măşti şi 20.000 de costume de protecţie Italiei, iar Germania a donat 7 tone de măşti şi alte echipamente de protecţie, în timp ce Austria a transportat, tot în Italia, 1,5 milioane de măști), se oferă hoteluri pentru cazarea oamenilor aflaţi în carantină, se tratează pacienţi din zonele sau ţările învecinate, se repatriază cetăţenii aflaţi în alte ţări, se institue grupuri de voluntari în vederea ajutorării celor care au nevoi stringente. La nivelul UE, Comisia Europeană propune un instrument de solidaritate (SURE) în valoare de 100 de miliarde de EUR, în vederea sprijinirii atât a salariaţilor, cât şi a firmelor în contextul crizei mondiale pe care o traversăm. O altă propunere a Comisiei vizează redirecţionarea tuturor fondurilor structurale disponibile pentru a facilita lupta statelor membre UE cu COVID-19.
In prezent, COVID-ul face ravagii: la data de 3 aprilie a.c., în Europa au fost înregistrate 36.950 de decese din cauza COVID-19. Cele mai multe decese având loc în Italia, numărul celor decedaţi de COVID-19 ajungând la 13.917 de morţi. In prezent (4.04.2020), Italia înregistrează un număr de 119.827 de cazuri de COVID-19, la mică distanţă, pe locul doi în Europa, fiind Spania cu 119.199 de cazuri de îmbolnăviri cu COVID-19[1]. In eşalonul imediat următor se înscriu Germania (91.159 de cazuri confirmate de COVID-19) şi Franţa (82.165 de cazuri confirmate de COVID-19). Alte state memebre ale UE care înregistrează un număr mare de cazuri de îmbolnăviri cu COVID-19 sunt Belgia (16.770 de cazuri de COVID-19), care devansează Olanda (15.723) în această ierarhie pe care nimeni nu şi-o doreşte. In ţara noastră numărul de îmbolnăviri cu COVID-19 au ajuns la 3.183 şi secretarul de stat Raed Arafat declara pe 3 aprilie a.c. că situaţia va necesita noi măsuri de protecţie, dat fiind faptul că este de aşteptat ca numărul cazurilor de COVID-19 să crească în perioada următoare.
În același timp, UE și statele sale membre iau măsuri pentru atenuarea impactului socio-economic al COVID-19. Insă este foarte important ca măsurile de urgență să nu fie în detrimentul principiilor și valorilor fundamentale ale UE, respectiv a drepturilor fundamentale ale omului. De aceea, orice măsură restrictivă trebuie să fie limitată la ceea ce şi cât este necesar și strict proporțional. Guvernele au responsabilitatea de controla în mod regulat măsurile de uregenţă luate, precum şi modul lor de aplicare. De altfel, Comisia şi-a propus să monitorize, într-un spirit de cooperare, aplicarea măsurilor de urgență în toate statele membre UE.
Restricţiile generate de COVID-19 au condus la repatrierea cetățenilor UE, a familiilor acestora și a rezidenților pe termen lung în Europa, din întreaga lume. Astfel că în România au ajuns zeci de mii de migranți întorși acasă din țări ca Spania, Franța și Italia, devastate de pandemia COVID-19. Mulţi dintre cei repatriţi în ţările lor de origine fiind consideraţi drept cauză a răspândirii COVID-19. In acest context, conform grupului PPE, statele membre ar trebui să aplice politici stricte de repatriere pentru migranții aflați în situații neregulamentare, inclusiv printr-un program UE de repatrieri comune coordonat de Frontex. De altfel, cu sprijinul Organizației Internaționale pentru Migrație și Agenției Frontex, a fost creat un sistem voluntar pentru a încuraja oamenii să se întoarcă în țările lor de origine.
In contextul actual, în cadrul măsurilor de protecție COVID-19 unele state membre ale UE au anunțat suspendarea cererilor de azil cu impact direct asupra vieții persoanelor care caută protecție internațională. Spre exemplu, Consiliul de securitate al Greciei a luat pe 3 martie a.c. decizia de a crește la maximum nivelul de descurajare la frontierele Greciei şi a anunţat suspendarea cererilor de azil timp de o lună, invocând articolul 78.3 din TFUE[2] pentru a-şi asigura sprijin european complet. Ca atare, Comisia a alocat un buget de 350 de milioane de euro susținerii continue pentru Grecia, unde ajung majoritatea refugiaților și migranților, dintre care 50 de milioane de euro vor fi destinați îngrijirii medicale.
Trebuie amintit faptul că, în 2019 pentru prima dată de la vârful din 2015, cererile de azil s-au înmulţit în Uniunea Europeană, conform datelor publicate la 26 februarie 2020 de Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO). Se pare că peste 714.000 de cereri de azil au foste depuse în 2019 pentru statele memebre UE, în special Norvegia şi Elveţia. Solicitările de azil provenind din Siria, Afganistan şi Venezuela. UE a adoptat diverse norme și cadre pentru gestionarea fluxurilor de migrație legală în cazul solicitanților de azil, al lucrătorilor cu înaltă calificare și al lucrătorilor sezonieri, al studenților și cercetătorilor, precum și al reunificărilor familiale. In aceste vremuri grele, de criză, UE îşi propune respectarea standardelor privind drepturile omului și legislația UE privind azilul și contracararea riscurilor de a se îndepărta de valorile UE și de a găsi soluții la problemele migraţiei.
Din perspectiva grupului PPE, migraţia trebuie abordată dintr-o perspectivă globală, iar o Strategie a migraţiei la nivelul UE trebuie să fie exhaustivă şi să fie fundamentată pe principiul solidarităţii. De asemenea, grupul PPE solicita Comisiei Europene să completeze sistemul de azil comun al UE existent cu un mecanism cu caracter juridic obligatoriu de distribuire a solicitanților de azil, odată ce un anumit prag este atins într-un stat membru. Implementarea unui astfel de mecanism având la bază criterii precum: mărimea, populația, situația economică, numărul de migranți deja găzduiți de către respectivul stat membru. Comisie Europeană, care a funcționat până la sfârșitul lunii noiembrie 2019, a prezentat șapte propuneri legislative privind reformarea sistemului de azil comun al Uniunii Europene , dar niciuna dintre ele nu a putut fi adoptată din pricina blocajului exercitat de state precum Ungaria, Polonia sau Austria. Ca atare, Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen dorea să prezinte, în primăvara acestui an, o nouă propunere vizând modificarea normelor de azil. Se discuta despre o propunere în care se va renunța la mecanismul de distribuție obligatorie a refugiaților şi de conceptul de “solidaritate flexibilă” (bani sau ajutoare materiale din partea statelor membre UE care refuză acceptarea de migranți).
In acest sens, cunoscând rolul cheie al organizațiile societății civile de la toate nivelurile (de protectori ai statului de drept și promotori ai abordărilor politice alternative), UE prin intermediul Programului European pentru Integrare şi Migraţie lansează un apel de propuneri continuu în vederea asigurării accesului tuturor migranților la sistemele europene de azil care sunt umane, corecte, eficiente și capabile să ofere protecție, chiar şi în momente de criză. Programul European pentru Integrare şi Migraţie este o iniţiativă a unor fundaţii (din reţeaua fundaţiilor europene) de finanţare prin subvenţii a activităţilor organizaţiilor societăţii civile în materie de migraţie şi azil. De fapt, prin acest apel, se oferă sprijin parteneriatelor (transnaționale) ale organizațiilor societății civile active la nivelul UE, la nivel național, bilateral, regional și/sau local în vederea maximizării eforturilor depuse de aceste organizaţii în domeniul migraţiei. Bugetul maxim al proiectelor propuse, care ar trebui să contribuie la asigurarea accesului tuturor migranților la sistemele europene de azil, este de 40.000 de EUR. Respectivele proiecte ar trebui să promoveze alternative fezabile bazate pe dovezi, să prezinte idei provocatoare de gândire și/sau să reacționeze la propunerile și practicile politice pentru a proteja dreptul la azil. Propunerile de proiecte se depun online continuu la adresa https://nef-europe.optimytool.com/en/ și vor fi revizuite la fiecare 3 luni începând cu data de 4 mai 2020.
In contextul pandemiei COVID-19, Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), ar putea fi utilizat nu doar pentru ajutorul celor mai defavorizate persoane (spre exemplu prin achiziționarea de echipamente de protecție pentru persoanele care oferă ajutor), așa cum precizează Comisia, ci și pentru integrarea migraților reîntorși în țările de origine. Grupul PPE considerând că UE trebuie să contribuie la capacitatea statelor membre de a-și ameliora condițiile de primire din punct de vedere calitativ și cantitativ, prin sprijin financiar de la bugetul UE.
De asemenea, Instrumentul pentru sprijin de urgență în cadrul UE ar trebuie acordat în acest an pentru dezastrul “de amploare și cu impact deosebit” provocat de COVID-19, deoarece „nici un alt instrument aflat la dispoziția statelor membre și a Uniunii nu este suficient”.
Care vor fi efectele pandemiei COVID-19 asupra dinamicii migrației încă nu se poate ști. Este adevărat că se pot face presupuneri legate de efectele socio-economice ale COVID-19 asupra migrației pornind de la anunțul Germaniei de a angaja medicii și profesioniști în domeniul sănătății din rândul migranţilor fără drept de muncă. Aceasta înseamnă că, cel puțin țările de destinație ale migranţilor români ca Italia și Germania, în primul rând, urmate de Marea Britanie și Spania nu se vor descurca prea bine din punct de vedere economic. Pe de altă parte, trebuie conștientizat faptul că orice criză este un predicator de dezvoltare a spiritului antreprenorial. Aceasta poate fi șansa țării noastre de a-și dezvolta un avantaj competitiv bazat pe o cultură a inovației, cu precădere în tehnologie, cunoscând talentele românilor în domeniul IT.
[1] https://www.statista.com/statistics/1043366/novel-coronavirus-2019ncov-cases-worldwide-by-country/
[2] Articolul 78, alineatul 3 din Tratatul pentru funcționarea UE: ”în cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză. Acesta hotărăște după consultarea Parlamentului European.”
